Critic literar și unul dintre cei mai respectați jurnaliști din România, Costi Rogozanu a citit „Spovedania lui Rizea”, cartea fugarului PSD, și trage câteva concluzii amare: „În poveștile de acest tip, serviciile secrete nu mai sunt instituții, par firme de organizat botezuri și cumetrii de lux. Prea mulți rentieri, atârnători, combinatori care fură rudimentar”.
COVID-19 ne înnebunește pe toți. Important e să-ți regizezi cu mâna ta nebunia. Într-o zi, de exemplu, mi-am pus pe jumătate de ecran de laptop un Robert Negoiță cântând “Imagine” la un pian alb care plutea pe o mochetă corali. Joac-o pe asta, David Lynch! Pe cealaltă jumătate, mi-am pus fragmente din cartea lui Rizea (puține, să nu mă sufoc) despre tenebrele României. Joac-o pe asta, Stephen King!
Rizea a scris o 156 de pagini și vinde pe un site special cartea de “spovedanii” cu 100 de lei. Avem un preț bun de aproximativ 70 bani / secret de stat sau bârfă galactică. Piața liberă de trafic de influență a făcut dreptate. De unde aflăm? Chiar din spovedania fostului pesedist: tot aranja și dregea cu Geoană și cu alții să-și ia un post de deputat și i se pretindeau zeci, sute de mii de euro pe care le deconta cu un ghem de secrete și relații; acum a ajuns bietul om să-și vândă secretele prețioase la nici 1 leu bucata.
Disperarea șmecherului mic căzut din căruța cu șmecheri mari
Ce fac îmbuibații zilei cu banii? E o întrebare care frământă popoarele din cele mai vechi timpuri. Unii făceau piramide, alții lansează Tesle în cosmos, ai noștri petrec la Monaco și pe “plaja milionarilor” din Mamaia. Așa nu se mai poate, ne spune vrednicul nostru autor.
Rizea ia adevărul și îl aruncă pe pagină cu furca: ce a auzit, văzut, ce-o fi înțeles el din ce-a auzit – e o explozie de subtilitate, de aia și scrie mult cu majuscule. Nu e greu să ne închipuim ce tip de martor era.
„Am mai tot citit și văzut martori din ăștia cheie și m-am luat cu mâinile de cap. Ăștia înregistrează fără să înțeleagă mai nimic. Ei sunt parte din petrecere, se hlizesc lângă piscină, beau cu gușterii cei mari și, când se trezesc, au dureri de cap sau câte o condamnare cu executare. Aici e și disperarea adâncă a șmecherului mic căzut din căruța cu șmecheri mari. De ce eu, Doamne?, De ce eu, Codruța? De ce eu, Coldea? Toți din jurul meu furau bani cu remorca și eu, care dacă am prins o roabă mică, de jucărie, de bani? Eu? De ce eu? Rizea și mulți alții s-au apucat de artă și jurnalism după ce i-a lovit ciocanul destinul în cap. Acest ciocan, desigur, este nedrept. Adică dacă n-ai atâția bani cât ăla care te chema la Monaco la petrecere, fii sigur că, în cazul unei crize, primii care cad sunt ăia care nu prea plăteau nota. Sărmanul Rizea ne transmite prin cartea lui că “am fost acolo, am văzut tot soiul de combinații, afaceri, am participat și eu cu niște firimituri, am mai denunțat pe unul pe altul, m-am îmbârligat și cu serviciile și până la urmă mi-a ieșit un episod din Las Fierbinți cu baștani în loc de țărani” (între ghilimele sunt tot eu, interpretând fluxul conștiinței Rizea).
Viața kitsch produce adevăruri kitsch. Multe din cele scrise acolo se știau în forme mai puțin colorate. Ți le aranjează Google după un search – e adevărat că bogătanii își mai curăță imaginea cu avocați care șterg din “rezultate”. Aici Rizea a dat un refresh.
Găsim și metode specifice: îmbârligare prin detalii, obscurizare a faptelor prin vorbărie și digresiune; aglomerare a unor fapte “istorice”, furturi de puțuri de prin Orient de-ale lui Ceaușescu, amestecate cu șantaj monden de presă atribuit de Rizea familiei Budeanu.
Continuarea pe Libertatea
– Servicii de creare site web
