Acum 24 de ani s-a produs una din cele mai grave catastrofe ecologice din Marea Britanie: in cursul tratarii apei la Bormin Moor (Cornwall), 20 de tone de suflat de aluminiu au fost deversate in sistemul de aprovizionare cu apa al orasului Camelford. In anii urmatori, oamenii din regiune au inceput sa se planga de probleme de sanatate, aminteste 7sur7.be.
Carole Croix, care locuia in zona, a murit la 58 de ani de o forma rara si agresiva a bolii Alzheimer. La autopsie s-a descoperit ca in creier avea un nivel extrem de mare de aluminiu: 23 micrograme de aluminiu pe gram de creier, in timp ce nivelul normal este de 0-2 mcg. Chris Exley, expert in aluminiu de reputatie mondiala si profesor la Universitatea Keele, spera ca ancheta sa stabileasca adevarul in privinta cauzelor mortii Carolei Croix. El considera ca aluminiul din apa potabila a jucat un rol esential in moartea femeii si ar vrea ca rezultatele anchetei sa arate felul in care metalul actioneaza asupra sanatatii.
Exley spune ca aluminiul se adauga sau se foloseste in aproape tot ce mancam, bem, injectam sau absorbim, chiar daca nimeni nu stie daca nivelurile pe care le ingeram sunt sigure. ‘Sute de publicatii arata ca aluminiul nu este sigur, insa acumularea de aluminiu in corp n-a fost studiata serios niciodata’, adauga profesorul.
Metalul este absorbit in mod natural de plante, dar, in zilele noastre, aluminiul se gaseste in aproape tot. ‘In apa se pune sulfat de aluminiu ca sa fie mai limpede. Toate alimentele care au nevoie de aditivi – cum ar fi prajiturile si biscuitii – contin aluminiu. Bomboanele au coloranti alimentari. Mai gasim aluminiu in ceai, cacao si in bauturile pa baza de malt, in unele vinuri si in bauturile gazoase, ca si in majoritatea alimentelor prelucrate’, arata Exley.
Si lista nu s-a terminat: ‘Exista si in cosmetice, cremele solare, in anumite medicamente, cum ar fi aspirina, si vaccinuri. Stim ca aluminiul poate fi toxic, dar nu exista nicio legislatie care sa reglementeze cantitatile din alimente sau din apa potabila.’
‘Cand cantitatea de aluminiu consumata depaseste capacitatea corpului de a o ingera, excesul se depune in diferite tesuturi, inclusiv in nervi, creier, oase, ficat, inima, splina si muschi. Noi il numim asasinul tacut pentru ca se strecoara in corp si apoi in oase si creier’, adauga expertul.
In cadrul unui studiu, profesorul Exley si echipa sa au testat 16 mari marci de lapte pentru bebelusi. Rezultatele, publicate in 2010, arata urme de metal care depasesc nivelurile permise legal in apa. In unele cazuri, acestea erau de peste 40 de ori mai mari decat cele din laptele matern. Cercetarile l-au facut pe profesorul Exley sa considere ca acumularea de aluminiu in corp creste riscurile de dezvoltare a bolii Alzheimer, dar si a altor boli neurologice, cum ar fi Parkinson si scleroza in placi.
Uniunea Europeana si Organizatia Mondiala a Sanatatii au elaborat masuri destinate sa reduca aluminiul din produsele alimentare: aportul tolerabil a fost fixat la 2 mg/kg de greutate corporala pe saptamana. Profesorul Exley este insa sceptic: ‘Daca colegii mei nu pot decide ce niveluri de siguranta pot fi acceptabile, cum o poate face OMS?’, incheie el.
Sursa: Agerpres
– Servicii de creare site web
