Cea mai impresionantă poveste de dragoste! Ochii lui îți vorbesc despre dor și dragoste, despre o viață într-un veac.
Iubește Basarbia – locul unde s-a născut – și iubește România – țara pentru care a luptat în război.
Din dor de țară, în anul 1943 a mers pe jos peste 1.000 de kilometri, timp de patru luni…din iarnă până în aprilie… a făcut foamea și frigul, iar când a ajuns, a sărutat pământul natal.
Simion a trăit pe front, timp de șase ani, întâmplări cutremurătoare, dar nimic nu l-a împiedicat să lupte până la capăt. Iubea țara românească și o voia liberă și mândră!
Imediat după război, Simion și-a cunoscut soția, pe Maria.
Nu a mai pierdut vremea și s-a însurat într-o lună! Că a fost dragoste la prima vedere, că a fost frica să nu i-o ia altul …. nimeni nu știe.
Ceea ce spune Simion este că a iubit-o din ce în ce mai mult pe parcursul vieții, că au făcut lucruri importante împreună și s-au sprijinit la greu deoarece – zice bătrânul cu lacrimi în ochi – în viață nu sunt numai bucurii!
S-au respectat și s-au iubit! S-au sprijinit și au reușit!
Ea a plecat mai repede…El a rămas acum cu țara…cu dragostea de țară!