Unul dintre cele mai frumoase drumuri din Maramureş, în sensul traseului, era ruta de drum judeţean de la Cavnic spre Băiuţ. L-am parcurs recent şi nu prea mai e ce lăuda de el.
De la intersecţia din Cavnic drumul e deja plin de gropi şi de crăpături, denivelat. Pe măsură ce urci, e tot mai rău. Circulabil, dar te scutură de-ţi sar dinţii din gură. Din clipa în care începi să cobori, e la fel, dar încep să apară exploatările forestiere, lemnele trase la margine de drum, deşi…încă nu e iarnă. E bine-cunoscut faptul că, iarna, firmele ce exploatează profit de închiderea oficială a drumului şi îl folosesc ca drum forestier… sunt rampe de lemn la margine de drum inclusiv acum. Apoi, sunt surpările şi acea alunecare de teren ce vine, an de an, în carosabil, cu pietre şi pământ. De la coborâre, la intrarea pe valea Strâmbu, drumul e total schimbat. Un strat proaspăt de asfalt (de un an…) face drumul un deliciu. Ceea ce nu înseamnă c-au dispărut exploatările, lemnele de lângă drum sau utilajele de mare tonaj cu lemn sau piatră.
Dacă există în Maramureş vreun drum ce ar merita să fie turistic, prin excelenţă, e acesta. De la zonă turistică cu domeniu schiabil şi de la munţii Gutâi, să treci, nu foarte lin, pe lângă munţii Lăpuşului, să cobori în Ţara Lăpuşului, e o ofertă turistică ce ar merita luată în seamă.