Cele mai ciudate sporturi olimpice din toate timpurile

Obţinerea unei medalii olimpice este ţelul suprem pe care fiecare sportiv din această lume îl are. Dar ce ai spune dacă în afară de sporturile pe care care le cunoşti, există unele de-a dreptul ciudate, dar care suscitau la vremea respectivă un interes aparte din partea fanilor. Câteva dintre aceste sporturi inedite fac obiectul acestui articol, aşa că dacă vei fi atent la rândurile următoare voi afla lucruri cu adevărat interesante.

Urcatul pe funie
În ceea ce privește o betano aplicaţie sau orice alt app mobil care oferă jocuri de noroc licenţiate de ONJN, nu vei găsi acest sport, însă, nu înseamnă ca urcatul pe funie nu a trezit interes la vremea lui. Cine ar fi crezut că banalul căţărat pe o funie, care există şi în programa noastră de învăţământ, va deveni sport olimpic cu destul de multe reguli de urmat.
Prezent în programul olimpic în anul 1896, 1906, 1924 şi 1932, căţăratul pe funie a avut parte de destul de mulţi susţinători. În egală măsură foarte mulţi sportivi au îmbrăţişat această disciplină sportivă, destul de solicitanta în final.
Deşi la prima vedere pare o treabă extrem de uşoară să urci pe o funie, regulile stricte impuse acestui sport făceau ca această acţiune să fie una destul de complicată. Se nota rapiditatea cu care ajungeai la vârf, stilul personal, clasamentul astfel obţinut determinând câştigătorul medaliei de aur.

Împuşcatul porumbeilor
În prezent această disciplină sportivă ar fi interzisă imediat, organizaţiile pentru protecţia animalelor situându-se vehement împotriva unor asemenea practici. Şi totuşi, oricât de sinistru ar părea, aceasta probă se bucura de apreciere la Olimpiadă.
Prima înregistrare cu acest sport se datorează Parisului, care organizează o asemenea competiţie în anul 1900. Proba se asimila tirului sportiv şi organizatorii de la acea vreme au luat decizia de a înlocui ţintele fixe cu unele mobile, alegând în acest scop porumbei.
Porumbei era aruncaţi în aer în fața ţintaşului, acesta urmând să doboare un număr cât mai mare, surclasându-şi competitorii. Statisticile oficiale arată ca un număr de 300 de porumbei au fost sacrificaţi cu ocazia acestei probe, determinând în acest fel podiumul final de clasament.
Cursa de mers
Această probă a rezistat timpului, deşi este una extrem de solicitantă pentru sportivi. Trebuie să fi un atlet desăvârşit, cu o rezistenţă mare la efort, ca să participi la o ademenea cursă de anduranţă şi mai ales pentru a o câştiga.
Stilul caracteristic de mers este cel care atrage în această probă, concurenţii trebuind să aibă tot timpul contactul cu pământul prin unul din picioare. Deşi pare simplu, mişcarea dominantă este aceea în care bazinul este folosit pentru alternarea picioarelor în mers şi necesită câteva abilităţi speciale.
Condiţia este aceea de a poziţiona un picior pe pământ şi în momentul în care faci mişcarea de ridicare, trebuie să aduci pe plan orizontal celălalt picior. Proba este considerată a fi una extrem de solicitantă, prin urmare dobândirea unei medalii olimpice este cu atât mai merituoasă.

Înot cu obstacole
În acelaşi an 1900, Jocurile Olimpice de la Paris au adoptat şi această disciplină sportivă. Probabil copiată după proba de atletism cu aceeaşi denumire, cea de înot a fost de departe una foarte solicitantă prin regulile impuse.
Locul de desfăşurare a fost răul Sena, care la acea vreme era considerat a fi foarte noroios, prin urmare un grad de dificultate în plus adăugat acestei probe. Concurenţii erau obligaţi să parcurgă un traseu de 200 de metri delimitat de către organizatori şi prevăzut cu obstacole.
Unul dintre acestea era constituit dintr-o barcă, pe care concurenţii erau nevoiţi să se urce, să îi parcurgă lungimea şi ulterior să se arunce în apă, continuând proba. Departajarea se făcea în mod obişnuit că la orice altă probă sportivă, câştigătorul culegând laurii de învingător.

Duel cu pistoale
Dacă îţi imaginezi că acest sport olimpic copiază cu exactitate scenele memorabile din filmele cu cowboy americane, eşti într-o mare eroare. Deşi există similitudini cu acele inedite dueluri, într-o competiţie de asemenea anvergură nu se puteau întrece 2 sportivi, duelându-se la propriu.
Totul se întâmplă în anul 1906, la JO din Atena, acolo unde sportivi înscrişi în această probă trebuiau să împuşte un manechin de cauciuc. Pentru a se apropia cât mai mult de denumirea probei, organizatorii l-a înzestrat cu un pistol, astfel încât să dea veridicitate acestei scene.
Sportivul care concura la această probă era îmbrăcat într-un halat de protecţie şi purta pe faţă o mască, cu scopul de a-l proteja împotriva oricăror accidente. Trebuie să ţii seama că pistoalele din acea vreme se bazau pe aprinderea prafului de puşcă, deci aceste măsuri de siguranţă se justificau pe deplin.
Concurentul se poziţiona la 20-30 de metrii de manechin şi trăgea cu pistolul în ţintele amplasate de organizatori pe acesta. Acurateţea împuşcăturii determina punctajul probei, deci cu cât ţintele erau lovite cât mai în centru, cu atât punctajul obţinut era mai mare.

Concluzie
Cu siguranţă că sunt unele dintre cele mai ciudate sporturi care au fost înscrise vreodată în cartea acestei competiţii mondiale. Nu putem decât să le trecem în revistă că pe nişte ciudăţenii care nu se mai repetă şi să ne bucurăm pentru JO care se apropie cu repeziciune.