Blocat în umbra lui Recep Tayyip Erdogan de-a lungul întregii sale cariere, liderul opoziţiei Kemal Kilicdaroglu crede că a venit timpul să pună Turcia pe un nou drum.
O alianţă formată din şase partide de opoziţie l-a desemnat pe fostul funcţionar public, serios şi uneori combativ, drept candidatul său pentru a-l înfrunta pe Erdogan la alegerile din 14 mai, considerate poate cele mai importante din istoria modernă a ţării.
Sondajele de opinie arată, în general, că Kilicdaroglu, în vârstă de 74 de ani, are un avantaj şi este chiar posibil să câştige, poate chiar din primul tur, după o campanie incluzivă în care a promis soluţii la criza costului vieţii, principalul factor care a erodat popularitatea preşedintelui în ultimii ani, scrie news.ro.
Kilicdaroglu a promis o revenire la politicile economice corecte şi la sistemul parlamentar de guvernare, precum şi la independenţa sistemului judiciar despre care criticii spun că Erdogan l-a folosit pentru a reprima disidenţa. De asemenea, Kilicdaroglu propune relaţii ceva mai calde cu Occidentul.
Planul de redresare al opoziţiei vizează reducerea inflaţiei, care a atins 85% anul trecut, chiar dacă se aşteaptă să aducă turbulenţe în continuare pe piaţa financiară şi, eventual, să provoace o ultimă cădere dintr-o serie de prăbuşiri ale monedei naţionale.
Criticii spun că Kilicdaroglu – dispreţuit de Erdogan după ce a suferit înfrângeri electorale repetate în calitate de preşedinte al Partidului Republican al Poporului (CHP) – nu are puterea adversarului său de a mobiliza publicul şi nu reuşeşte să ofere o viziune clară pentru o eră post-Erdogan.
El încearcă să se bazeze pe triumful opoziţiei din 2019, când CHP a învins Partidul AK al lui Erdogan la Istanbul şi în alte oraşe mari, în alegerile locale, datorită sprijinului din partea alegătorilor din alte partide de opoziţie.
Chiar dacă va învinge, Kilicdaroglu se confruntă cu provocări pentru a menţine unită o alianţă de opoziţie care include naţionalişti, islamişti, laici şi liberali. Alegerea sa drept candidat a venit după o dispută de 72 de ore în care lidera celui de-al doilea partid ca mărime, Meral Aksener de la IYI, s-a dat la o parte în cele din urmă.
Kilicdaroglu „prezintă o imagine total opusă faţă de Erdogan, care este o figură polarizantă şi un luptător care îşi consolidează baza de alegători”, spune Birol Baskan, autor şi analist politic stabilit în Turcia. „Kilicdaroglu pare în mai mare măsură un bărbat de stat, încercând să unifice şi să ajungă la cei care nu votează pentru ei. Aceasta este magia lui şi este foarte greu de făcut în Turcia”, explică analistul. „Nu sunt sigur că va câştiga, dar el, Kilicdaroglu, este omul potrivit la momentul potrivit”, consideră Baskan.
Sondajele de opinie sugerează un scrutin prezidenţial şi parlamentar strâns, care va decide nu doar cine conduce Turcia, ci şi ce rol poate juca pentru a atenua conflictul din Ucraina şi Orientul Mijlociu.
Mulţi se întreabă dacă Kilicdaroglu îl poate învinge pe Erdogan, cel mai longeviv lider al ţării, a cărui carismă de campanie a contribuit la obţinerea a peste o duzină de victorii electorale. Dar analiştii spun că Erdogan este mai aproape ca niciodată de înfrângere, în ciuda acaparării presei, a instanţelor şi a cheltuielilor publice record ale guvernului pentru ajutor social înainte de vot.
Opoziţia a subliniat faptul că iniţiativa lui Erdogan de a reduce ratele dobânzilor a declanşat criza inflaţionistă care a devastat bugetele gospodăriilor. Guvernul spune că politica sa a stimulat exporturile şi investiţiile ca parte a unui program de întărire a lirei.
Vindecarea vechilor răni
Înainte de a intra în politică, Kilicdaroglu a lucrat în Ministerul de Finanţe şi apoi a prezidat Instituţia de Asigurări Sociale a Turciei în cea mai mare parte a anilor 1990. În discursuri, Erdogan denigrează frecvent performanţele sale în aceste roluri.
Fost economist, Kilicdaroglu a devenit deputat în 2002, când AKP-ul lui Erdogan a ajuns pentru prima dată la putere. Kilicdaroglu reprezenta CHP, partidul de centru-stânga înfiinţat chiar de fondatorul Turciei moderne, Mustafa Kemal Ataturk, care s-a luptat să ajungă dincolo de bazele sale laice, către conservatori.
Kilicdaroglu a vorbit în ultimii ani despre dorinţa de a vindeca vechile răni ale confruntării cu musulmanii devotaţi şi cu kurzii.
El s-a distins ca un luptător împotriva corupţiei din cadrul propriului partid CHP, apărând la televizor pentru a denunţa dosare ce au dus la demisii de profil înalt. La un an după ce a pierdut candidatura la Primăria din Istanbul, Kliicdaroglu a fost ales lider al partidului, în 2010, fără a avea opoziţie. La acea convenţie a partidului, un cântec de campanie a răsunat într-o sală arhiplină, descriindu-l drept un om „curat şi cinstit”. Purtând o cămaşă cu dungi şi un sacou negru, Kilicdaroglu le-a spus susţinătorilor: „Venim să protejăm drepturile celor săraci, ale celor oprimaţi, ale muncitorilor şi ale celor care trudesc”.
Alegerea sa a alimentat speranţele partidului pentru un nou început, dar de atunci sprijinul pentru CHP nu a reuşit să depăşească 25% din electorat. Partidul AK al lui Erdogan a obţinut 43% la ultimele alegeri parlamentare din 2018.
Cu toate acestea, unii consideră că Kilicdaroglu a reformat în linişte partidul şi a înlăturat „kemaliştii” care îmbrăţişau o versiune rigidă a ideilor lui Ataturk. În acelaşi timp, el a promovat membri consideraţi mai apropiaţi de valorile social-democrate europene.
Criticii spun că nu a reuşit să aducă flexibilitate unui CHP static, dar, în cele din urmă, s-a impus drept candidat la preşedinţie în faţa altora, deşi aceştia obţinuseră rezultate mai bune în confruntările directe cu Erdogan.