Luni, 09 noiembrie, ora 14:00. Cinematograful Dacia din Baia Mare. Cu toate ca ar trebui sa ruleze prima parte din „Amintiri din epoca de aur”, Eugen Bancos, proiectionistul de la cinematograf se plimba prin fata cladirii. Nu de alta, dar afara e mai cald decat in incinta. Nici urma de clienti, desi scenariul „Amintirilor…” apartine lui Cristian Mungiu, autorul celor „4 luni, 3 saptamani si 2 zile”, film distins cu Palme d’Or la festivalul de la Cannes.
Celebra pelicula ruleaza de vineri, 06 noiembrie, dar publicul nu se inghesuie. Situatia incearca s-o lamureasca nea’ Eugen, proiectionistul: „Lumea a uitat unde-i cinematograful. De 10 – 15 ani, e aproape pustiu…. Depinde si de film, la alea comerciale mai vin…”.
Cand vine vorba despre vremurile cinematografiei de odinioara, prin fata ochilor lui nea’ Eugen incep sa se deruleze mii de oameni, cozi imense la casele de bilete si sali de spectacole arhipline. „Foarte multi oameni preferau atunci sa vada filmele la cinema. Sala de spectacole era intotdeauna plina, ba uneori mai stateau si in picioare. Proiectam cate sapte spectacole pe zi si se intampla sa fie cerut acelasi film si la Minerul”, marturiseste, cu nostalgie, Eugen Bancos.
Afirmatia proiectionistului este intarita de cei pentru care, in urma cu 20 de ani, vizionarea unui film la cinema avea un farmec aparte. „Pe vremuri singura problema era ca gaseai destul de greu bilete. Pe vremea aia, nu erau nici atatea programe de televiziune si nu prea aveai cum sa-ti petreci timpul liber. Un film bun pe care reuseai sa-l vezi insemna foarte mult pentru oricine”, a declarat Magdalena Bujor.
Dupa Revolutie, se pare ca placerea publicului de a vedea un film la cinematograf a ajuns o amintire. Aparitia Internetului, a DVD-urilor, diversificarea pietei media a indepartat incet si, se pare, definitiv oamenii de cinema. Lucrurile merg din rau in mai rau, iar cinematograful se stinge incet. La „Dacia” ,dupa cum spune Eugen Bancos, abia se strang 1000 de lei pe luna, suma incluzand incasarile atat pe bilete, cat si pe chirii. In incinta cinematografului a functionat pana nu demult o sala de bowling, care mai aducea ceva bani, dar acum si aceea s-a inchis. De aparatura sau spatii moderne de vizionare nici nu poate fi vorba. Pentru cine sa se faca aceste investitii atata vreme cat lumea nu vine la cinematograf?
Cinematograful a ajuns intr-un asemenea hal incat un film este proiectat uneori pentru… doi oameni. Pretul unui bilet nu este decat 10 lei cu reducere ori 14 lei, pretul intreg a doua bilete. Din ratiuni economice, aerotermelor din sala li se da drumul doar din cand in cand, adica atunci cand sunt mai multi spectatori.
„Eu nu am fost la cinematograf de multa vreme, dar ma uit la filme acasa. E mai comod si am conditii mai bune. Poate daca ar fi un cinematograf modern in oras as veni, dar asa, in conditiile actuale, nu e prea atractiv pentru public”, a spus elevul Marcel Pop.
Cu toate acestea, exista si localitati in tara unde oamenii merg totusi la cinematograf. De pilda, premiera filmului „Amintiri din epoca de aur” s-a bucurat de un public numeros in Bucuresti, Iasi dar si in alte orase din tara. A fost prezentat in luna mai la Cannes, fiind selectat pentru sectiunea “Un certain regard”, apoi a deschis cinci festivaluri internationale de film si a participat la cel putin alte zece. Prin urmare, facand abstractie de conditiile nu prea primitoare de la cinema „Dacia”, filmul merita vizionat.
Sursa: Andrei Gherghel