Ceea ce refuză cu obstinație să înțeleagă toți cei care se ocupă la nivel înalt de PSD este că ce se petrece astăzi nu e o întâmplare. Nu avem un simplu accident electoral al anului 2019. PSD este sub atac din prima secundă de după victoria istorică din 2016. Un atac sistematic, bine planificat și structurat strategic. Dacă analizăm în profunzime vom observa că greșelile de parcurs ale PSD din ultimii trei ani, cu excepția schimbării guvernelor, sunt erorile unui partid aflat la guvernare. Ce a făcut diferența? Adversari politici puternici (și nu mă refer aici la liberali, ei fiind doar exponenții, interfața) care au știut să exploateze fiecare fisură. Care au răstălmăcit și gonflat toate mutările sensibile ale guvernării, transformându-le în adevărate arme anti-PSD.
La începutul anului 2017, după deziluzia cu Guvernul Meu precum și după înfrângerile usturătoare ale PNL în alegeri, Klaus Iohannis era la pământ. Ce s-ar fi întâmplat oare dacă nu ar fi fost OUG 13? Dacă Dragnea nu ar fi schimbat guvernele? Dacă toate scandalurile nu le-ar fi explodat în față prepotenților PSD și ar fi fost gestionate inteligent, onest și fără aroganță? Iohannis era, astăzi, istorie și altcineva președinte.
Cineva a lucrat sistematic și a atacat PSD din toate pozițiile, atât intern, cât și din afara țării, transformându-l din favorit în paria. În doar 3 ani. Ori asemenea transformări radicale nu se întâmplă pur și simplu. Nu sunt niște coincidențe. Acest aspect nu l-au înțeles Liviu Dragnea și echipa de conducere a PSD din ultimii ani. Au crezut că va fi la fel ca altă dată, ca în vremurile trecute, în care opoziția face prezența în Parlament și primesc stipendii de la putere. Și era suficient să te uiți atent la liberalii din 2016, ca să le dai dreptate lui Dragnea & Co. După încleștarea din ianuarie-februarie 2017, Liviu Dragnea trebuia să înțeleagă că asupra PSD s-a declanșat un altfel de atac față de cum știau și se așteptau ei. Și că nu mai merge cu mimetisme, iar lucrurile trebuie abordate inteligent. Nu doar că nu a făcut acest lucru, dar înfierbântat de victoria pe care România o generase pentru PSD – nicidecum mărețul lui program de guvernare, Liviu Dragnea se defectează și merge repede și arogant către tot mai multă putere. Sau este lăsat să se defecteze!
Și astfel, se merge din rău în mai rău, iar cum o năpastă nu vine singură, Klaus Iohannis este propulsat în vârful de lance al anti-PSD-ismului, dându-i-se sens și fiind salvat din lâncezeala prezidențială în care băltea. Aici suntem azi, la aproape trei ani de la o victorie istorică, în plin asalt de dărâmare a PSD. Pentru că cine crede că proiectul nu s-a încheiat cu eșecul de la prezidențiale, se înșală. Se va merge mai departe și la localele și parlamentarele de la anul, până când PSD va ajunge la 15%, adică va fi istorie!
În tot acest noian de vești proaste apare și o urmă de speranță. Dar înainte, o concluzie. PSD a fost mereu întâi-mergătorul politicii românești. Fie că le convine sau nu multora, de dreapta în special, dar este o realitate că PSD a dat tonul în politică. Restul partidelor au trăit aproape exclusiv parazitar de pe urma PSD. Și încă trăiesc! Chiar la această campanie de prezidențiale domnul Iohannis și-a centrat întreaga strategie electorală pe: Jos PSD! La alegerile europarlamentare, din prima parte a anului, toate partidele, cu excepția UDMR, au obținut capital politic înjurând PSD. Deci, întreaga clasă politică românească s-a definit, de-a lungul anilor, prin raportarea la PSD. Pe de altă parte, puținătatea de idei și nivelul scăzut al întregii clase politice de astăzi, nu este altceva decât oglinda dezastrului din PSD. Ce înseamnă asta? Că o schimbare serioasă în PSD va da tonul de reformă și în PNL, principalul opozant. Iar o stângă reformată, cu oameni noi, cu valori, cu idei, cu proiecte va genera, în mod automat, reflexiv, același fenomen și pe partea cealaltă, pe dreapta. Un joc precum trânta de curea în care adversarii se trag unul pe celălalt. În jos sau în sus!
Așadar PSD trebuie să înțeleagă că se află într-un moment de cumpănă, într-un punct de inflexiune în care își decide îngroparea sau revenirea. Pentru că, așa cum noul-vechi președinte anunța încă din seara marii sale victorii, încălcând fără jenă Constituția României, domnia sa nu a câștigat decât o bătălie, războiul urmând a fi continuat în 2020, după ce, probabil, PSD va fi scos, eventual, în afara legii. Exagerez! Planul anunțat de Klaus Iohannis în seara alegerilor ar trebui să reverbereze obsesiv în mintea oricărui pesedist, pentru că numai așa vor avea măsura deznodământului care li se pregătește.
Dispare stânga? Evident, nu. Va fi, însă, o stângă progresistă cum ar spune Victor Ponta sau Moise Guran. Adică una coordonată din pădurea înstelată de la marginea Bucureștiului. Va fi bine? Nu bine. Perfect! Și dreapta, și stânga merg la pas, în marș cu aceeași stăpânire care veghează la apărarea Constituției, iar ei o apără cum știu mai bine: la ordin!
– Servicii de creare site web
