Vezi GALERIE FOTO
Un noiembrie meteorologic nebun, cu meri, visini, pruni nu doar inflorind prin sudul tarii, ci chiar si fructificand a doua oara in acest an. Fanate, pajisti, tonic verzi dupa otavirea tardiv indusa de ploile calde urmate de zile in sir insorite, ca-ntr-un final de vara, nicidecum firesc apropiatului, calendaristic cel putin, debut al iernii. Arbori despuiati de frunzis, cu rari banuti galben-aurii ori portocalii animati de briza.
Cu Iancsi Moldovan, amicul montaniard cu care am talpuit in ultimele vreo trei decenii realmente mii de kilometri in trasee montane, nu mai iesisem (parca) din 17 octombrie 2009, atunci cand alaturi de el, D.Pascu si Brena am inotat prin troienele (de 700-100 cm inaltime) Gutaiului timp de trei ceasuri pentru a ajunge, cu un enorm efort, abia in debutul Poienii Boului, intorcandu-ne de-acolo in Pasul Gutai.
Mi-am invitat de-aceasta data prietenii de drumetii supunandu-le atentiei vreo duzina de trasee nu prea indepartate de Baia Mare, fiecare spectaculos in felul sau, dar in cele din urma au subscris doar trei, scumpa de Brena nefiind pusa la socoteala, ea dandu-si de fiecare data pe loc OK-ul.
Confluenta vaii Ciresului cu valea Paltinu
Am ales un traseu ceva mai lung si mai solicitant, avand ca obiectiv stancariile abruptului sudic al Tiganului, apoi varful Pietroasa si putin cunoscutu-i Sfinx, circuitul nostru derulandu-se prin urmare la limita virtualei frontiere dintre Maramures si Tara Oasului.
Prognoza meteo a indicat joi si vineri posibile averse in weekend prin Vama, cer variabil-noros in Negresti Oas si Nistru, temp. de 14-16 C apoi la TV , vineri seara, meteorologii au exclus ploile pentru sambata in toata tara, cu toate acestea am sugerat dotarea cu pelerine, nicio prognoza nefacand explicit referire la obiectivul nostru montan, surprizele nedorite putand fi posibile.
Sambata, cerul cu stele ultra dimineata a devenit plumburiu tenebros si la ora sase a tras o ploita scurta. Ne-am intalnit imediat dupa ora opt si am pornit spre Tautii Magheraus-Baita remarcand ca, treptat, cerul se degaja spre NV-N, deasupra Pietroasei ivindu-se un petec azuriu, promitator, de cer. In trecere prin stravechiul satuc minier ne-am amuzat citind numerotarea bizar-americaneasca a ulitelor.
Asfalt bunicel prin Baita, asfalt nou, excelent, o buna bucata de vreme spre intrarea catre Ulmoasa apoi catre Lomas si confluenta vaii Baita cu valea Limpedea si valea Chiuzosa, drum forestier desfundat. Catastrofal spre bifurcatia catre valea Sfantu Gheorghe si ingrijorator de hartopos-baltos-bolovanos pe toata portiunea in care carosabilul neintretinut de decenii (odinioara excelent, asfaltat, cu borduri de andezit) acompania spre amonte malul geografic drept al vaii Colbu (cica s-a carat pe el piatra cu basculante de 30-40 to , asta pe langa transportul de busteni, trei-patru km de drum, fiind in consecinta un cosmar al soferilor nedotati cu 4 x 4).
Am ajuns, cu ceva firesti emotii, la confluenta vaii Ciresului cu valea Paltinu (adica la obarsia vaii Colbu), acolo o bariera silvica lacatuita interzicand accesul inspre amontele vaii Paltinu (spre dezolarea oricarui turist, fiindca practic de acolo in sus spre cele doua poieni Paltinu, cea mica vestica, respectiv cea mai mare estica, cu fosta cabana silvica, de pe la poalele Tiganului, drumurile auto forestiere pietruite sunt accesibile cu orice autovehicul).
Valea Ciresului, din stanga, era marcata cu triunghi turistic rosu, iar valea Paltinu era marcata turistic de prin 2005, nonstandard, cu un triunghi galben suprapus unui patrat alb.
Dimensiunea marcajului (ingrijit totusi dar deja greu vizibil dupa doar 4-5 ani) era la aproximativ jumatate din marimea unui marcaj turistic conform standardelor nationale, dar marea problema o constituia lipsa sagetilor la schimbarea directiei, raritatea si discontinuitatea marcajului (pe care nu doar de-aceasta data, l-am pierdut… vremelnic, odinioara chiar cu I.Pop, un extraordinar de experimentat turist-cartograf, dar atunci am infruntat o negura laptoasa densa).
Desi modesta, valea Paltinu impresiona prin repezisurile, marmitele, bulboanele sale cu valtori alb-inspumate sau cristaline, alteori talvegul compac andezitic, ca o lunga covata, era cel care atragea atentia.
De mentionat si prezenta unor abrupturi stancoase verticale sau amenintator povarnite care constituiau o vreme versantul geografic stang al vaii. Apoi brazii spontani maturi, mai numerosi decat molozii, erau cei care punctau fotogenic fageturile putin ramase neexploatate dupa 1989.
Spre stancariile andezitice ale Tiganului
Cerul se intuneca si, desi era cald, aproape zapuseala, ploaia parea multa vreme a fi iminenta. Am ajuns la ramificarea drumurilor, optand sa suim pe cel din dreapta marcat cu triunghi galben, spre cabana silvica pitita-ntr-o luxurianta plantatie de molid.
In intersectie, spre dreapta, a ramas un loc de popas cu banci de lemn si o masa, toate frumos amenajate de catre muncitorii forestieri din busteni de molid despicati cu drujba. Valea se auzea din ce in ce mai jos in dreapta, drumul facea mici volte inainte de-a iesi in fosta, imensa, defrisare in care fagetul a lastarit spontan, nebuneste, prezentandu-se azi ca un deset impenetrabil, inalt de circa trei-patru metri.
Zone plantate cu molizi verzi-intunecati si zada aurie spargeau monotonia foioaselor despuiate de frunzis. In departare, spre NE, se vedea piciorul abrupt ce suia spre stancariile andezitice pitoresti ale Tiganului (prima noastra tinta).
Cabana cocheta, ingrijita (acum administrata parca de catre Primaria orasului rural Tautii Magheraus) s-a ivit inconjurata de molizii densi, inalti de sapte-opt metri. Nu mai facusem de cativa ani traseul pe-acolo dar retineam ca, pentru a accede in poiana Paltinu Mare, trebuia sa ne orientam spre E, pe un drum auto-forestier.
Superba succesiune a versantilor impaduriti
Drumul principal, pietruit, suia insa prin stanga cabanei apoi facea o volta E, dar dupa un timp isi schimba directia spre NV-V. Intr-o curba, un drum avantat-noroios de TAF suia pe directia buna, spre NE dar…de unde puteam sti daca iese sau nu in poiana ?
Marcajul turistic triunghi galben era lesinat, daca nu inexistent sau total invizibil in zona cabanei silvice (de agrement), iar o sageata indicatoare nu a fost vreodata amplasta pe-acolo, motiv pentru care am tinut din start drumul auto-forestier, chiar si dupa intalnirea acestui drum de TAF orientat NE.
Drumul forestier se termina la un moment dat, continuand spre NE cu unul abrupt de TAF, inierbat si imburuienat, acaparat de tufe de mur, spalat de apele unui paraias.
Fiindca avea o directie buna, l-am urmat, la un moment dat acesta flexandu-se ascendent stanga, abandonand firul paraului blocat de tufele de mur pentru a iesi intr-o raspantie arida dar cu o frumoasa belvedere spre S-SV, catra bazinetele hidrografice ale vaii Paltinu si Ciresului.
Din acel loc suia abrupt spre NE, ca un lung culoar larg de circa trei metri decupat in fostra defrisare imenasa de la poalele Tiganului, un drum pietros de TAF. L-am urmat, intorcandu-ne privirile de la SE catre SV putand admira superba succesiune a versantilor, culmilor, varfurilor impadurite preponderent cu fag intercalat cu paltin si ciresi salbatici, pe alocuri dare inguste de molidis sau zada rupand monotona monocromie brun-violacee.
Au aparut treptat varful Ulmoasa, Tocastru, Stramba, Hija, Poiana Seituri, varful Bagneu, uriasul Ignis dar si Mogosa, marcate de relee si antene, indepartata Satra lui Pintea, apoi platoul vulcanic Gutai…o parte din mlastina Vlasinescu de langa Statiunea Turistica Izvoare, varful Plesca, iazurile de decantare a sterilului de la Bozanta, argintii stralucitoarele meandre ale Somesului, de la Borlesti-Ardusat-Tamaia-Gardani-Miresu Mare…ca o geana vaga Muntii Codrului.
Portiunea avantata a drumului de TAF continua spre NV, spre versantul stancos al Tiganului, ceea ce pentru noi nu era defel bine dar, la un moment dat, din ea s-a desprins o varianta de mult neumblata, partial blocata de doboraturi de vant si tufe de mur, orientata spre E-SE, pe care am urmat-o, dupa circa 250 m ajungand aproape de piciorul SE al Tiganului spre care am luat-o scurtcircuitand direct prin hatasul de mur pe niste urme de salbaticiuni, descinzand in poteca marcata cu triunghiul turistic (atipic) galben si banda silvica rosie.
Palcuri de luscute, ghiocei, branduse, calugari…
Au trecut doua ore jumatate de mers de la confluenta vaii Ciresului si Paltinu. Cerul se degaja treptat multumita rafalelor din ce in ce mai tari si reci ale vantului. Am suit pe marcaj, urmand foarte rar umblata poteca ce trece pe langa spectaculoase blocuri andezitice pluristratificate (strate de racire a lavelor), la un moment dat o sageata rosie indicand la dreapta poteca si mai putin circulata care duce aproape pe curba de nivel in Poiana Izvorul Tiganu, la renumitul sipot izvorat abundent dintre negricioasele grohote si la marcajul de creasta principala banda rosie (ultima oara am coborat pe-acolo intr-un final de iarna cu D. Istvan, I.Pop, A.Portase, A.Stefanoiu, bucurandu-ne de ivirea palcurilor mari de luscute, ghiocei, branduse, calugari, anemone…).
Am urmat ascendent poteca cu triunghi galben iesind intr-o poienita cu belvedere, apoi am traversat de-a coasta, prin iarba uscata, roscat-ruginie, iesind pe stancariile, ca niste metereze medievale, ale Tiganului.
Era soare, cer albastru, striate, vagi, albe formatiuni pitoresti de nori manate de inaltii curenti de aer. Solitari corbi, altii in nebunesc-acrobatic tandem, demonstrandu-ne maiestria zborului lor pe invizibilele termice iscate de stancariile scaldate de soare.
Le auzeam fasaitul straniu al aripilor, cand larg deschise, cand aerodinamic adunate-n soimeasca sageata pe langa trupurile robuste cu aspect de ghiulele negre antracit, dar si gravul croncanit dialog, mai degraba sfatos-dragastos decat aspru.
La Sfinxul Oasului
Marcajul banda rosie si H-ul rosu silvic aveau sa ne conduca prin doua apropiate sei, prima mai profunda, spre stancariile E-SE ale Pietroasei si-apoi pe cheliosul ei crestet, la cota 1200, intre timp dedulcindu-ne cu rubinii ciorchini de merisoare (coacaze).
Au trecut aproape patru ceasuri de la debutul traseului si fiindca vantul era puternic, cu toata superba solarizare nevisata, am coborat spre stancariile vestice ale Pietroasei pentru intalnirea cu Sfinxul Oasului, admirand panoramele deschise spre Piatra Vascului si Piatra Bixadului.
La stanga lor, erau magurile vulcanice ale Muntilor Oasului din zona Camarzana, mult mai aproape, incetosat nitel, orasul Negresti Oas si salba satelor osenesti conducant spre vestitele Huta-Certeze-Moiseni, mai spre V localitatea Vama, vestita pentru ceramica si peste ea, mai departe, in lungul vaii Talna apoi si-a valea Turului, imensa oglinda sur-albastrie a lacului de acumulare Calinesti Oas dominat spre SV-V de claile ingemanate ale Jeleznicului Mare si Mic (identificabil dupa radio relee si antenele GSM).
De-aceasta data nu puteam panorama spre Satu Mare, din cauza paclei iscate de soarele tot mai puternic. Am coborat la Sfinx serpuind pe langa turnurile andezitice trigemene, admirand curand impozant-statuara formatiune ce aducea a unui batran gandidor cu spinarea incovoiata, privind parca spre stancaria apropiata a Paltinului apoi peste valea Ciresului hat departe, spre lunca Somesului.
Indaratul sau, la circa 30 metri, alte turnuri andezitice grupate oferea de pe crestetul lor drapat cu afinis o larga panorama, de la Vama si valea Talnei Mari spre Negresti Oas, Luna Ses, Mtii Oasului, varful Muntelui Bradu.
Sub ele, aparea marcajul turistic cruce rosie. Altul, cruce albastra, acompania o vreme spre V banda rosie dupa care o lua spre Luna Ses ( la 9 km de acolo, la capatul drumului auto-forestier ce trece prina fata carierei Cornetu, debuteaza inima osenilor, capitala Negresti Oas).
Piciorul Pietroasei distrus de ATV si bikeri motocrosisti
Dupa ce ne-am fotodestrabalat in voie, am iesit spre S de la Sfinx, pe sub andeziticele scurgeri spectaculoase, traversand lungul picior vestic al Pietroasei oribil spurcat de ATV-uri si bikerii motocrosisti care au distrus pe o mare suprafata pajistea cu graminee bej-aurii, orientandu-ne spre placintele andezitie SV apoi E ale Pietroasei (atat de asemanatoare celor mai mari si mai spectaculoase ale Ignisului), intre timp incantandu-ne palcurile dense de iarba neagra (Caluna vulgaris) ce-si arborau miile de bobite florale bej, arar si florile ciclamen-liliachii,deasupra maturicilor maronii.
Popasul meritat l-am facut dupa patru ore jumatate de haladuiala montana, la soare, feriti de vant de catre blocurile andezitice sur-argintii, pe alocuri decorate cu colonii de licheni sur-albastrii.
La ora 14,10, dupa ce ne-am odihnit putin si am admirat show-ul acrobatic al unei cete de vreo 30 de corbi neastamparati, am coborat oblic spre SE-E, intersectand paraul cu obarsia in izvorul dintre grohotele sudice ale Pietroasei (primavara decorat cu numeroase manunchiuri de luscute aciuate printre bolovanii drapati cu muschi verzi), dand in drumul vechi de TAF care coboara-n serpetine spre capatul NV al poienii Paltinu Mic, la observatorul cinegetic…strategic plasat pentru bataia carabinei la cel mult circa 50 m de o hranitoare pentru cervide ( fara dram de nutret, cel putin deocamdata) umbrita de un palc pitoresc de mesteceni.
Un imens lastaris, dens perie, nu mai inalt de trei metri, ar fi impenetrabil in lipsa traiectelor inca vizibile ale drumurilor de TAF de pe versantul sudic al Pietroasei. In intreg circuitul abia am dat peste foarte rare urme de cervide si vulpi, nici macar vreo urma de urs, precum odinioara.
Am traversat descendent poiana lunga spurcata prin centru de un intens erodat drum de TAF spalat de averse si torente, flancat la stanga de o liziera plantata cu molid, iesind la vechea rampa de afluire a bustenilor si la drumul auto forestier ce coboara-n avalul vaii Paltinu spre confluenta cu valea Ciresului (circa 3-4 km).
Ultimele cadre
Se insera repejor. Privind indarat, am mai admirat o data stancaria Tiganului si vagile acrobatii ale corbilor pe abruptul sudic al cheliei Pietroasei scaldata in soarele cu tente de flacari de candele. Soapta vaii, brazii minunati, culmile si varfurile aprins-inflacarate de grabnicul amurg aveau sa ne fericeasca pana sa ne imbarcam pentru a pleca spre casa.
Coborand pe langa valea Colbu, am fost depasiti de o ceata de vreo 10-12, poate chiar 15 motocrosisti excelent echipati, dar si plini de noroi din talpi pana-n crestet dupa ce au masacrat peste zi drumurile noroioase de munte pe un circuit doar de ei stiut.
Ciudat, nu i-am auzit in timp ce ne faceam propriul traseu, probabil vantul si murmurul vailor afunde estompandu-le tipicul vacarm. I-am revazut mai apoi in capatul nordic al Baitei, regrupati, imbarcandu-si nazdravanii bidivii in dube auto.
Pe la ora 17.00, am intrat in Baia Mare, fericiti de isprava noastra turistica, dar si regretand ca nu am mai ramas pana atunci pe crestetul Pietroasei pentru a admira de-acolo magnificul apus al soarelui deasupra luncii Somesului si-a modestilor Muntii Codrului. Poate daca am fi avut corturi si saci de dormit…
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
