Am în față o carte care are 700 de pagini, apărută în 2023, format A4, la editura băimăreană Pandaprint și care cântărește mai bine de două kilograme. Când vezi un asemenea volum documentar, gândul te duce la un colectiv de autori care a muncit ani de zile până ce a ajuns la forma finală. Ei bine, lucrurile nu stau de loc așa, cartea „Monografia satului Ciuta” a fost scrisă de Viorel Costinaș, fiul al localității, și reprezintă „tributul” adus meleagurilor în care au trăit cei din familia sa, neamurile, prietenii și toți ceilalți consăteni.
O carte enormă pentru un sat atât de mic, ar putea spune o parte dintre cei care o văd și sigur nu înțeleg ce a putut scrie autorul în sutele de pagini ale volumului. Poate că nedumerirea acestora e justificată pe alocuri, există câteva capitole dedicate istoriei românilor, date geografice generale, poezii, religie, sănătate și multe altele care nu au nicio legătură cu obiectul acestui demers. Dar asta nu-i treaba noastră, e doar a autorului. De fapt, trebuie să recunoaștem că există o meteahnă încetățenită printre autorii de monografii ai localităților, care nu se ocupă exclusiv de subiect, ci dedică pagini multe și neinteresante altor obiective sau teme.
Să trecem peste toate astea și să ne ocupăm de Ciuta, satul aparținător de comuna Bicaz, situat la marginea vestică a județului pe care Costinaș, în dragostea lui nemărginită pentru locul natal nu se sfiește să-i spună „buricul pământului” sau „mijlocul lumii”. În capitolele dedicate prezentării așezării putem afla toate locurile care i-au marcat copilăria lui și a celorlalte generații, denumirile acestora, istoricul așezării, structurile administrative din care a făcut parte, cum și cine a înființat localitatea, atestarea documentară, viața sătenilor în diferite etape ale evoluției cu accent pe vremurile în care Transilvania făcea parte din Austro-Ungaria, dar și perioada din regimul comunist este tratată cu larghețe.
Nu lipsesc din monografie paginile dedicate vieții locuitorilor din satul străbun, pomenirea celor care au condus așezarea, cei care au venit din alte părți și au rămas în sat (viniturile, cum le spune autorul cu ironie), sunt amintite poreclele oamenilor, familiile care în unele cazuri au rădăcini ce se pierd în istorie. Meticulos, autorul s-a documentat ca un adevărat istoric astfel încât a reușit să treacă în registru toate familiile satului existente acum, dar și cele care de-a lungul vremii au dispărut ori s-au mutat în alte părți. Pentru cei care au legătură cu Ciuta, cu siguranță acesta este capitolul cel mai atractiv, mulți dintre ei au aflat abia acum cine le-au fost înaintașii, de unde vin, ce au făcut familiile lor în timp, cu cine s-au înrudit, unde au ajuns. Sunt date certe, extrase cu migală din diferite surse documentare oficiale, pe care Costinaș le-a consultat și interpretat cu acribie.
Într-un capitol special autorul se ocupă pe larg de formarea, dezvoltarea și perpetuarea identității românești a satului său fără de care azi nu s-ar mai putea vorbi despre Ciuta la prezent sau viitor, ci doar la trecut. De-a lungul timpului ciutanii s-au implicat în lupta de afirmare a românilor, fiind prezenți la evenimentele importante desfășurate în zonă, câțiva dintre ei fiind personalități recunoscute pentru contribuția adusă la procesul de unire a Ardealului cu patria mamă.
Normal că din cuprinsul cărții nu putea lipsi un interesant capitol dedicat obiceiurilor și tradițiilor din sat pentru că, până la urmă, acestea deosebesc o așezare de alta, o particularizează, o fac unică în arealul respectiv. Folclorul, ineditul sărbătorilor religioase din calendarul întregului an, texte de colinde rare, necunoscute în alte părți, dansul la șură specific zonei, cântece, chiuituri, petrecerile ocazionate de nunți, formațiile de muzică populară care au făcut istorie și multe altele au parte de un tratament special din partea autorului.
Meticulos, Costinaș are ambiția de a nu lăsa nimic din viața satului său fără o abordare concludentă, chiar dacă unele teme nu par a fi interesante. Dar, după ce lecturezi capitolul dedicat vieții de zi cu zi al locuitorilor, faci cunoștință cu felul în care se derula, te apropii cu drag de acest parcurs în care animalele, pomii fructiferi, plantele medicinale, descântecele, legumele sau alți „martori”, au un rol esențial în acest ansamblu aparent monoton, lipsit excese.
Nu există așezare pe Pământ, indiferent de numărul locuitorilor sau metri pătrați pe care-i ocupă, care să nu iasă în evidență prin calitatea unor personalități care s-au născut și au trăit acolo, evident la niveluri diferențiate. Satul autorului se mândrește cu asemenea oameni, ca atare li se acordă atenția cuvenită pentru că istoria e făcută de toți participanții, dar dăinuie mai ales prin faptele oamenilor de valoare pe care i-a propulsat și impus în conștiința altora.
Sunt trecuți în paginile cărții primarii localității, intelectualii, oamenii cu inițiativă care au contribuit masiv la menținerea și ridicarea prestigiului așezării, preoții, cetățenii simpli care au fost exemple de urmat pentru ceilalți. Ca să nu fie discuții, toți acești oameni destoinici sunt prezentați în ordine alfabetică, indiferent de locul ocupat în această arbitrară competiție. Sunt multe nume de ciutani destoinici pomenite, faptele unora fiind descrise în amănunt pentru că au însemnat și înseamnă cu adevărat ceva în istoria satului sau în prezent. Da, putem spune cu responsabilitate după ce parcurgem paginile cărții: un sat mic dar cu oameni mari.
Se cuvin câteva aprecieri despre autorul acestei cărți care, fără nicio îndoială, va rămâne un reper însemnat în istoria satului Ciuta. Viorel Costinaș a lucrat înainte de evenimentele din decembrie 1989 în industria de morărit și panificație, a absolvit facultatea de drept, a făcut și politică fiind membru marcant al unui partid, a fost consilier parlamentar, a fost și rămâne un împătimit al cărților având o bibliotecă personală impresionantă, a scris articole prin presă, a cochetat și încă o face cu poezia.
O viață grea, cu urcușuri line și coborâri abrupte, cu probleme grave de sănătate, dar nu s-a lăsat niciodată copleșit de necazuri, mereu a sperat și a crezut că prin muncă și ambiție va reuși să răzbească. Și a reușit. Cartea aceasta este o dovadă elocventă a izbânzii, a voinței de a nu te lăsa învins de vitregiile și piedicile care ți se aștern mereu în cale.
După lecturarea volumului l-am sunat pe Viorel ca să-l felicit și să-l întreb dacă, într-o viitoare reeditare a cărții (toate exemplarele ediției au fost epuizate!) ar vrea să schimbe ceva în cuprinsul ei. „Poate că pe alocuri am fost prea indulgent și prea bun cu unii dintre consătenii actuali sau care sunt deja dincolo de lume. Cred că am insistat prea puțin pe migrația continuă a familiilor care au însemnat și înseamnă enorm pentru Ciuta, că lasă locul gol și nu știu cine îl va mai umple vreodată. Mă doare sufletul că satul își schimbă permanent structura, că dispar nume, neamuri, oameni deosebiți. În același timp mă bucur când văd că au mai rămas oameni care țin la glia străbună și, chiar dacă unii nu stau acolo permanent, nu și-au vândut proprietățile, au reprezentanți, vin des acasă cu diferite ocazii. Nu, nu cred că aș vrea să schimb prea multe într-o eventuală ediție viitoare. Când scrii ceva cu plăcere, cu suflet, cu dragoste puține lucruri rămân pe dinafară, așa că îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a ajutat să concretizez o muncă începută cu mulți ani în urmă”, mi-a spus autorul.
Fără îndoială, satul Ciuta face parte din așezărilor maramureșene care vor rămâne în istorie prin păstrarea identității naționale într-un spațiu confuz, neprielnic, aflat sub dominația greu de suportat a năvălitorilor ce s-au pretins ulterior stăpâni peste ceea ce nu le-a aparținut niciodată legal. Ciutanii au rezistat cu demnitate împotriva tuturor vicisitudinilor abătute asupra lor.
Au scris istorie și au intrat în istorie. Prin monografia scrisă de Viorel Costinaș, satul și oamenii lui vor rămâne definitiv în istorie. Este meritul incontestabil al autorului.