Claudiu Râșco reprezintă un nume de referință pentru generația de aur a boxului românesc. Născut pe 22 august 1978 în Ieud (Maramureș), are în palmares 78 de victorii din 85 de meciuri. A reprezentat cu succes România la Jocurile Olimpice de la Sydney din anul 2000, a fost vice-campion european la box la Tempere (Finlanda) în anul 2000, a obținut bronzul la Campionatul European de Box din Minsk (Belarus) în 1998 și la cel din Siofok (Ungaria) în 1995. De asemenea, locul 5 la Campionatul Mondial de Box – juniori desfășurat în 1996 la Havana (Cuba).
Claudiu este maestru al sportului, având în palmares 7 titluri de campion național la box în perioada 1994-1999. A fost desemnat cel mai bun boxer român la seniori (1997, 1998, 1999), tineret (1997, 1998) și juniori (1994, 1995,1996, 1997). În 2003 a lăsat România pentru a urma o carieră prodigioasă în boxul profesionist din Canada. După 4 ani, s-a întors acasă, în Sighetu-Marmației, pentru a forma la rândul său alte generații de campioni, dar mai ales de oameni.
”Primisem un echipament de la club pe care scria: BOX. L-am purtat ani de zile și eram tare mândru de el….”
A început să practice boxul la CSS Sighet când era în clasa a VII-a la Scoala Nr. 3 (actualmente Școala Ioan Mihaly de Apșa) din Sighetu-Marmației. Cariera a început-o sub mâna antrenorului emerit Grigore Vlad. Primul meci oficial în ring i-a adus și prima victorie.
La început a înfruntat prejudecățile părinților și ale profesorilor în legătură cu acest sport considerat prea violent. După primul titlu de campion național, s-a bucurat de totala susținere a acestora. Condiția să urmeze antrenamentele de box era să nu aibă nici o medie sub 8 la vreo materie.
A ajuns Campion Național chiar de la prima sa participare la acest nivel competițional, în 1994 la Timișoara. De atunci a urmat o lungă cursă de colecționat trofee.
În clasa a IX-a a fost chemat la centrul olimpic de la Reșița, coordonat de către regretatul Gherghina Aurel. În 1995, a fost selecționat la lotul național. De atunci a fost campion național în fiecare an la categoria sa de 81 kg, până în anul 1999.
Claudiu își amintește că nici nu-și imagina atunci să se gândească să nu facă sport dacă nu i se dau bani. Totul era făcut din pasiune pură. Singurele beneficii erau cantonamentele în alte localități pe care le oferea clubul.
Primisem un echipament de la club pe care scria BOX. L-am purtat ani de zile și eram tare mândru de el pentru că nu oricine avea așa ceva.
Cu ce rezultate se mândrește cel mai mult Claudiu Râșco
După terminarea liceului, a fost chemat de către Ion Șerban la Farul Constanța, unde erau antrenați cei mai buni boxeri ai țării. Era coleg cu Francisc Vaștag, Doroftei, Lucian Bute și mulți alții. La puțin timp, Francisc Vaștag i-a devenit antrenor la lotul național.
Dedicarea totală către acest sport i-a adus și performanțele pe care și le-a dorit.
Participarea la Olimpiada de la Sydney din anul 2000 a fost cea mai mare performanță din cariera mea. Este visul oricărui sportiv. Din păcate, înainte de Jocurile Olimpice am avut o problemă medicală, fiind operat de hernie de disc. Pe 4 iulie m-am operat și la 1 septembrie au început Jocurile Olimpice. Nu eram refăcut complet după operație. Cu toate astea, am participat și chiar am câștigat un meci, fiind eliminat în turul doi.
Cu satisfacție dar și cu puțin regret, Claudiu rememorează perioada olimpiadei. Sportivi pe care i-a învins la Campionatul European, în urmă cu trei luni, au luat medalii. Cel care îl invinsese în finala Campionatului European în urma unui meci foarte echilibrat, a ieșit campionat olimpic.