Plecarea românilor în alte țări, natalitatea scăzută, lipsa școlilor profesionale și neadaptarea învățământului la schimbările economice, abandonul școlar sau analfabetismul funcțional sunt cauzele principale pentru care România se confruntă azi cu o criză a forței de muncă. Dezinteresul autorităților, care nu sprijină creșterea și educarea copiilor și nu încurajează nici companiile să investească în formarea tinerilor, va duce la efecte dezastruoase pe termen lung.
România se află pe locul doi în lume, după Japonia, în topul țărilor cu cel mai mare deficit al forței de muncă, 4 din 5 angajatori confruntându-se cu lipsa personalului calificat, după cum arată Studiul ManpowerGroup privind Deficitul de Talente, la care au răspuns 625 de antreprenori autohtoni. 81% din angajatorii români au probleme în ocuparea posturilor vacante. Cu cât o companie este mai mare, cu atât situația devine mai complicată, 9 din 10 societăți mari, cu peste 250 de salariați, negăsind specialiștii de care au nevoie. 67% din microîntreprinderi, care au mai puțin de 10 angajați, se confruntă cu dificultăți în ocuparea posturilor.
Companiile trag semnale de alarmă
„Nu doar ponderea angajatorilor afectaţi este mai mare decât în trecut, depăşind toate valorile raportate în cei 10 ani de studiu în România (2008-2018), ci şi gradul de dificultate în ocuparea posturilor este sporit, 36% dintre angajatori indicând că le este mai greu să angajeze oameni decât în 2016, iar 56% considerând că gradul de dificultate este similar. Numai 6% consideră că le este mai uşor să găsească oameni decât în trecut”, este concluzia analizei.
Din prisma societăților, motivele principale ale deficienței de personal calificat sunt: numărul insuficient al specialiștilor – 41%, lipsa de cunoștințe profesionale necesare pentru ocuparea postului – 22% și lipsa experienței pentru cerințele locului de muncă vizat – 16%. Mai mult, 15% din angajatori spun că cerințele salariale ale candidaților sunt mai mari decât oferta.
Cei mai afectați sunt producătorii care nu găsesc personal specializat, motiv pentru care sunt căutați astăzi meseriașii, îndeosebi mecanici, sudori și electricieni, dar și chimiștii, ori inginerii mecanici. Cererea este mare și pentru șoferii de camioane, curierat, transportul în comun, dar și operatorii care manevrează mașini-unelte. „Majoritatea locurilor de muncă pentru care cererea este în creştere necesită un nivel mediu de specializare şi educaţie post-liceală, dar nu neapărat studii universitare“, arată studiul.
În sectorul comercial sunt căutați îndeosebi reprezentanții de vânzări. Cereri sunt și pentru avocați, cercetători, dar și pentru funcții de conducere, precum managerii de proiect și directorii.
Cu toate că în România s-a dezvoltat foarte mult tehnologia informației, iar programatorii autohtoni sunt mulți și bine pregătiți, există încă cerere mare în domeniul IT&C, fiind nevoie de experți în securitate cibernetică, personal de suport tehnic și administratori de rețea.
În Japonia, situația este doar cu puțin mai gravă față de România, 89% din companii având probleme cu găsirea specialiștilor. Situația este problematică și la nivel global. 45% din societăți din întreaga lume se confruntă cu deficitul de talente, procentul fiind cel mai ridicat din ultimii 12 ani.
Studiul ManpowerGroup privind Deficitul de Talente este cea mai amplă cercetare globală de acest tip privind capitalul uman și a fost realizat prin intervievarea a 39.195 de angajatori din 43 de state.
Criza specialiștilor versus șomaj
Cu toate că angajatorii români nu găsesc oameni pentru specialiștii de care au nevoie, rata medie a șomajului era de 4,7% în trimestrul I al acestui an, ceea ce înseamnă că 4,1 milioane de persoane nu au un loc de muncă. Mai mult, 16,8% din aceștia sunt tineri. „Din totalul persoanelor ocupate, doar 6,4 milioane sunt salariaţi şi alte două milioane sunt lucrători pe cont propriu, lucrători familiali neremuneraţi, membri ai societăţilor agricole sau ai cooperativelor neagricole“, se arată în comunicatul INS. Împărțit pe categorii de vârstă, rata de ocupare a persoanelor care au între 15-64 de ani a fost de 63,1%, în scădere față de trimestrul anterior. Sunt mai mulți bărbați care lucrează, respectiv 71% față de 54,9 femei, și mai mulți din mediul urban – 64,9%, comparativ cu 60,7% în mediul rural.
Însă situația este îngrijorătoare în rândul tinerilor între 15-24 de ani, care nu sunt cuprinși în nicio formă de învățământ, aceștia lucrând doar în proporție de 23,4%, ceea ce face ca șomajul la această categorie de vârstă să fie extrem de ridicat, ajungând la 16,8%.
Cauzele lipsei forței de muncă
După ce învățământul profesional a fost desființat în 2009, companiile din sectorul de producție au început să se confrunte cu lipsa personalului calificat, motiv pentru care au cerut în repetate rânduri Ministerului Educației reînființarea lor. Unii angajatori au înființat școli particulare, pentru a-și asigura forța de muncă necesară continuării activității. Însă aceste cazuri sunt rare și departe de a rezolva problema.
Deși școlile postliceale și tehnice de stat s-au reînființat în 2012, baza materială a acestora este depășită moral și fizic, iar programa nu este adaptată la cerințele pieței. Situația este cu atât mai gravă cu cât în anul 2013 erau înscriși în învățământul profesional circa 26.000 de elevi, comparativ cu 208.000 de adolescenți, în 1993.
Un alt motiv care a dus la lipsa personalului calificat este faptul că învățământul autohton se reformează de ani de zile fără ca rezultatele să fie cele dorite, programa este depășită, iar materiile studiate nu au o aplicabilitate practică. Acumularea unor cunoștințe teoretice, fără legătură cu dinamica economică, este o problemă care pornește de la clasele primare și se extinde până la studiile universitare. La aceasta se adaugă și absența consilierii vocaționale în școli, care să-i îndrume pe copiii care nu au înclinații spre studiu să învețe o meserie. Efectele se văd astăzi, când România are una dintre cele mai ridicate rate de abandon școlar din Europa. 18,3% din elevi au renunțat la edcuație anul trecut, iar 40% sunt analfabeți funcțional și social.
Deși ar putea fi încheiate parteneriate între unitățile de învățământ de stat și companii private, astfel încât firmele să poată investi în dezvoltarea unor programe de instruire în școli, licee și facultăți, să îmbunătățească baza materială a unităților de învățământ și să adapteze materiile la cerințele economice actuale, autoritățile nu depun eforturi în acest sens. Pe de altă parte, prea puțini angajatori sunt dispuși să creeze școli profesionale particulare unde să-și pregătească viitorii specialiști. Mai mult, chiar și cursurile de pregătire profesională sunt privite uneori cu reticență, societățile preferând să găsească specialiști gata formați, cu ani de vechime, pe care să-i plătească cu salarii cât mai mici. Este motivul pentru care multe persoane își plătesc singure cursuri de specializare, iar apoi se lovesc de refuzul companiilor, care invocă lipsa experienței. Mergând mai departe, ofertele financiare ale angajatorilor sunt o cauză importantă pentru care românii merg să lucreze în străinătate. Prin urmare, o soluție la care au început să apeleze companiile este aducerea muncitorilor din țări asiatice, pentru care sunt însă dispuși să plătească mai mult decât dacă ar fi angajat personal autohton..
– Servicii de creare site web
