Astăzi se împlinesc 65 de ani de când a murit Iuliu Maniu. A fost unul din cei mai importanți oameni politici dintre cele două războaie mondiale. Victimă a regimului comunist din România, Iuliu Maniu a întruchipat pentru mulți români, în timpul anilor grei ai dictaturii comuniste, simbolul speranței și al dorinței de libertate.
A sfârşit tragic în închisoarea de la Sighetu Marmaţiei, trupul său fiind aruncat, dezbrăcat, într-o groapă comună săpată în prundişul Tisei. A fost premier al României, fost şef al PNŢ şi al Partidului Naţional Român din Transilvania, fost membru în Parlamentele din Bucureşti şi din Budapesta, fost şef al Consiliului Dirigent al Transilvaniei, avocat al Mitropoliei Greco-Catolice din Blaj, nobil din Bădăcin şi lider al Opoziţiei democratice.
A stat în celula igrasioasă şi rece de la Sighet, care i-a instalat în organism un reumatism poliarticular acut, făcându-i imposibile mişcările şi chiar ridicarea din pat. Era singur într-o celulă de 2/3 metri. Paralizase. Nu-şi mai simţea trupul de la atâtea bătăi. Era scos de subţiori, târât pur şi simplu afara să ia aer. A avut un regim odios, fără cearceafuri, fără saltea, fără perine. Conştient că moare, privea în gol şi bolborosea cuvinte. S-a stins pe un ger puternic, înfometat şi singur, în data de 5 februarie 1953, iar acum îşi doarme somnul de veci fără cruce la cap şi fără ca urmaşii să-i poate cinsti memoria cu o floare.