Uzina Transgold este vândută de către lichidatorii desemnaţi, societăţile băimărene Proinsolv şi Pareto Grup, prin ordin al Tribunalului Maramureş în urma deciziei din data de 21 septembrie. Potrivit anunţului, ”bunurile din averea debitoarei sunt vândute în bloc – ca un ansamblu în stare de funcţionare”. Aceasta a fost, de altfel, hotărârea luată de consiliul de administraţie de a nu fi acceptată înstrăinarea activelor pe bucăţi.
Caietul de sarcini pentru participarea la licitaţie va fi pus în vânzare contra sumei de 500 RON (5 milioane de lei vechi) direct la sediul Transgold, începând cu data de 2 octombrie. În acesta sunt precizate condiţiile pentru acceptarea ofertelor, precum şi inventarul activelor.
Remin se numără printre companiile miniere interesate să intre în proprietatea uzinei de preparare, la care a deţinut 42% din pachetul de acţiuni. Bătălia pentru preluarea societăţii este dură, chiar dacă oficialii statului mizează pe faptul că la data licitaţiei va conta datoria pe care Remin o are de recuperat de la Transgold.
Detaliile privitoare la participarea la licitaţie nu au fost stabilite încă, ba chiar s-au blocat la nivelul guvernului după ce au apărut neînţelegeri între miniştrii economiei şi mediului, Codruţ Şereş, respectiv Sulfina Barbu.
Potrivit liderului Uniunii Sindicatelor Miniere (USM) Maramureş, Gheorghe Paşca, un accept de principiu a fost obţinut şi din partea Sulfinei Barbu. Aceasta se pare că a amânat luarea unei decizii datorită situaţiei iazului de decantare de la Bozânta, cel a cărui rupere a provocat scurgerea cianurilor în Tisa în luna ianuarie a anului 2000.
Paşca a precizat că la sfârşitul acestei săptămâni urmează să aibă o întâlnire cu ministrul economiei, unde va repune în discuţie cumpărarea activelor firmei. ”Statul român nu trebuie să cumpere Transgold, ci doar activele societăţii.” El a mai precizat că tranzacţia ar fi benefică atât pentru Remin, cât şi pentru angajaţi, care nu şi-ar pierde locurile de muncă.
”S-a făcut un studiu. În acest «Plan de valorificare a minereurilor aurifere, a sterilelor de flotaţie şi a piritelor aurifere» se precizează că Exploatarea Minieră Baia Mare şi-ar putea continua activitatea pe o perioadă de opt ani, fără subvenţii din partea statului. Suma care ar urma să fie obţinută prin repornirea uzinei de prelucrare ar fi în jur de 140 de milioane de dolari, iar profitul curat după ecologizarea iazului ar fi de 3-4 milioane de dolari. În plus, 300 de oameni ar avea loc de muncă în tot acest timp”, a declarat Paşca.
Studiul a fost comandat de compania Remin, iar la Transgold ar urma să fie prelucrate sterilele din iazul de la Tăuţii de Sus, piritele de la Şuior, precum şi stocurile de minereu pe care le deţine Exploatarea Minieră Baia Mare.
În plus, potrivit datelor oficiale, iazul de decantare de la Bozânta are aviz de funcţionare pentru încă patru ani. Mai rămâne însă să se poarte muncă de lămurire cu ministrul Sulfina Barbu, care a cerut, la rându-i, realizarea unui studiu, privitor însă la costurile de ecologizare a iazului cu cianuri din apropierea Băii Mari. Se vehiculează că pentru punerea în siguranţă a ”lacului otrăvitor”, care are în jur de 90 de hectare, ar fi nevoie de câteva milioane bune de dolari. Ministerul chiar a prevăzut fonduri în acest sens, dar Sulfina Barbu a precizat că acestea vor fi alocate doar după finalizarea studiului.
Prefectura Maramureş şi Agenţia pentru Protecţia Mediului Baia Mare şi-au dat acordul de principiu pentru punerea în aplicare a planului de rentabilizare a mineritului maramureşean, care prevede ca statul să cumpere uzina Transgold. Mai mult, există o hotărâre a Consiliului de Administraţie al Transgold în care s-a decis ca la primele licitaţii să aibă loc vânzarea în bloc a activelor, ceea ce denotă premeditarea transferului.
Falimentul Transgold a fost declarat la sfârşitul lunii iunie, printr-o decizie a Tribunalului Maramureş şi a survenit mai multor acţiuni care au adus societatea în incapacitate de plată. Din datele oficiale, reiese că, numai în 2005, pierderile firmei s-au cifrat la peste 6 milioane de lei noi, la care s-au adăugat datorii de circa 20 de milioane de lei noi. Remin se numără printre principalii creditori, alături de Minvest Deva. Compania minieră din Baia Mare are de recuperat circa 3 milioane de lei noi, iar cea din Deva aproximativ 2 milioane de lei. Oficialii Remin mizează chiar pe acest ”avantaj” teoretic, al nivelului creanţelor, dar şi pe ”interesele” anterioare de la fost Aurul ca să obţină uzina de prelucrare a sterilelor pe bază de cianuri aflată în Baia Mare.
Sursa: Meda Muntean
– Servicii de creare site web
