Conform dispozițiilor legale, pentru a sta pe teritoriul Italiei pentru o perioadă mai mare de 3 luni de zile, cetăţeanul român trebuie să se înscrie la Registrul de evidenţă a populaţiei,„Anagrafe”. Potrivit prevederilor Decretului legislativ 32/2008, absenţa înscrierii la Serviciul de evidenţa populaţiei poate duce la îndepărtarea de pe teritoriul italian.
Pentru înscrierea la Registrul de evidenţă a populaţiei „Anagrafe”, pe lângă fotocopiile unui document de identitate în curs de valabilitate (paşaport sau carte de identitate) şi ale codului fiscal (obţinut de la „Agenzia delle Entrate”), este necesar să se depună documentaţie specifică, care variază în funcţie de motivul şederii, după cum urmează:
1. Dacă şederea este pentru motive de muncă
În acest caz, trebuie depusă documentaţie care să ateste existenţa raportului de muncă (de exemplu: copie după contractul de muncă, comunicarea obligatorie privind începerea raportului de muncă, copie chitanță plată contribuții de asigurări sociale sau fluturaș de salariu etc.).
Pentru înscrierea lucrătorilor autonomi în Registrul de evidenţă a populaţiei, este suficientă prezentarea certificatului de înscriere la Camera de Comerţ sau a atestatului de plătitor al taxei pe valoarea adăugată (cod TVA) eliberat de Administrația Financiară locală (Agenzia delle Entrate).
Dacă exercitaţi o profesie liberală trebuie să prezentaţi atestatul de înscriere în respectivul ordin profesional.
Lucrătorii sezonieri pot solicita înscrierea în Registrul populaţiei temporare. Înscrierea în respectivul registru are valabilitatea de 1 an.
Pentru înscrierea lucrătorilor detaşaţi în Registrul de evidenţă a populaţiei este necesară prezentarea declaraţiei filialei italiene a firmei principale.
2. Dacă șederea este pentru motive de studiu sau de formare profesională
În acest caz, trebuie să se demonstreze că cetăţeanul român deţine resurse economice suficiente pentru a se întreţine pe sine şi, eventual, pe membrii săi de familie. Pentru stabilirea cuantumului resurselor economice suficiente se ia în considerare valoarea anuală a alocaţiei sociale.
În anul 2020, se aplică următoarele valori (în funcție de compenența nucleului familial):
5.977,79 euro doar solicitantul;
8.966,68 euro solicitantul + un membru de familie;
11.955,58 euro solicitantul + doi membri de familie;
14.944,47 euro solicitantul + trei membri de familie;
17.933,37 euro solicitantul + patru membri de familie;
20.922,26 euro solicitantul + cinci membri de familie.
Se adaugă 2.988,89 euro pentru fiecare membru de familie în plus.
Deţinerea resurselor economice poate fi demonstrată şi printr-o declaraţie pe proprie răspundere. De asemenea, trebuie depusă dovada privind asigurarea medicală, iar în cazul şederii pentru motive de studiu trebuie depusă şi documentaţie care atestă înscrierea la un institut de învăţământ public sau privat recunoscut.
3. Pentru înscrierea în Registrul de evidenţă a populaţiei a membrului de
familie comunitar, care însă nu deţine dreptul autonom de şedere
În acest caz trebuie depusă documentaţie care să ateste calitatea de membru de familie sau de membru de familie aflat în întreţinere.
Pentru a se putea înscrie în Registrul de evidenţă a populaţiei, membrii de familie proveniţi din state terţe, trebuie să solicite iniţial de la Chestură, eliberarea „cărţii de şedere pentru membru de familie al UE”, care are o valabilitate de 5 ani.
Membrii de familie ai cetăţenilor UE care pot obţine dreptul de şedere în Italia sunt: „soţul/soţia, descendenţii proprii sau ai soţului/soţiei (cu vârsta de până la 21 de ani) şi ascendenţii direcţi, aflaţi în întreţinere, proprii sau ai soţului/soţiei.
Pentru înscrierea în registrul de evidenţă a populaţiei se achită taxe de timbru în valoare de 32,52 euro. În fapt, este vorba de două taxe, în valoare de 16 euro, respectiv 16,52 euro. Prima taxă se plăteşte atunci când se solicită la Primărie înscrierea în Registrul de evidenţă a populaţiei, iar cea de-a doua, este necesară pentru a primi atestatul respectiv.
Cetăţenii care se află legal în Italia de cel puţin 5 ani pot obţine dreptul de şedere permanentă
Pentru calcularea acestei perioade se ia ca reper „data de începere a valabilităţii documentului de şedere pe care interesatul îl deţine”. Continuitatea şederii nu este prejudiciată de absenţe care nu depăşesc în total 6 luni pe an, precum şi de absenţe mai mari necesare pentru îndeplinirea serviciului militar, respectiv absenţe de până la 12 luni consecutive pentru motive relevante, ca de exemplu, sarcina şi maternitatea, boli grave, studii sau formare profesională ori detaşare pentru motive de muncă într-un alt stat membru sau într-o ţară terţă. Dreptul de ședere permanentă se pierde în caz de absențe consecutive care depășesc 2 ani.
Sursa articolului: Ghidul lucrătorului român în străinătate
– Servicii de creare site web
