Surpriză totală la Congresul PNL. După toată sforăria de scoatere din joc a lui Ludovic Orban, Congresul PNL a arătat ca o demonstrație de protest față de Iohannis și Cîțu, dar nu în Piața Victoriei sau la Cotroceni, ci la Congresul PNL.
Nu suntem preș în fața președintelui și a Binomului, a fost principalul mesaj al mulțimii de liberali reunite la congresul de la Romexpo. În tot timpul cît președintele României a stat în sală, Iohannis n-a auzit nici Iohannis, nici Cîțu. Tot montajul de sufocare a libertății de exprimare în PNL, toată sforăria de impune a lui Cîțu și de izolare a lui Ludovic Orban arăta ca o răzbunare.
Discursul președintelui Iohannis a fost chel de idei, de spirit mobilizator, de direcție, de prestanță. Goală este prestația președintelui Iohannis în cei șapte ani de mandat și goale sunt discursurile sale scrise de cine știe cine. Pînă și la Congresul celor care l-au făcut președinte (pe unii i-am văzut arestați imediat după victoria sa în alegeri, pe alții i-a scos din joc în felurite chipuri).
„Moțiunea” lui Florin Cîțu a fost o bolboroseală cumplită. Iohannis a bătut într-o oală spartă, Cîțu a îngăimat lucruri fără legătură între ele, dominate de „Eu sunt Florin (nu Vasile!)”. Idei de ieșit din criza pandemică și energetică? Nici urmă! Și o gîscă ar fi găsit ceva de măcănit pe aceste două dosare majore!
În mod obișnuit, Cîțu ar fi trebuit să renunțe. Să se retragă. Culmea este că l-au ținut nervii și a continuat cu improvizațiile numite moțiune.
Mărturisesc faptul că mă așteptam să aud celebrele scandări de la congresele Partidului Comunist. În mintea lui Iohannis, altă atitudine nu încape. Dacă am fi avut aparate de reprize de scandare „Cîțu și Iohannis” sau ”Cîțu președinte!” ar fi trebuit să recunosc triumful binomului, al serviciilor urcate cu picioarele pe Orban și pe adversarii lui Florin Cîțu.
Ar fi fost sfîrșitul dramatic al democrației românești, al speranțelor care mai pîlpîie în mulți români. Am fi asistat la prăbușirea butaforiei cu iz democratic și am fi avut o confirmare categorică a statului totalitar instaurat la marginea Uniunii Europene. Norocul nostru vine de la faptul că operațiunea de călărire a deciziei liberalilor invitați la Congres n-a reușit.
A eșuat comic! Maimuțăreala politică scoasă la înaintare prin zicerile lui Rareș Bogdan s-a lovit de dezamăgirea, nemulțumirea și revolta liberalilor. Nu este chiar atît de mort spiritul civic, pare să fi spus mulțimea delegaților. Nu suntem preș. Nu putem fi folosiți cu toții. Bunul simț în fața evidențelor n-a murit. Teama în fața amenințărilor nu a cîștigat încă.
Congresul a arătat dintru început că există un spirit de libertate și de dreptate între liberali. Sigur nu-i include pe cei pomeniți cu mari strigăte de Rareș Bogdan. Dimpotrivă! Nu știu cît de mare și nu știu pentru cît timp. Unii chiar mai gîndesc normal. Alții (mulți de tot) sunt doar vînători de ciolan. Imaginați-vă că la Congresul PNL din acest an singurul care a invocat restaurarea meritocrației în partid a fost nuca goală de Gheorghe Flutur.
Cine și-ar fi imaginat și mai crede că unificatorul liberalilor în fața unui imaginar dușman extern poate fi Rareș Bogdan?
Congresul cu strigăte de guiț al lui Rareș Bogdan a fost prima notă de isterie de tip fascistoid de la acest congres. Rămînem cu ochii pe lucrări și continuăm pe măsură ce lucrările se derulează. (Cornel Nistorescu, cotidianul.ro))
Well, pana la urma votul a zis altceva…