Vorbind despre Pasti sau Paste, regretatul filolog George Pruteanu spunea ca ambele forme sunt la fel de corecte, iar subtilitatile pe aceasta tema nu au substanta, fiind o falsa problema. Nu avem nimic impotriva parerilor lui Pruteanu, dar, ca de fiecare data cand exista o disputa de acest gen, solutia corecta este sa apelam la dictionare, pentru ca de cele mai multe ori ele sunt rodul unor minti colective.
Dupa DEX: Pasti s.m: Sarbatoare religioasa celebrata de crestini in amintirea invierii lui Hristos, iar de evrei in amintirea iesirii lor din Egipt, sub conducerea lui Moise. Paste, vb. III: Despre vite, la persona III. A se hrani rupand cu gura iarba, plante etc.
Consider ca este normal sa preferam DEX-ul, dar, in acelasi timp, fiind vorba despre un cuvant special, la fel de normal ar fi sa ne uitam dupa recomandarea Bisericii. Si iata ce scrie in Dictionarul Religios aparut in 1994:
Pasti, s.m: Cea mai mare sarbatoare religioasa, celebrata de crestini in amintirea invierii lui Iisus Hristos; sarbatoare pe care evreii o celebreaza intre 15 si 22 ale lunii Nisan (aprox. aprilie), in amintirea iesirii lor din Egipt sub conducerea lui Moise; sarbatoarea azimelor (pesach). 2. Subst. Paine sfintita care se imparte la biserica in ziua de Pasti.
Argumentele bibilice din Noul Testament despre denumirea crestina de Pasti a Sarbatorii Invierii Domnului, sunt mult mai limpezi si mai ferme, iar sensul lor de o claritate incontestabila. Altfel, in Matei 26, 17-19, cand ucenicii lui Iisus L-au intrebat: Unde voiesti sa-Ti pregatim sa mananci Pastile?, raspunsul lui Iisus a fost: „Mergeti in cetate, la cutare si spuneti-i Invatatorul zice: Timpul meu este aproape; la tine vreau sa fac Pastile cu ucenicii Mei”. In Matei 27, 15 ni se spune: „Iar la sarbatoarea Pastilor, dregatorul avea obiceiul sa elibereze multimii un vinovat pe care voiau ei”. In Marcu 14, 1 citim: „Si dupa doua zile erau Pastile si Azimile”. In Luca 22, 1 avem enuntul: „Si se apropia praznicul Azimelor, care se cheama Pasti”, iar in Luca 22, 15-7: „Mult am dorit sa mananc cu voi acest Pasti, mai inainte de patima mea”.
Cu toate aceste argumente mai mult decat concludente, de-a lungul timpului, o seama de scriitori romani au folosit forma Paste. Astfel, Duiliu Zamfirescu are o poezie Flori de Paste, Caragiale scrie O faclie de Paste, Dimitrie Papazoglu prefera aceeasi forma in Istoria fondarii orasului Bucuresti, la fel cum procedeaza si lingvistul Al. Graur. Apoi, Negruzzi, Delavrancea si Hasdeu folosesc Pastele. Hasdeu zice: „Tara mai intai de toate; Pastele mai pe urma!”.
La Coresi gasim Pastile: „Acestea sunt Pastile de bucurie si de veselie”. La Varlaam: „mieluselul Pastilor”. Mai aproape de noi, Cosbuc spune Pasti: „Era dupa Pasti si era un timp bun”.
In romana moderna s-a format, in graiurile din sudul tarii, si un singular Paste, de genul neutru, favorizat si de situatia din greaca si din limbile slave, unde termenul respectiv se foloseste numai la singular si este tot de genul neutru. La ora actuala, el tinde sa se extinda si in celelalte zone, sustinut fiind si de textul scris al felicitarilor comerciale.
Inconvenientul acestei forme, considera prof. dr. Nicolae Felecan, provine din omonimia cu verbul a paste. Prin urmare, expresia Paste fericit! poate fi interpretata in doua feluri: “Pasti fericite!”, dar si “paste (iarba) fericit”.
De curand, un moderator al unui post TV spunea ca “anul acesta romanii vor manca un miel mai mic si mai crud, fiindca pana de Paste mielul nu paste”. Or, limba romana, in toate situatiile de omonimii suparatoare, merge spre evitarea lor ori macar a unuia dintre cuvinte (vezi situatia omonimelor branca “mana” – branca “erizipel”, pacurar “vanzator de pacura” – pacurar “cioban”).
Asadar, consider ca trebuie mentinuta forma Pasti, asa cum sustineau si marii nostri carturari, incepand cu A.D. Xenopol, V. Parvan, O. Densusianu, Sextil Puscariu, Al. Rosetti etc.
Falsa sau nu, problema trebuie tratata cu seriozitate. E limpede ca argumentele de orice natura sunt in favoarea formei Pasti, deviatia Paste aparand si dezvoltandu-se din cunoscuta sintagma Paste Fericit. Paste este, vorba unei colege de breasla, „un fel de furculition, o modalitate de a frauda limba romana, dupa cum le suna unora la ureche”.
La final, ca sa nu suparam pe nimeni folosind una sau alta dintre variante, va facem urmatoarea urare, evitand cele doua cuvinte:
Fie ca bucuria Invierii Domnului sa va aduca in suflet liniste, pace si fericirea de a petrece aceste clipe magice cu cei dragi.
Hristos a inviat!
Sursa: Grigore Ciascai
– Servicii de creare site web
