DRAGI CONFRAŢI PREOŢI ŞI CĂLUGĂRI, ONORATE CĂLUGĂRIŢE, DRAGII MEI CREDINCIOŞI!
Crăciunul este Solemnitatea Nașterii Domnului nostru. Ziua de naștere a lui Isus Cristos trebuie să o sărbătorim în lumina misterului pascal, adică a răstignirii și învierii Sale. Dacă Isus Cristos nu ar fi înviat, azi nu am sărbători Crăciunul.
Dragi Frați și Surori! Vă invit ca, în Anul Harului, să medităm în contextul liturghiei despre acele haruri pe care Fiul unul-născut al lui Dumnezeu ni le-a dat prin întruparea Sa.
Celebrarea liturgică a Crăciunului are patru componente: Liturghia din ajun, Liturghia de noapte, Liturghia de dimineață (a păstorilor) și Liturghia solemnă. Toate lecturile celor patru liturghii ne amintesc, prin puterea răstignirii și învierii lui Cristos, de faptele minunate ale lui Dumnezeu, săvârșite pentru noi, și ne conduc spre cunoașterea mai aprofundată a misterului întrupării. Despre ce este, de fapt, vorba?
Sfânta Liturghie din Ajun se celebrează în seara zilei de 24 decembrie, în care ultima etapă a așteptării noastre din Advent este deja prezentată în liturghie ca o apropiere de linia de sosire care apare în fața alergătorilor unei curse. Ne lansează înainte cu o forță reînnoită, căci nu mai este mult până la finiș. Așteptarea poporului se împlinește, prezicerile profeților se adeveresc: Dumnezeu se arată! Vine între noi, își asumă soarta noastră. Coboară în abisul existenței omenești, ca noi să ne ridicăm prin El la înălțimile cerești. Arborele genealogic al lui Isus Cristos, fiul lui David și al lui Abraham, este Evanghelia, care se termină așa: Iacob i-a dat naștere lui Iosif, soțul Mariei, din care s-a născut Isus, cel care se numește Cristos. Iosif a fost un om drept, a făcut așa cum i-a poruncit Îngerul Domnului; a devenit părintele adoptiv al Fiului lui Dumnezeu și i-a dat un nume. Dumnezeu nu a cerut doar „da”-ul, consimțământul liber al Mariei, ci a așteptat și conlucrarea lui Iosif. Tot așa, Fraților și Surorilor, Dumnezeu ne așteaptă și astăzi să conlucrăm cu harurile sale.
Sfânta Liturghie de noapte: Cel mai mare eveniment al istoriei lumii se află în centrul atenției. Cuvântul Dumnezeului celui veșnic, cea de-a doua persoană dumnezeiască, s-a născut ca om la Betleem. Apariții îngerești, bucurie, lumină, strălucire…O, câți credincioși creștini primesc cu bucurie „vestea cea bună”!
Sper, dragi Frați și Surori, că vă numărați printre aceștia…Dumnezeu s-a făcut om! În acest Copilaș, Emanuel a devenit, nu doar unul dintre noi, ci într-adevăr Dumnezeu cu noi! În același timp, în câte familii această seară este doar o formalitate. Pomul de Crăciun strălucește, dar întunericul stăpânește sufletele. Ce alt har aș putea să-I cer lui Dumnezeu în această noapte, decât ca Pruncușorul ceresc să-și reverse lumina în adâncul tuturor inimilor.
Sfânta Liturghie de dimineață (a păstorilor): Puțini sunt cei care, de Crăciun, participă la liturghie dis-de-dimineață, cu toate că și această celebrare are un mesaj particular. Cine au fost primii care s-au închinat în fața Iubirii coborâte pe pământ? Nu au fost regi sau personalități de seamă pline de bogăție, nu au fost oameni învățați, ci simpli păstori. Priveau doar nedumeriți, dar cu mare bucurie, pentru că au văzut confirmată vestea cea bună anunțată de îngeri. Se născuse cel care, mai apoi, s-a asemănat pe sine însuși cu ei, ca fiind păstorul cel bun; care-și cunoaște oile, le îngrijește și le apără, dacă trebuie, chiar cu prețul vieții sale. Oare îl privesc astfel pe Pruncul din Betleem, ca fiind cel care a venit pentru mine? Care s-a făcut om pentru mine, ca să mă izbăvească? Îl consider ca fiind cel care a venit să moară pentru mine, ca păstorul adevărat al vieții mele și al sufletului meu? M-am încredințat Lui deja, îl las să mă conducă?
Punctul culminant al sărbătorii Crăciunului este Sfânta Liturghia solemnă. Sfântul apostol și evanghelist Ioan vorbește despre nașterea veșnică a Domnului Isus, care era de la început, care era la Dumnezeu; El este Glasul, Cuvântul rostit al Tatălui Ceresc, prin care și în care a creat totul; în care Dumnezeu a văzut că toate cele pe care le făcuse erau bune. Dar, atunci când omul, prin păcatele sale, și-a întors fața de la Dumnezeu, care era viața și lumina, și a ales întunericul, El nu l-a abandonat, ci s-a întrupat; s-a născut în lumea despărțită de Dumnezeu ca să aprindă lumină în întuneric și să-i readucă înapoi pe toți sclavii – oamenii căzuți în robia păcatului – la Dumnezeu, la lumină, la adevărata viață, chiar cu prețul vieții…încât cei care Îl primesc să dobândească forța de a renaște, pentru a deveni copiii lui Dumnezeu. Apoi urmează mărturia cea mare a Sfântului Ioan: „Și Cuvântul s-a făcut trup și a locuit între noi, iar noi am văzut gloria lui, glorie ca a unicului născut din Tatăl, plin de har și de adevăr.” – Unde ai văzut Sfinte Ioane gloria lui Dumnezeu? – L-am văzut murind pe cruce și înviind a treia zi. Rănile Sale glorioase nu au dispărut de pe trupul său glorificat, ci ele au devenit semnele de identificare.
Ne-a răscumpărat pe deplin și ne-a arătat că Dumnezeu este iubirea, care nu poate să riposteze, ci doar să ne îmbrățișeze cu brațele deschise. Depinde de noi, ce facem cu aceste brațe deschise; le batem în cuie sau le lăsăm să ne îmbrățișeze. În sărbătoarea Crăciunului pruncul Isus își întinde spre noi mâinile. Cine ar fi în stare să bată în cuie mânuța mică, moale a unui copilaș? Căci mâinile și picioarele lui Isus au fost pironite în cuie și El este același ieri, astăzi și în vecii vecilor. Același, care s-a născut de Crăciun. Acesta este adevărul! Și este un har, dacă înțelegem că trebuie să știm să-L îmbrățișăm și pe Isus cel răstignit pe cruce împreună cu pruncul Isus.
Dragii mei credincioși!
Pentru noi sărbătoarea Crăciunului reprezintă o profesiune de credință. Credem și mărturisim că Pruncul de la Betleem este Mesia promis de profeți, Fiul lui Dumnezeu, care s-a întrupat prin puterea Spiritului Sfânt din Fecioara Maria și s-a născut la Betleem; L-au vestit îngerii, L-au salutat păstorii; a crescut în familia lui Iosif și a Mariei; a fost răstignit sub Ponțiu Pilat, a murit și a fost îngropat. Dar a treia zi a înviat din morți și s-a suit la ceruri, dar în același timp rămâne cu noi în fiecare zi până la sfârșitul timpurilor. Să Îi sărbătorim ziua de naștere în așa fel încât să se nască și în noi – reprezintă cel mai mare har. Mărire să-I fie în vecii vecilor!
Le mulțumesc și tuturor celor care, din dragoste față de El, au desfășurat activități caritative în tot cursul anului. Înainte de toate, le mulțumesc confraților preoți, călugărilor și călugărițelor pentru slujirea lor plină de sacrificii. Le mulțumesc dragilor credincioși ai diecezei noastre și tuturor binefăcătorilor pentru eforturile lor, prin care au făcut posibilă buna funcționare a instituțiilor noastre. Mulțumesc pentru munca onestă și asiduă a angajaților noștri, desfășurată în cadrul parohiilor și instituțiilor din dieceză. Isus care dorește să se nască și în sufletele noastre să le fie răsplată!
– Servicii de creare site web
