Credincioșii catolici au aprins prima lumânare de Advent

Catolicii sărbătoresc astăzi prima duminică de Advent, perioadă care precede naşterea Domnului. Cele patru duminici de Advent sunt marcate prin patru lumânări, prinse într-o coroniţă de brad.

Adventul este perioada de aşteptare, de o lună, dinaintea sărbătorii naşterii Domnului. Adventul este o tradiţie ale cărei rădăcini se află în secolul al XIX-lea, în Germania, când un pastor a realizat pentru prima dată, ajutat de mai mulţi copii ai străzii, o astfel de coroniţă. Coroniţa de Advent vesteşte apropierea Crăciunului, ne pregăteşte pentru această sărbătoare, trezeşte în noi setea de rugăciune şi ne arată că Isus este adevărata lumină, spun preoţii romano-catolici.

Istoria coroniţei de Advent

În forma cunoscută astăzi, coroniţa de Advent, a apărut în a doua jumătate a sec. XIX în nordul Germaniei în oraşul Hamburg. Aceasta se datorează preotului evanghelic J. H. Wichern (1808 – 1881) care în 1833 a construit un orfelinat în Hamburg numit „Das Rauhe Haus”. Aici,copiii aveau posibilitatea ca pe lângă educaţia şi dragostea pe care o primeau din partea preotului, să înveţe o meserie ce le oferea pe viitor un mijloc decent de existenţă.

Anual, în postul Crăciunului – perioada Adventului din 1- 24 decembrie, preotul şi copiii se adunau în fiecare seară în sala de mese, spuneau o rugăciune şi aprindeau o lumânare. Deoarece lumânările aşezate pe masă erau un pericol de incendiu, mai ales pentru cei mici ce erau tentaţi să pună mâna pe ele, preotul s-a gândit să agaţe o roată mare de car în tavan, pe care să aşeze cele 24 de lumânări. Astfel a pus 20 de lumânări de culoare roşie, ce se aprindeau doar în zilele lucrătoare, iar celalate patru de culoare albă se aprindeau doar duminica. Copiii, entuziasmaţi de ideea preotului au împodobit roata, cu crenguţe verzi de brad pentru a fi mai frumoasă. Această veste s-a răspândit cu repeziciune, iar cei care au văzut-o, si-au dorit-o fiecare în locuinţă. Pentru că roata de car era prea mare şi incomodă, cu timpul ea a fost simplificată şi redusă la dimensiunile unei coroniţe confecţionată din crenguţe de brad, pe care urmau să ardă doar 4 lumânări, pentru fiecare duminică de Advent. Coroniţa a devenit repede cunoscută şi în alte ţări din Europa, iar la noi în Transilvania a pătruns pentru în 1960 la oraş şi apoi la sat.

Ce simbolizează Coroniţa de Advent

Coroniţa are 4 lumânări, câte una pentru fiecare duminică a postului, şi o lumânare în mijloc, pentru seara de Ajun.

Prima lumânare simbolizează SPERANȚA, a doua lumânare DRAGOSTEA, a treia lumânare simbolizează BUCURIA, iar a patra PACEA. Mai există și o a cincea lumânare care se aprinde chiar în seara de Ajun, simboblizând NAȘTEREA DOMNULUI.

Simbolistica lumânărilor de advent este completată de simbolistica propriu-zisă a coroniței. Ea simbolizează eternitatea, prin forma sa rotundă, viaţa şi renaşterea, un nou început, prin culoarea verde a cetinii de brad. Flacăra lumânărilor simbolizeaza lumina ce a venit pe lume odată cu naşterea lui Isus, iar roşul lumânărilor simbolizează sângele vărsat de Hristos pentru mântuirea noastră.