De la un dezastru de leadership guvernamental exprimat prin analfabetismul profesional al Vioricai Dancila, Romania a trecut in era dezastrului generat de incompetenta vocationala a premierului Ludovic Orban. In fiecare saptamana, suntem martorii unor gafe de proportii in deciziile luate de prim-ministru sau intentiile acestuia, si as enumera pe cele mai recente: somajul tehnic pentru aparatul administrativ, nesincronizarea cu balbele emise de titularii de la Finante sau de la Munca, girarea pactului Biserica – Interne si multe altele.
In schimb, saptamanal, la inceputul fiecarei sedinte de guvern, pe durata permiterii accesului presei, vedem cate o sceneta ieftina de teatru, cu un premier care nu se pricepe, dar isi da cu parerea despre orice, cu niste ministri care recita niste poezii fara rima, dinainte aranjate cu premierul, dar cu o intriga si un deznodamant de un penibil coplesitor.
Ce se intampla dupa ce camerele de filmat parasesc incinta… incepe o mandolineala ca la usa cortului: se incing spiritele, se platesc politete, se marcheaza teritorii de interese si se arunca cu noroi in stanga si in dreapta.
Dupa vreo doua, trei ore de balacareala, toata lumea iese cu un zambet fabricat in coltul gurii si arunca fumigene la presa, astfel incat situatia sa para ca este sub control, armonia bantuie guvernul si liberalismul de dugheana triumfa.
Cand incompetenta este impinsa pana la momentul decontarii, membrii cabinetului incep sa se atace reciproc, sa arunce vina fie pe trecut, fie pe situatia de criza si cauta sa produca hartii in care sa-si ascunda capul pentru a evita orice raspundere.
Nu o sa ma refer aici la situatia de la Interne, arhicunoscuta si mediatizata in aceste zile, pentru simplul fapt ca e prea la vedere si toti romanii o cunosc in detaliu. Nu o sa ma refer nici la penibilul cu restartarea economiei cat mai grabnic, de parca Romania era vreo forta economica la nivel mondial, iar IMGB-ul, Republica, 23 August, Electroputere, ARO si multe alte companii de rasunet ar sta sa rupa lantul.
Nu, dragi concetateni, economia tarii e pe butuci, si asta nu pentru ca romanii nu sunt muncitori, creatori, inventivi, harnici ci pentru ca deciziile politice din ultimii 30 de ani au fost cel mai mare inamic al economiei, iar starea se perpetueaza.
In schimb, am sa ma refer la dezastrul de la Ministerul Fondurilor Europene, continuand seria de dezvaluiri, cu singura remarca a faptului ca acum lucrurile au intrat in faza ireversibilitatii, iar acest lucru va crea mari probleme in dezvoltarea Romaniei pentru urmatorii 10 ani.
Modul cum a gestionat ministrul Bolos protofoliul de la Fonduri Europene este deosebit de daunator avand in vedere perioada extrem de importanta in care ne aflam pentru negocierea cadrului financiar multianual 2021 – 2027 si cei 3 ani ulteriori pentru inchiderea anvelopei bugetului alocat de la UE pentru dezvoltarea Romaniei.
Practic, as spune ca Marcel Bolos a facut ceea ce stia, adica sa continue sa slujeasca interesele maharilor din transporturi de unde si provine, si sa dea inapoi Cezarului ce e al Cezarului. Daca premierul Orban si clica de politruci din fruntea unui PNL, ajuns din pacate in derizoriu (lucru pe care pe mine, personal, ma doare), nu au fost in stare sa scoata din randurile lor un specialist care sa-si asume portofoliul Fondurilor Europene, au apelat la influenta sferelor de putere care se invart intotdeauna in jurul guvernului, indiferent de culoarea politica, numele premierului sau strategia adoptata.
Problema nu ar fi fost atat de importanta daca, in primul rand, asa cum s-a semnalat si din Parlamentul European, Marcel Bolos nu s-ar afla intr-un vadit conflict de interese prin ceea ce face. Acest conflict are doua aspecte: unul legat de functia de sef de Agentie de Dezvoltare Regionala, de unde si provine, suspendat temporar pe perioada executarii mandatului de ministru, iar a doua, pozitia ocupata in cadrul Ministerului Transporturilor, pe care si-a securizat-o ca back-up pentru o viitoare cariera.
Astfel, in primul caz, ca fost sef de ADR, de acum ministrul Bolos, a negociat cu Comisia Europeana ca ADR-urile sa devina Autoritati de Management, adica sa primeasca direct banii de la UE si sa-i gestioneze dupa bunul plac.