Nu poți fi ipohondru de foame și frig și nici paranoic în raport de sărăcie și disperare. Populația va pune mâna pe par, iar secțiunile sociale create iresponsabil de gestionării plandemiei pe criteriul suspiciunii de boală și de infectare vor ajunge să se ciocnească violent, la nivel individual sau de comunități.
În asemenea condiții, premierul care a uitat că a fost încătușat și că a avut o datorie la bănci, pe numele său conspirativ Cîțu, ne spune că suntem fericiți, că se întâmplă lucruri fantastice pentru toți românii. Pentru cei 1% dintre românii care încasează venituri lunare de minim 3000 de euro, basmul pare real.
Doar că sărăcia, foametea și reducerea consumului popular nu înseamnă numai suferințe pentru cei afectați, ci și contracție economică inevitabilă, lucru care va putea provoca (destul de repede) reducerea acestor salarii de lux sau chiar pierderea locurilor de muncă respective. În plus, eu nu știu cum se poate naviga pe un iaht de lux în mijlocul unui ocean de vaete.
Din acest punct de vedere, a aștepta ca actuală putere să facă suficient de multe prostii pentru a fi măturată natural de la guvernare este cinic. Trebuie că această putere să fie urgent înlăturată, prin moțiune de cenzură, și trebuie ca legile de protecție a persoanelor vulnerabile, legile de protecție a consumatorilor contra abuzurilor de putere economică și legile privind plasa de securitate socială să fie adoptate în procedură de urgență și puse imediat în practică.
În caz contrar, nu există decât două defulări – anarhia și separarea societății în clanuri, comunități izolate, găști și turme, „guvernate” de legea junglei. (gh. piperea)
Românul face demonstrație în Piața Victoriei numai dacă e organizat și transportat de securitate contra guverne naționale. Contra guverne antinaționale românul trebuie să stea acasă. Și în 89 au trebuit să treacă zece ani de foamete, frig, sărăcie și nu s-a întâmplat nimic până n-a organizat securitatea un puci numit revoluție.