Ei or să cânte. / Ei o să cânte. Ei or să meargă. / Ei o să meargă.
Formularea corectă, în ambele cazuri, este a doua: Ei o să cânte. / Ei o să meargă. Din păcate, tot mai mulți vorbitori folosesc forma greșită, nefiind familiarizați cu diferitele modalități de exprimare a viitorului în limba română.
Astfel, țin să precizez că, din punct de vedere formal, viitorul propriu-zis se caracterizează, conform GALR (ed. 2005, vol. I, pp. 439-445), prin existența mai multor forme:
1) Formele auxiliarului a vrea (voi, vei, va, vom, veți, vor) + infinitivul verbului de conjugat (Se subînțelege că vorbim despre forma de infinitiv prezent <<a citi, a cânta etc>>, dar fără a):
Eu voi lucra, voi afla, voi veni, voi ști (NU cu doi i pentru că, repet, e vorba de forma la infinitiv), voi hotărî etc.
2) Regional și familiar, deosebindu-se de „viitorul canonic,” se utilizează și o altă formă compusă cu oi, ăi (ei, îi, oi), o (a), om, ăți (eți, îți, oți), or + infinitivul verbului de conjugat:
Eu oi lucra, oi afla, oi veni, oi ști, oi hotărî etc.
3) Paradigma de prezent a indicativului verbului a avea ( am, ai, are, avem: aveți, au) + conjuctivul prezent al verbului de conjugat (Conjunctivul prezent are structura să + verb <<să cânt, să lucrez etc>>):
Eu am să lucrez, am să aflu, am să vin, , am să știu, am să hotărăsc etc.
4) Auxiliarul invariabil o + conjunctivul prezent al verbului de conjugat: Eu o să lucrez, o să aflu, o să vin, o să știu, o să hotărăsc etc.
Obs! a) Varianta de la 2) este nerecomandată de norma limbii literare, fiind utilizată popular, colocvial și în textele beletristice.
b) Utilizarea sintagmei „viitor popular” pentru formele compuse cu conjuctivul-3), 4)- a creat falsa impresie că „viitorul literar” este reprezentat numai de cel construit cu auxiliarul a vrea. De aici, constată G. Gruiță ( Gramatica normativă. 77 de întrebări. 77 de răspunsuri) un abuz al vorbitorilor în utilizarea variantei 1), ori de câte ori consideră că se impune o exprimare literară, corectă, imprimând o notă de livresc și artificial comunicării lor.
Prin urmare, în situația noastră, avem de-a face cu viitorul format cu auxiliarul invariabil o + conjunctivul prezent al verbului de conjugat (Ei o să cânte. Ei o să meargă), varianta Ei or să meargă, fiind o formă hibridă între viitorul format cu oi, ăi (ei, îi, oi), o (a), om, ăți (eți, îți, oți), or + infinitivul verbului de conjugat și cel de la 4) (auxiliarul invariabil o + conjunctivul prezent al verbului de conjugat).
În concluzie, formele corecte sunt: Ei or cânta. / Ei o să cânte. Ei or merge. / Ei o să meargă
Sursa: S.T.