Limba română dispune de o serie de substantive masculine, care, aparent, au la singular două variante: genunchi/ genunche, greier/greiere, bulgăr/bulgăre. În cazul acestora, limba literară a reținut fie o variantă, fie ambele, prin urmare:
1. varianta corectă e cea terminată în –e:
arbore, ciucure, brusture, fluture, plasture, șoarece
2. varianta corectă e cea terminată în consoană sau în –i:
berbec, genunchi, graur, mugur, greier
3. ambele variante sunt acceptate:
bulgăr/bulgăre
pântec/pântece
pieptăn/ pieptene
În concluzie, variantele corecte din titlu sunt: greier, genunchi, bulgăr/bulgăre.
Obs! Cunoscând și crescând cu fabula „Greierele și furnica,” probabil mulți vă întrebați de ce e corectă varianta „greier.” Ei bine, fabula lui La Fontaine a fost tradusă în limba noastră până în secolul al XIX-lea, răspândind forma „greiere,” traducerile de mai târziu păstrând această formă(consacrată prin intensa circulație a fabulei).
Sursa: S.T.