Curs interactiv. Studenții în vizită la Muzeul Satului din Baia Mare

Ieri, 30 octombrie, studenții de la specializarea Jurnalism, anul III, au fost în vizită de lucru la Muzeul Satului din Baia Mare, pentru a participa la un curs interactiv.

Acestă vizită s-a datorat doamnei conf. univ. Dr. Delia Suigan, care este titulara cursului de „Antropologie culturală și comunicare” și care, la propunerea studenților a facilitat ca acest curs să fie organizat la Muzeul Satului. De asemenea, prezența doamnei Voș Liliana, cadru asociat al Facultății de Litere, responsabila de seminarul de „Antropologie culturală și comunicare”, a însemnat pentru studenți o sursă sporită de informare.

Studenții au vizitat cele patru zone etnografice din nordul României, cunoscute de-a lungul timpului ca țări: Ţara Chioarului, Ţara Lăpuşului, Ţara Codrului şi Ţara Maramureşului. Fiecare dintre acestea are un specific aparte bine subliniat de către unitățile de arhitectură pe care le prezintă. Fiecare obiectiv din Muzeul Satului ar necesita ore sau chiar zile pentru a fi discutat în amănunt.

De această dată, studenții însoțiți de cadrele didactice, au pornit discuția de la Țara Lăpușului, zonă etnografică reprezentată de câte o gospodărie din Coșteni, Lăpuș și Ungureni. Casele au fost construite în secolul al XIX-lea.

Primul element despre care studenții au primit informații a fost locuința cu pridvor, compusă din: pridvor în față, casă de locuit, tindă și cămară. Casa este ridicată pe o fundație de piatră, cu pereții din lemn de fag, formați din bârne rotunde așezate pe orizontală, lipite cu pământ între ele și îmbinate la colțuri în ”cheotori drepte”. (Cheoturi-crestătură făcută într-o bucată de lemn, în care se îmbină altă bucată )

Studenții au aflat și că acoperișul este în patru ape, cu îmbinare pe grindă având o înălțime impresionantă, de peste 6 metri, iar învelitoarea este din paie de secară.

Interiorul dispune de un mobilier simplu şi funcțional: patul situat pe o latură în colțul opus cuptorului, lavițele formând un unghi drept, masa așezată central, înconjurată de scaune joase cu spătar decorat prin traforare. Specificul decorativ este dat de ruda cu țesături – ștergare țesute la război, din cânepă și bumbac, așezate deasupra patului; de farfuriile şi ulcioarele din ceramică.

Cursul interactiv a însemnat și o discuție cu câțiva elevi veniți din Chișinău pentru a vizita Baia Mare. Frații noștri de peste Prut au fost surprinși de frumusețea orașului și s-au bucurat de splendoarea Muzeului Satului din Baia Mare.

Gospodăria specifică Țării Lăpușului nu poate fi completă fără pomi fructiferi, așa că studenții s-au bucurat de gustul dulce al merelor prinse de brumă, în timp ce primeau informații despre „găbănașul cu pridor” care este o anexă specifică din localitatea Cupșeni, fiind datat la mijlocul secolului al XIX-lea. Anexa este o construcție monocelulară, realizată din lemn de fag fasonat pe patru fețe cu bârne așezate orizontal, îmbinate la colțuri în tehnica ”coadă de rândunică”. Acoperișul este de tip patru ape, iar învelitoarea este din șindrilă așezată la două rânduri. Construcția este destinată adăpostirii cerealelor.

Pentru că antropologia înseamnă diversitate culturală, studenții au vizitat și Casa Petrova, care datează de la mijlocul sec. al XIX-lea. Din punct de vedere arhitectonic, este o construcție tipică perioadei respective, reprezentând locuința familiilor înstărite.

Studenții au aflat cu surprindere că în această casă, s-a născut cel care a pus bazele școlii românești de stomatologie: dr. Gheorghe Bilașcu.

Din păcate, timpul nu a fost suficient pentru a discuta mai multe și pentru a vizita și alte obiective din Muzeul Satului. Dar promisiunea doamnei Suiogan a fost că și alte cursuri și seminarii vor fi găzduite de Muzeul Satului din Baia Mare.

„A fost unul dintre cele mai interesante cursuri din 3 ani de facultate. Mi-am dat seama odată în plus cât de complexă e lumea și cât de puține lucruri cunosc. Am aflat lucruri pe care nu aveam de unde să le aflu din altă parte. A fost fascinant pentru mine să pun mâna pe o lingură din 1604 sau să ating țesături de sute de ani care arată de parcă ieri au fost făcute.”, ne zice Andreea Decu, studentă la Jurnalism III.