Dacă aș putea… (2)

Dacă aș putea aș aduna la un loc autoritățile județene, locale, parlamentari, oameni de afaceri și alte persoane cu atribuțiuni importante ca să le spun că Maramureșul are nevoie de investiții majore pentru a readuce economia mai aproape de nivelul la care a fost odată.

Fără unități de producție (fabrici și uzine, vorba cântecului) în zadar se bate apa în piuă despre tot felul de proiecte fanteziste, mai ales din domeniul turismului, care vor duce la dezvoltarea județului. Povești. Fără industrie nu se poate face nimic trainic, sărăcia va persista mult și bine pentru că numai locurile de muncă multe și bine plătite o pot trimite la index.

Maramureșul este un județ al pensionarilor și al angajaților la stat, veniturile acestora fiind mai mult decât modeste. Cele câteva firme private, flori rare risipite prin Baia Mare și în teritoriu nu au cum să susțină nevoile comunității, darămite să-i asigure dezvoltarea. Lipsa locurilor de muncă bine plătite a alungat forța de muncă prin toate colțurile lumii, condamnând majoritatea angajaților din privat la salariul minim pe economie și la câteva tichete de masă, pentru că unde nu există concurență pe piața muncii nu pot fi nici câștiguri acceptabile.

Le-aș spune că oamenii care îi votează și le asigură salarii mult mai mari decât primesc cei din sectorul privat cu pregătire asemănătoare, s-au săturat de minciunile istorice legate de înființarea unor parcuri industriale, de atragerea investitorilor străini și a capitalului intern, de construcția și reabilitarea infrastructurii rutiere, feroviare și aeriene. Fără toate astea nu vine nimeni să investească într-un teritoriu lăsat de izbeliște.

E o minciună acoperitoare pentru nepăsarea, nepriceperea și prostia responsabililor, anomalia vehiculată conform căreia nu are rost să se facă parcuri industriale că oricum nu există forță de muncă în județ. Tocmai pentru că este criză în domeniu trebuie create unități de producție care vor atrage forța de muncă din zonele și mai prost administrate decât ale noastre. Numai așa va putea fi convinsă o parte din zecile de mii de maramureșeni plecați afară să întoarcă acasă, la familiile lor.

Dacă cineva ar avea inițiativa să deschidă dulapurile șefilor de la CJ și ale tuturor primarilor, ar trebui să o facă cu mare grijă, maldărele de dosare ar cădea și l-ar putea accidenta. Sunt sute de kilograme de hârtii adunate între coperțile dosarelor cu care au vrut să ne fericească aleșii și numiții, milioane de euro risipite în tot felul de proiecte și studii de fezabilitate, felurite documente inutile care, în majoritatea cazurilor, nici n-au ieșit din birourile respective.

Multă muncă și mulți bani pentru cauze dinainte pierdute. Și nu se satură, operațiunea continuă. Dovadă că zilele astea au ieșit cu machetele pasajului suprateran din zona actualei așa zise centurii ocolitoare a Băii Mari. O lucrare de importanță capitală pentru poarta principală de intrare în municipiu. Dar cum să crezi că actualii șefi ar putea-o începe măcar, când ei au demonstrat că nu sunt în stare să construiască niște podețe sau să asfalteze câteva drumuri prin cătunele județului.

Cu acest proiect vor defila în viitoarele campanii electorale, că vorba aia, dacă tot au pus „Maramureșul pe roate”, avem nevoie și de drumuri moderne. Vor trece alegerile și proiectul acesta va avea aceiași soartă cu suratele lui prăfuite din dulapurile politrucilor noștri nevolnici.