De ce?

Le vine greu celor care se ocupă cu politica, dar și cetățenilor interesați de ce se întâmplă prin această zonă, să digere fără crampe din ce în ce mai probabila intrare a PSD la guvernare alături de PNL și UDMR. Și dacă să zicem că o colaborare, inclusiv implicarea în guvernare, ar putea fi justificată de situația gravă în care se găsește țara, o înțelegere întinsă pe durata a șapte ani pare de neimaginat.

Reacții potrivnice colaborării erau de așteptat în toate taberele, multe venite de pe margine, din partea actorilor care nu joacă în piesa asta din diverse motive. Membrii și simpatizanții PSD se tem că mișcarea, neașteptată pentru mulți, va cauza în timp daune majore, putând să piardă poziția de cel mai mare și mai important partid, așa cum a fost vreme de trei decenii.

Nu lipsesc vorbele grele, Ciolacu și gașca de trădători din preajma lui fiind considerați principalii vinovați. E greu de acceptat ca după ce au fost catalogații „ciuma roșie”, au primit „plăcuțele sudeze” cât încape, au fost înjurați și blamați în toate modurile posibile, acum să ajungă să stea alături de Cîțu și acoliții, să fie parteneri în conducerea țării.

Umilitoare li se pare și modul în care au acceptat umilința, aproape fără să încerce să își impună condițiile, uitând subit că PSD a câștigat alegerile, are cei mai mulți parlamentari, conduce detașat în sondaje, e singurul partid care nu are de ce să se teamă de alegeri anticipate. La negocieri liderii trebuiau să fie demni și consecvenți cu ideile, să nu se comporte ca niște slugi umile, împinse de la spate de Iohannis, să ceară tot ce e nevoie, inclusiv postul de premier, pentru ca să poată reuși în misiunea pe care și-o asumă.

Nu puține sunt vocile care acuză dependența partidului de Iohannis și de „cei din pădure”, Ciolacu, Dîncu, Tudose și Grindeanu fiind considerați a fi puii de viperă crescuți de serviciile speciale. În aceste condiții intrarea la guvernare pare mai degrabă a fi o încercare de salvare a lui Iohannis și a PNL, ajunși în cea mai neagră perioadă a lor. Lumea e sătulă de cumetrii și curvăsării în dosul cortinei, de înțelegeri obscure din care au de câștigat doar politicienii implicații.

E greu de suportat să știi că PSD a bătut palma cu Iohannis și cei care n-au fost în stare să gestioneze pandemia încălcând grosolan chiar ei măsurile luate, cheltuind sume imense fără să se știe pe ce, cu rezultate îndoielnice, dovadă că au așteptat total nepregătiți așa-zisul val 4. E până la urmă o asociere cu niște incompetenți, proști și nepregătiți, hoți și chiar criminali dacă ne gândim numai la incendiile din spitale.

Cine poate garanta că PSD nu se va ralia în rele cu actuala bandă de pungași? Că în loc să îndrepte lucrurile, țara se va scufunda și mai mult în mocirlă? Se vor scuza că n-au fost lăsați să facă bine de Iohannis și PNL? Dar atunci de ce și-au dorit să fie tovarăși de fărădelegi și hoții cu ei?

Social-democrații s-au lăudat în aceste zile că nimic nu se poate fără ei. Și atunci de ce au stat capră în fața lui Iohannis, oferindu-se necondiționat să-i satisfacă poftele nebune și păguboase pentru țară, așa cum s-a întâmplat în ultimii doi ani? De ce n-au negociat de pe poziția în care se află, pentru că cei care sunt în căcat până în gât sunt liberalii, impunându-și pretențiile legate de program, premier și ministere?

Nici Iohannis nu putea și nu poate să se împotrivească atâta vreme cât are ștreangul suspendării legat de gâtul puternic și sănătos. În loc să-i fie adusă la urechi decizia PSD de a susține acțiunea AUR, gașca lui Ciolacu l-a asigurat că nu i se va întâmpla nimic, au ei grijă să nu-i facă nimeni rău.

Dacă ar fi dorit cu adevărat să conducă țara cu un guvern de coaliție în care ei să fie vioara întâi, atunci Iohannis trebuia ținut permanent sub amenințarea suspendării, să-l perpelească la focul primejdiei și incertitudinii pentru că o merită cu vârf și îndesat. Dar n-au vrut asta, dovadă că l-au acceptat premier pe Mă-Ciucă, ministerele le-au împărțit frățește lăsând câteva și celor de la UDMR, iar de cele „10 porunci” sociale nu mai vorbește nimeni.

Coabitarea bolnăvicioasă dintre liberali și social-democrați nu are cum să dureze șapte ani, în zadar ne vântură povești legate de proiectul de țară, reforma în administrație, modificarea Constituției, reîmpărțirea administrativ-teritorială și altele. Nu zic că toate astea nu sunt obiective majore, fără de care țara nu are cum să se dezvolte, dar sunt convins că partidele și președintele actual nu sunt în stare de asemenea realizări.

Deocamdată rămâne întrebarea: de ce vrea PSD la guvernare din moment ce nu vor avea mijloacele necesare ca să facă ce promit? Răspunsul îl vom afla în curând.