M-am născut la câțiva ani buni după Revoluția decembristă. Sunt încă tânăr, suficient de imatur și nepregătit în privința unor aspecte. Consider, însă că experiența din ultimii ani și contextele avute mi-au conturat o imagine destul de clară asupra celor care ne conduc. Fie că vorbim de țară, fie că vorbim de județ sau localitățile de baștină, tot mai rar avem ocazia să remarcăm persoane care se poziționează ca lideri în comunitățile lor, care sunt plăcuți și care oferă motive să fie plăcuți, îndrăgiți, care să fie exemple pentru generațiile mai tinere.
După Revoluția din 89, la conducerea României s-au perindat tot felul de tipologii, creionându-se două categorii mari și late de politicieni: unii populiști și alții eletiști, însă toți poziționându-se pentru un timp mai lung sau mai scurt ca președinți din partide, șefi de guverne sau directori de întreprinderi de stat, nu ca lideri!
Întorcându-ne acasă și vorbind de situația din „Tărâmul făgăduinței – Maramureșul nostru Sfânt”, ceea ce se petrece în momentul de față reprezintă obiectul perfect de studiu pentru întrebarea: „de ce trăim de azi pe mâine?”
În Maramureș putem vorbi de o criză politică! Criză cauzată lipsei de leadership autentic, de viziune și valori. Toate consecințele acestei crize scoțându-i la înaintare pe domnii Gabriel Zetea și Ionel Bogdan. Amândoi pot fi orice își doresc, dar deocamdată nu se pot numi lideri. Sunt șefi de partide, președinți de Consilii Județene și cam atât. Deși de multe ori i-am criticat, i-am ironizat și am scos la iveală unele aspecte negative din activitatea acestor domni, astăzi vreau să le iau apărarea și spun că nu este vina lor.
Amândoi au apărut la șefia organizațiilor politice județene, cele care i-au propulsat la șefia Consiliului Județean Maramureș, printr-o conjunctură, cel puțin, norocoasă. Nu dezgropăm morții, dar este bine cunoscut faptul că PSD-ul înainte să fie preluat de Gabriel Zetea a fost într-o degringoladă totală, având un venetic trimis să reorganizeze structura. Iar de pnl-iștii maramureșeni înainte de 2020, numai de bine. Au avut lacăt pe sediu vreo 2 ani, navigând în derivă și cu tot echipajul având atât rău de mare, cât și rău de munte.
Niciunul nu a avut un puternic background înainte de a prelua partidele! Niciunul din cei doi nu și-a consolidat poziția, făcându-se vizibil și pozând în omul politic care poate face un „mâine mai bun”. Au căzut la cârmă și nepriceperea, lipsa oamenilor de valoare din echipă și mai ales, lipsa unor calități din domeniul leadership-ului, le-au cauzat și căderea pe punte. Cârma rămânând în mâna celor care dau din vâsle.
Pe acest fond se apropie anul 2024, an cu alegeri totale! An în care noi, maramureșenii, am rămas tot în 2020. Calendarul poate zice altceva, dar lupta politică cu siguranță confirmă cele spuse. E simplu. În 2024 se vor lupta Gabriel Zetea și Ionel Bogdan, deoarece din spate nu vine nimic! USR-iștii sunt mari fani James Cameron și au ales să se scufunde precum Titanicul. AUR-iștii maramureșeni nu prea există sau chiar dacă există se anihilează și scindează deoarece elevului de nota 5 îi este ciudă că proful știe mai multe ca el și e mai bine pregătit. ISTORIA SE REPETĂ! PMP-iștii maramureșeni s-au întors acasă, la mama PSD-istă, reușind să-și atingă obiectivul și să rupă în 2020 niște voturi din aripa de dreapta. Iar despre restul deocamdată nu are rost să pomenim prea multe.
Singurul lider din politica maramureșeană a ultimilor ani a fost primarul de Baia Mare, Cătălin Cherecheș. Să nu uităm că a luat 71 % din voturile băimărenilor, aflat în pușcărie! Din păcate, pentru cei care-l îndrăgesc și cu bucurie pentru contestatari, Cătălin Cherecheș și-a mai pierdut din aură. Se pare că cineva îi vrea capul cu orice preț. Se duc adevărate campanii împotriva lui. Nu sunt eu în măsură să afirm că sunt justificate sau nu, însă am văzut că până acum le-a făcut față și a jonglat cu toți după bunul plac, demonstrând că este din alt aluat față de ceilalți menționați.
Vorbind în continuare de lideri, e imposibil să te consideri lider atunci când numărul contestatarilor este proporțional cu cel al susținătorilor. Sau invers. E tot una. Spre deosebire de faptul că nu lider trebuie să asculte, să analizeze și să tragă la aceeași căruță cu echipa lui. Avem puține exemple în județ și sunt particulare, la nivel local, însă ne bucurăm că le avem și îi felicităm pe cei care merită. Nu trebuie să facem nominalizări, se cunosc ei!
La final, glumind puțin, mai zic atât: Leadership-ul are de-a face cu arta de-a conduce. E greu să fii lider dacă tu nu ești în stare să-ți conduci nici măcar mașina!
Andrei BUDA
Măi băiatule, articolul este exact ca numele tău!!!
În rest … sănătate fiindcă în România lipsa creierului nu este infracțiune ci doar … handicap!!! 😀