Doar lenea ne determina sa amanam plecare pentru ora 8, in loc de 7 dimineata. Ne anulam astfel, partial, sansa extazierii in fata magiei rasaritului din geroasa dimineata a Sf. Paraschiva.
Pornim spre Sacalaseni–Remetea Chioarului dar superbele neguri laptoase scaldate de soare, ce planeaza deasupra parcursului abia perceptibil al Lapusului scapat din defileu, de la Bechezoaia spre Remetea Chioarului si Coas, ne impun o prima oprire si sedinta foto.
In prim plan e lunca ingusta, cultivata cu porumb sau lucerna viguros otavita, dinspre Sacalaseni si poalele Coruiei, in fundal argintiile minarete kitchos ne(o)ortodoxe ale bisericii ostentative, livezi in jur iar dintre acestea se naste mirabilul joc de puzzle al gospodariilor, in spatele acestora blandele culmi ale dealurilor pe-alocuri impadurite.
Vom mai opri o data pentru a surprinde tabloul de basm diurn dintr-o alta perspectiva, dinspre intrarea catre Berchezoaia, cu culmile mai inalte ale Mogosei si Gutaiului drept fundal.
Trecem Dealul Berchezului si coboram catre Somcuta Mare.
Apreciem panorama superba desfasurata spre Valenii Somcutei, Finteus si Satulung, cotind in curand spre Ciolt.
Ne bucura calitatea carosabilului asfaltat pana dincolo de dealul Colnic, in stravechea Buteasa.
In drum, profitand ca de atatea alte ori de prezenta celor doi geologi cu experienta. Luam aminte la versantii pe alocuri dezgoliti estimate ca apartinand geo-cronologic Badenianului.
Calcarele si gresiile grosiere se ivesc in stanga drumului de tara, pietros dar nu pun probleme, ne conduc spre tinta noastra de azi, Podu Butesei.
Localnicii din Ciolt, Buteasa si Codru Butesei cunosc foarte bine aceste roci si le utilizeaza multisecular in constructii.
O extraordinara panorama se deschide de aici spre nord, inima Tarii Chioarului expunandu-se intr-un imens amfiteatru multietajat, cu accente picturale generate de livezi, valcelele sau coamele impadurite cu foioase, acum ingalbenite, aurite, ruginite si cu flacari de ciresi sau peri salbatici, uneori sangeriul apartinand mai rarilor plopi tremuratori, dar si violete tonuri conferite de tufele frecvente de sanger.
Sa fim cinstiti, din start am spus-o, scopul turei de azi e unul imagistic, o nemiloasa vanatoare de frumos si specific chiorean autumnal.
Nu cotim dreapta, dupa ciurgaul cu valau pentru adaparea ciurdelor si primele gospodarii ci continuam inainte si putin spre stanga, urmarind practic malul geografic stang al Lapusului.
Lasam in dreapta gospodarii decente sau case de vacanta amplasate in livezi cu pajistea metalizata de bruma apoi oprim in curtea strasnicului gospodar Ionuc Marosan, un exemplar crescator de oi si vite.
Ne primeste alaturi de sotia sa si fratele sau Vasile, pasionat iubitor al naturii, coleg de-al nostru in cateva ture montane.
Suntem curand invitati sa le pasim pragul bucatarioarei de vara dotata cu de toate si in care treburile cotidiene nu pot astepta.
Samatisa alba si groasa se scoace pe spor inainte de- a fi turnata-n albe strecuri de tifon si pusa la stors pentru a se metamorfoza in delicioasa branza de vaci.
Mamaliga a dat in clocot raspandind in jur irezistibile miresme.
In curand va fi rupta cu lingura, asezata in blide largi si stratificata cu groase randuri de branza proaspata de oi.
De fapt nu pentru asta am venit aici ci ca sa vedem valea Grajdurilor, cu obarsia pe sub ruinele cetatii Chioarului din Berchezoaia, si sa descoperim in albia-i modesta de sisturi cristaline poliedricele cristale sur-negricioase de granati (pietre semipretioase).
Cei doi ciobanesti Mioritici, ciobanescul Carpatin, ori negru-latosul catel adunator de oi din rasa Puli nu ne baga-n seama. N-o fac nici cele vreo trei pisici tarcate, mai degraba atrase de mirosul laptelui proaspat, zerului si branzei ori calura sobei.
O stergem englezeste spre lunca Raului (Lapusului adica) pentru a ne lasa transpusi de fantastica priveliste a negurilor plutind la mai bine de-o jumatate de metru deasupra undelor limpezi si reci in care se sparg cele dintai suliti ale soarelui
La confluenta vaii Grajdurilor cu Lapusul, in detritusul (material rezultat din faramitarea rocilor prin acţiunea agentilor externi) sur-negricios si cu argintii irizatii ale sisturilor cristaline descoperim gramajoare de granati de diferite marimi, cu cristalele mai mult sau mai putin afectate de prelungita rularea prin albii.
Ionuc Marosan ne priveste ca pe niste ciudati in timp ce cautam scrupulosi micutele poliedre printe bolovanii sistos cristalini sau cuartite apoi ne invita in casa, sa ne omeneasca din inima.
E sarbatoarea Sf. Paraschiva si chiar de n-ar fi nu ne-ar lasa neimbiati cu o palinca de prune si cu un blid de mamaliga cu branza.
Splendid e decorata usa de brad a surii, pitoresc clopul chiorean de paie, vechi si gaurit, atarnat pe peretele casutei de vara.
Totul e randuit la locul lui.
Gospodaria e izolata dar Ionuc Marosan ne surprinde cu informatiile la zi, mediatizate prin posturile si canalele TV.
Din pacate Vasile Marosan nu ne poate insoti dar ne sugereaza sa mergem la Podu Butesei, sa-l traversam si imediat dupa aceea sa ne angajam in malul drept al Lapusului iar la intalnirea deversarii primei vai, aceea a Custurii, in Lapus, sa ne angajam in amontele ei.
Multumim gazdelor noastre, ne luam ramas bun, mergem pana dincolo de podul peste Lapus si oprim in capatul frumoasei lunci.
Ne luam rucsacii si o taiem printr-o fanata la stanga, spre salciile si arinii ce acompaniaza raul Lapus.
In dreapta ramane o vajnica si tanara gospodarie cu alura de citadela contemporana.
Imediat dam de un drum de tara ce acompaniaza Lapusul.
Il urmam.
In curand lina electrica se termina la platforma inconjurata de un gard de sarma, cu certidudine amplasamentul altei viitoare case de vacanta.
Aici e gura vaii Custurii.
Noi vom continua la dreapta, in amontele ei, admirand din start albia accidentata, cu bolovani de sisturi cristaline si cuartite, cu frecvente praguri.
In dreapta apare gura stirba a unei vechi galerii miniere din care rasar stalpii putrifici ai vechilor armaturi de lemn.
Aici apar si cele dintai colonii de ghebe, deocamdata modeste.
Nu peste mult sur-argintiile sisturi cristaline pigmentate cu mica si feldspati fac loc lentilelor sau filoanelor de pegmatite (feldspatice, muscovitice dar mai frecvent cuartoase), albul acestora fiind frecvent maculat de un rosu-visiniu ale carei origini e necunoscut colegilor nostri geologi (posibil licheni, adesea submersi).
Versantii se aduna si pe masura ce suim pragurile stancoase sau bolovanoase ale albiei apar placi sau cuirase ce-i acopera partial sporindu-le salbaticia.
Cristalele mai mari de mica alba din muscovite stralucesc diamantin in soare.
Coloniile de ghebe se inmultesc din ce in ce mai mult.
Vorba unui coleg, cate frunze atatea ghebe si nu e deloc vorba de o rasuflata figura de stil. In cateva minute am putea aduna sute de kg dar…preferam imaginea lor.
Un drum de tara acompaniaza valea Custurii (mal geografic drept) spre un colt al localotatii Codru Butesei.
La un moment dat talvegul afund e traversat din stanga spre dreapta de o poteca pastorala destul de larga dar demult neumblata.
Cu certitudine leaga doua catune izolate ale rasfiratului Codru Butesei.
Cioatele si trunchiurile putrezinde, drapate gros cu muschi, se inmultesc. Odata cu acestea si coloniile de ghebe vag pistruiate, altele nude, alaturi de ele varietati de amanite, oite, diferiti bureti nestiuti, din care unul superb, galben portocaliu, ireal, cu aspect de coral translucid dar si o unica Lepista nuda, violacee, robusta, cunoscuta in urma cu vreun an prin codrii Tarii Oasului, la Tarna Mare, imi atrage atentia.
Soarele e din ce in ce mai prezent iar frigul domolit, versantii ne protejeaza de curentii reci.
Blocaje scurte impun passingul cu sporita atentie, la un moment dat stancariile se apropie ingustand valea pana la maxim 80 cm apoi, spre amonte, pantele se domolesc, apar paraiase in dreapta.
Perseveram spre inainte si la stanga apoi iesim in malul geografic stang.
Trei caprioare o zbughesc spre dreapta si-n sus, prin fanata abrupta, disparand de parca niciodata nu ar fi fost.
Uli tipa si dau roate pe cerul azuriu strabatut de albe caravele de nori. Splendide locuri izolate.
Extraordinara zi de toamna.
Cateva gospodarii razlete apar peste valceaua din stanga. Una cu sura specifica chioreana cu sarpanta tuguiata, acoperita gros cu paie patinate de vremi.
Suntem in plin basm imagistic diurn.
Ar fi prea simplu s-o taiem peste valcel la stanga, pentru a da in drumul de tara pe care, am putea cobori deasupra malului drept al vaii Custurii, am ajunge repede la Buteasa Rau.
Urmam o vreme un fost drum inierbat de carute, dam peste cateva fraged-tinere exemplare de Macrolepiota sp. (piciorul caprioarei) si Amanita rubescens.
Drumul suie-n amontele valcelului spre o poienita unde se pierde.
Suim in dreapta pe un picior abrupt, traversam o mica zona de faget defrisat si dam intr-o padurice de mesteacam recent lazuita in care ne sporim recolta de ciuperci cu cazaci roscati si plopsori dar si cu o frumoasa hriba, dupa care iesim in culmea aplatizata.
De aici panoramam peste un colt vestic al Codrului Butesei si doar intuibilul defileu al Lapusului din dreptul cetatii Chioarului, dincolo de care se ivesc razlete gospodarii din Berchezoaia.
Departe, spre vest-nord-vest, panorama se deschide spre dealurile impadurite ale Cicarlaului, Ilbei si Seiniului apoi spre varful Paltin si Pietroasa.
Mult mai aproape si maret e varful Ignis, la stanga lui varful Hija si varful Stramba, impadurite.
La stanga, peste obarsia vaii Custurii, descoperim o gospodarie solitara ascunsa binisor de pruni densii printre care paste nelipsitul ciopor de mioare.
Deasupra, spre sud-est, spargand parca orizontul, o alta gospodarie, mai mare si ceva mai noua.
Clicaim foto in draci apoi continuam sa suim, iesind putin sub stravechea bisericuta, monument istoric, din Codru Butesei, acoperita cu tabla zincata.
O luam la vale pe drumul pietruit ce leaga Buteasa Rau de Codru Butesei, Intrerauri, Aspra, Copalnic Deal, Copalnic.
Specificul arhitectural traditional chiorean ne fascineaza pe masura ce se face din ce in ce mai prezent.
Batrane localnice, vazandu-ne admirand si fotografiind case, suri, grajduri vechi ori gabonase seculare, cred ca le evaluam pentru a le achizitiona pentru vreun muzeu al satului sau drept viitoare case de vacanta.
Trebuie sa le dezamagim.
Lumea e la liturghie, in general casele par pustii, doar cainii legati in lanturi, porcii plimbandu-se agale prin ograzi alaturi de gaini par a da viata locului.
Poposim intr-o livada de pruni despuiati de frunze.
Ne aflam pe valea Baitei (la obarsie), afluent mal drept al Lapusului.
Peste raul Lapus si valcelele pastelate de coamele superbe de faget putem admira gospodariile razlete din Buteasa.
Doar in Tara Motilor mai poti beneficia de similare vedenii.
Rafalele inghetate taie avantul soarelui generos, amintindu-ne de avertizarea meteo dinaintea week-end-ului.
Dupa o vreme decidem sa continuam spre Buteasa Rau dar…vanam alte frumuseti chiorene, dedulcindu-ne cu delicioase mere Yonathan, Batule sau Sovar dar si cativa ciorchini de struguri.
Pere verzi si tari par sa rupa ramurile copacilor. Culese si puse la maturat in fan parfumat vor deveni aurii, zemos-delicioase.
Un ARO rablagit suie spre Codru Butesei, oprind in dreptul nostru.
Il revedem bucurosi pe Ionuc Marosan care poate merge in vizita la neamuri sau prieteni.
Pe la ultimele gospodarii din Codru Butesei, sfatuiti de un localnic, cotim stanga, indreptandu-ne spre raul Lapus.
Depasim un mestecanis partial defrisat si incinerat dupa care imediat ne situam deasupra malului drept al Lapusului, la circa 100-150 m deasupra sarpelului acestuia stralucind in soarele dupa-amiezii.
Nici vorba sa putem cobori spre mal.
Versantul e abrupt, accidentat, cu succesive valcele spurcate.
Dam de o poteca pastorala ce acompaniaza pe curba de nivel, care sud-sud-vest raul Lapus.
O urmam prin lastaris, mai apoi prin rariste de goruni si restranse poienite prin iarba partial uscata a carora mai gasim ciuperci.
Ionica se rupe de grup evadand spre malul Lapusului.
Noi dam intr-o poteca ce ne conduce spre succesive poienite decupate-n tanarul mestecanis.
Exuberanta cazacilor si plopsorilor impune o noua recolta ciupercistica dar si sedinta foto.
Suntem inca foarte sus fata de cursul raului Lapus dar, dam in curand de o poteca pastorala ce serpuie in serpentine pe care ajungem repede in lunca rectangulara din amonte pod, mal drept, la Buteasa Rau.
Abia a trecut de ora 16,30.
Admiram cursul linistit, frunzele plutind ca niste corabioare policrome, fumul albastriu de la focul picnicarilor tineri si manelisti-galagiosi ce au popsit pe malul stang.
Ne imbarcam, suind spre dealul Colnic.
Am mai oprit o singura data dupa ce am iesit deasupra Cioltului, pentru a savura panorama nevisata catre Baia Mare scaldata in soarele amiezei apoi am intins-o sprte casa cu flash card-urile mintii, inimii si aparatelor foto debordand de imagini autumnale chiorene.
Foto1: Din tot mai rarul autentic chiorean
Foto 2: Brutala antiteza
Foto 3: Granatii lui Ionuc Marosan
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
