Circuit turistic avand drept scop surprinderea infloririi bujorului de munte, gentienelor, trecand pe la Cascada Cailor, in plus, valea tumultuoasa si cascadata pe alocuri Cimpoiasa
Marcaj triunghi rosu pana la Cascada Cailor
Marcaj banda rosie in zona culmii principale, pe asa zisul Bulevardul Rodnei
Marcaj triunghi albastru din Curmatura Galatului pana la Taurile Cimpoiesei
Nerecomandat celor ce nu stapanesc orientativ zona si pe vreme necorespunzatoare (numeroase stancarii, praguri verticale si zone prapastioase)
A nu se consuma apa din Cascada Cailor din cauza poluarii menajere si biologice de la stana din amonte
Exista izvoare la Cariera de Marmura Borsa Fantana si deasupra ei apoi in Zanoaga Cailor, La Izvoare pe Bulevardul Rodnei si in Caldarea Galatului-zona Taurile Cimpoiesei
Borviz in locatia La Pacura, la 15 minute de Borsa Fantana dar si mai jos, aproape de Complexul Turistic Borsa
Durata circuitului 7-9 ore, distanta de parcurs circa 18-20 km
Atentie la ursi si vipere dar si la zonele pasunate de turme pazite de caini
Cascada Cailor, deasupra marmitei – Autor: Lucian Petru Goja
Vezi galeria foto (click aici…)
La 6 dimineata plecam din Baia Mare spre Borsa via Cavnic–Valeni–Barsana–Moisei.
Admiram rasaritul, clencerii, capitele, jirezile si chiar noile clai de fan, scrutand cerul.
Piramida verde-terasata a Sacelului, bulbucii de munte din dreapta soselei ce suie spre dealul Moisei, impresionantele nebuloase ce obtureaza Pietrosul Rodnei (crestetul) si varful Buhaiescu Mare si Mic, mai apoi fanatele albite de miile de margarete, salcamii cu flori roz, perspectivele tentante catre Toroioaga si Cearcanu si-n fine, cele spre Zanoaga Mare si Zanoaga Iezerului, Piatra Alba, varful Fetei si Puzdre si a Gargalaului ne induc treptat dorinta de a ajunge langa ele si avantul de care aveam nevoie.
La ora 8,40, dimineata, parcam pe valea Fantana (mal), in apropierea confluentei acesteia cu valea Zanoaga.
Ne luam rucsacii de tura si pornim (marcaj turistic excelent, triunghi rosu) spre primul nostru obiectiv-Cascada Cailor.
Valea Zanoaga e nespus de cristalina cu tumultoase suvoaiele de apa izbucnite din cele doua valtori.
Frumoase pensiuni isi asteapta oaspetii, cu multe flori in gradini dar si insirate pe prispe.
Nebulozitate translant-variabila dinspre Paltinu–Cimpois spre Podul Cailor si saua Stiol. Superba, ca mereu, fanata inclinata din malul geografic drept al Zanoagei.
In curand se ivesc bulbucii de munte printre orhidee, cimbrisor, portocalii ranunculi ori zdrentuit-roze flori ale cucului. Nici molidisul dinspre partia de ski-telescaun nu mai arata la fel de sinistru, dovada ca natura-si carpeste incet si armonios plagile.
Cariera de marmura e inchisa. In vale, pe bolovani calcaros-marmoreeni, patratul alb-rosu al limitei nordice a Parcului National Muntii Rodnei si a triunghiului turistic rosu.
Ceva mai sus de cariera, dincolo de instalatiile de stocare-sortare a arocamentului, urmele incarcarii/transportului a cateva sute tone de grohote. E blocat cu bariera drumul ce suie-n partea superioara a carierei si nu zarim niciun utilaj de excavare/incarcare in zona.
Semn bun, de normalitate pentru un parc national. Iata ca se poate!
Trecem prin vad valea Zanoaga, nespus de pura, lasam in stanga izvorul excelent, odinioara amenajat cu ciurgau, suim pieptul abrupt de deal (spurcat dupa 1989 de o suita de variante de drumuri de TAF, ulterior afundate de averse si torente dar si prin tractarea bustenilor), si admiram realmente capacitatea de regenerare a naturii/padurii, spontana dar si consecutiva plantare a versantilor cu puieti de molid si brad (unii cu talii de la 0,7 la 3 m acum).
E racoare, ca norocul, totusi panta si efortul ne scot sudoarea repejor, inainte de-a ajunge-n culme pentru a continua lejer pe poteca larga ce acompaniaza spre platoul dinaintea Cascadei Cailor malul drept (geografic) al vaii Zanoaga, mai abundenta acum dupa strasnicele ploi.
Norii si negurile diminueaza drastic fotogenicitatea stancariilor calcaroase.
La un moment dat simtim cazand stropii razleti ai ploii.
Ritmul deplasarii e impresionant si intr-un ceas de la debut avem prima rasplata – Cascada Cailor isi prezinta dezlanatele fuioare alb-inspumate de apa insotite de impresionantul vuiet (in mod normal Cascada Cailor poate fi atinsa din Borsa Fantana in o ora si jumatate- 1 ora si 45 de minute).
Gasim locuri de popas amenajate de rangerii Administratiei Parcului National Muntii Rodnei cu masa si scaune din busteni de molid, alaturi de ele catargul informativ – Parcul National Muntii Rodnei.
Doi saci galbeni, din polietilena, lasa vederii gunoaiele menajere revarsate iar in jurul vetrelor si locurilor de popas.
Ne atrag atentia bine stiutele mizerii abandonate de necivilizatii turisti-picnicari. Pacat!
Nesperat, o bresa se iveste-n stratul de nori si lasa soarele sa baleieze, scurta vreme, feeric cascada.
Ma uit la cursul vaii, remarcand aceiasi poluanti ca odinioara: mizerii, ambalaje, zdrente antrenate de la stana din Zanoaga Cailor, li se adauga resturi de trunchiuri si ramuri de arbori.
Suim prin fata cascadei la stanga, pe vechiul culoar de avalansa ce debuteaza-n saua Stiol. Miroase a recent trecuta turma de oi si capre iar izul acela intens, si-ntr-un fel histrionic, ma trimite la atmosfera macedoneana din inubliabilul roman Hristos rastignit a doua oara a lui N. Kazantzakis.
Picura razlet dar negurile reci alterneaza cu insorite pasaje ce ne fac optimisti. Turma de mioare e undeva-nspre Runcu Stiolului, acolo unde furtuna a distrus in urma cu mai bine de un deceniu o mare suprafata de molidis lasand in urma vraistea si cioatele ca un fantastic si imens osuar.
Deviem dreapta, prin grohotisul calcaros-alunecos din pricina ploii si apoi prin ienuparisul intercalat cu molidis scund, iarna de iarna biciuit de avalanse si suim spre grota din dreapta.
Intre timp nu ne saturam sa admiram, in detaliu, bogata varietate florala din pajiste sau de pe stancarii.
Apar primele stelute ale Domnului (Gentiana verna) alaturi de scufiile albastre pal ale unei varietati de curpen ce spanzura pe stancarii.
Din grota, dupa sedinta foto, rehidratare si dedulcirea cu batoane de musli cu miere si curmale, revenin la jgheabul de avalansa prin care suim lasand in dreapta Lanturile iar La Gavan cotim dreapta pentru a traversa pragurile calcaroase si iesi la stana de deasupra cascadei.
In urma, tot mai departe, putem admira Borsa Complex si Fantana, apoi Cearcanu si Podu Cearcanului din Parcul National Muntii Maramuresului.
Dam peste prima tufa de rododendron, cam trecut, dar florile sale ciclamen, suav parfumate, constituie trofeul oricarui montaniard aplecat sa le inspire emotionat.
Oare a cata oara face Papa acest gest dupa o viata de turism angajat? E emotionat cu siguranta. Il admiram abordand muntele, savurand pasajele stancoase si alunecoase, dificile, manuindu-si abil toiagul ciobanesc zdravan, din lemn de corn si cu spit de otel.
Initial credem ca stana din Zanoaga Cailor a fost dezafectata printr-o decizie a Administratiei Parcului National Muntii Rodnei dar… nu.
Se aud glasuri si in curand avem imaginea cuprinzatoare a poluantului menajer si biologic amplasament-casoaia stanei, saivanul vechi, cel nou, staulele, cotete pentru porci… dar au disparut, in fine, urmele nesabuitei tentative a lui Gavrila Grec, primarul Borsei in 2002, de-a zagazui apele Izvorului Cailor deasupra cascadei pentru a realiza un lac de agrement.
Suim spre Musceta (piciorul nord-estic), la consistentele tufe de rododendron… trecut, apoi auzim ragetul buhailor Bruna de Maramures scosi la pascut, reverberat de ecoul propagat dinspre Podul si Muntele Cailor.
Se innoreaza alarmant, bate vantul si se face tot mai rece iar o furtuna si aversa strasnice par iminente.
Continuam totusi, pe curba de nivel si hartopos-ritmica poteca mocirloasa de vite, catre Zanoaga Cailor (fundul strajuit de spectaculosi pereti), decisi ca in cazul in care furtuna izbucneste sa ne retragem repede spre saua Stiol si de acolo, pe marcajul turistic banda albastra, s-o-ntindem catre capatul telescaunului-refugiul Salvamont din Runcu Stiolului iar apoi, in josul partiei de ski, pana in Borsa Complex.
Nu ne vine sa renuntam insa, si bine facem, deoarece ne stimuleaza tot mai frecventele gentiene stelare, tufele proaspete de bujori de munte, degetarutii violacei (Soldanella hungarica), eteratii ienuperi si jnepeni, tot mai apropiatele pete de nea, izvoarele mustind din grohotele abia fixate vegetal pe Musceta (abruptul nord-vestic).
Drept compromis propun sa atacam varful Musceta prin afinisul exuberant si in plina inflorire, prin care apar ici, colo, Gentiana punctata imbobocite alaturi de tot mai numerosii clopotei scunzi si parosi (Campanula siberica) si apoi, in functie de conditiile meteo, sa continuam spre Muntele Cailor, la cuvetele nivale cu nea si ochiuri de tauri, fieful cupelor (Gentiana cochiana), oitelor (Pulsatila granda) si ochiului gainii (Pulsatila minor).
Trupa e de acord, urcusul abrupt solicitant, nebuloasele se revarsa infricosatoare peste Muntele Cailor spre varful si culmea Musceta si Zanoaga Cailor dar, uneori, putem vedea in departare Podu Cailor si Paltinu iar spre est-nord-est Cearcanu, Podu Cearcanului iar la nord Capra si Toroioaga cu piramidele paralele.
Iesim dupa 4 ore si jumatate de la debut pe varful Musceta, in timp ce un imbecil cu SUV verde-metalizat o taie pe drumul ilegal amenajat in aria naturala protejata, de la Taul Stiol spre saua Stiol, la limita nordica a Parcului National Muntii Rodnei.
Imediat vedem Gargalaul aducand a vulcan in plina eruptie din cauza norilor bezmetici, la poalele lui nordice Taul Stiol (redesenat in 2002 cu buldozerul) iar sub noi, catre obarsia vaii Bistrita Aurie, auzim talangile melodioase ale unei numeroase cirezi de vite.
S-a facut ora 13, mioarele din Stana Stiol sunt in staulul circular, la mulsul de-amiazazi, Piciorul Oncului se degaja treptat iar in urma lui, spre sud-est, vedem in plina splendoare culmea si varful Tomnatec II (1943 m).
Ne mancam merindea in timp ce nu ne mai saturam sa admiram impresionanta alergatura a nebuloaselor peste Gargalau (2159 m) si treptat, constatam ca am avea niscaiva sanse.
Reusesc sa determin echipa sa nu coboram precipitat spre Taul Stiol ci sa continuam pe culmea ce duce in urcus facil spre Muntele Cailor.
In stanga sus apare parul marcajului turistic din saua Gargalau iar sub noi, spre abruptul nordic al Gargalaului, verde-tonica pajiste umeda cu marea de jnepenis iar petele de nea inlantuite sporesc pitorescul de ansamblu.
Pentru maxim efect si deosebita surpriza, o marmota santinela tipa aproape de noi, dintr-o limba de grohote. Niciodata nu auzisem marmote aici dar vazusem cocosi de munte, cerbi si capre negre… demult.
La ora 14 dau plecarea spre Muntele Cailor, cu gandul la tura din iunie 2007 printre jnepeni, nivatii, stanci, fiind surprinsi de o teribila grindina ce ne plezni nemilos pana ne-am refugiat la stana.
In curand bujorul de munte acompaniaza ca niste prelungi jerbe ciclamen poteca pastorala, apar apoi cupele, oitele, ochiul gainii…
Soarele lumineaza-n departari varful Laptelui si Puzdre dar imediat nebuloasele napustite turbat acopera orizontul.
Gargalaul e inghitit de nori iar Corongisul pare a nici nu exista, printr-un culoar insorit scrutam valea Anies (in aval) spre mealegurile nasaudene si-n fundal apare varful Heniu, destul de voalat.
De acum incolo admiram ochiurile intunecate ale numeroaselor tausoare din cuvetele nivale gros podite cu nea tasata si care sugereaza inedite culoare de ski pentru colegi.
Ne vine sa lenevim, furati de peisaj si evolutia vremii, insa brustele intunecari si rafalele de vant inghetate ne amintesc ca avem inca mult de mers catre Bulevardul Rodnei, pana la marcajul de creasta principala, banda rosie, si-n continuare spre Curmatura Galatului, apoi in jos, pe valea Cimpoiasa, pana in Borsa Fantana.
Traversam limbile de nea tasata, continuam pe culmea principala admirand abia infloritele branduse, retraind adica, a cata oara anul acesta, primavara, descoperim galerii recente de marmote in Muntele Cailor (extremitatea nord-vestica), protejate de petele mari de jnepenis si ajungem la Curmatura Galatului de unde panorama se largeste teribil.
In dreapta e Muntele Cailor si Rapa Piatra Rea, mai jos Piatra Rea cu stancariile alb-argintii, iar in fundal, peste valea Viseut nevazuta si DN 18 Borsa–Prislop–Iacobeni, Cearcanu si Podu Cearcanului, mult mai aproape e puzzle-ul policrom al caselor de vacanta si vilelor din zona Complexului Turistic Borsa.
Parca si muntii Capra si Toroioaga s-au mai luminat.
Putredul Galatului (versantul est-sud-estic) e invadat de afinis si bujor de munte iar albele corole ale oitelor puncteaza minunat totul.
Pe cer apar tot mai des brese azurii, e si mai cald.
In fundul Vaii Rea, habitatul ursilor, odinioara si-al caprelor ngere aflate in tranzit dinspre Puzdre spre Gargalau, abia mai sunt cateva pete de nea.
Continuam pe marcajul turistic triunghi albastru ce conduce spre Taurile Cimpoiesei–Caldarea Puzdre – valea Negoiescu. Admiram numeroasele campanule scunde si paroase apoi violetele incredibil de mari si intens colorate, mai apoi coloniile albastre cerneala de stelute ale Domnului…
Apar micutele, dar pitorestile, Taurile Cimpoiesei si ruinele fostelor picioare ale funicularului care transportase in debutul seculului XX (1927) pirita din Anies la Borsa dar, ceea ce sporeste aspectul alpin grandios, e inlantuirea caldarilor si piscurilor, de la Putredu Galatului spre varful Laptelui si trapezoidala piramida uriasa a Puzdrelor.
E atata acalmie si nemarginire impresionanta incat, vorba lui Attila K. parca aici linistea doare. Reveria tine pana ce inaintea noastra, la stanga culmii lungi ce coboara spre varful Cimpoies, apare aratura teribila consecutiva trecerii a cel putin unui SUV care patinase in zonele numeroase cu izvoare.
Nemernicul autoturist extrem suise cu certitudine din Borsa Poiana pe valea Repedea si-n continuare pe drumul realizat de catre IPEG Maramures (cel care construise frumoasa si excelent dotata cabana din Caldarea Puzdre si care fusese becisnic incendiata in 1991).
Ni se pare revoltator si inadmisibil ce distrugere teribila poate face intr-o arie naturala protejata superba, un bou uman dotat cu un performant autotursim de teren si asta fara nici cel mai mic risc de-a fi pus la punct si sanctionat conform legii de catre cei legal abilitati si remunerati pentru asta.
Folosise cretinul, o vreme, vechiul drum in serpentine, de multa vreme inierbat, ce suie dinspre vechea cabana Puzdre spre Curmatura Galatului dar fusese obligat sa renunte odata ajuns la densul jnepenis (nu-i exclus ca in viitor sa revina cu drujba si astfel sa ajunga-n Bulevardul Rodnei de unde sa coboare aventuristic la Taul Stiol – Pasul Prislop).
De la Taurile Cimpoiesei o luam pe valea Cimpoiasa (in aval), initial pe malul ei drept, apoi pe cel stang.
Admiram repezisurile, mai apoi cascadele, lineare sau in fuioare, strecurate pe sub baldachinul jnepenilor exuberanti sau printre megalitii sistos-cristalini ce aduc a uriase foietaje.
Trebuia sa coboram la fosta stana superioara a Cimpoiesului pe malul drept al vaii.
Constatam asta intrand in fostul perimetru al staulelor in care brusturetul, stevia si urzicile au peste 1 m inaltime iar pantalonii nu ne scutesc de teribilele urzicaturi. Peste toate acestea apare inconvenientul bolovanilor nevazuti si riscul unor entorse sau, mai rau, luxatii, fracturi.
E a doua oara azi cand dau peste niste splendide exemplare de Digitalis purpurea, in rest… valea suna in dreapta iar dincolo de ea e coliba-n ruina a fostei stane in care, in urma cu multi ani, pe furtuna, inoptasem excelent (cu izolir, saci de dormit si priciul acoperit cu iarba si cetina proaspata).
Scapati de calvar ajungem la valea Cimpoiasa (mal stang), depasim un prag stancos abrupt si dupa ce traversam zona unei foste limbri recente de avalansa, care a dislocat si ravasit totul, ajungem la potecuta-n serpetine ce ne va scoate la stana inferioara, fosta pentru vite pana in 2006, a Cimpoiesului.
In dreapta si-n urma vuieste spectaculoasa cascada Cimpoiasa iar mai jos, spre est, apare-n toata maretia sa Piatra Rea scaldata-n soarele dupa-amiezii.
Depasim cu multa precautie versantul abrupt si accidentat, cu bolovani si cioate an de an spulberate de avalanse, apoi conul de deflectie din malul stang al vaii Cimpoiasa, intrand in perimetrul fostei stane, similar invadat de stevie, brusturet si urzici mai inalte de 1 m dar aici poteca e larga.
Doar trei cai pasc la liziera, spre Paltinu, in rest muntele-i pustiu.Casoaia stanei de aici e si ea-n curs de distrugere (ce refugiu turistic excelent ar putea deveni!).
De acum incolo avem de coborat un abrupt, si intens spalat de torente, fost drum de TAF, pentru a ajunge la valea Fantana (rezultata prin confluenta vaii Cimpoiasa cu Valea Rea). Apoi avem de parcurs o portiune bolovanos-accidentata de drum de TAF spalat de viituri, prin stanga vaii Fantana.
Trecem un gard, admiram o zona mocirloasa acaparata de sute de orhidee violet-visinii pistruiate, apoi in urma, panorama larga de la Piatra Rea la Cimpoies si Paltinu, la stanga ramane un fanar, traversam un huci ingust si ajungem la borcut.
Pajistea din jur exubereaza de flori si miresme parfumate, borvizul clocoteste impresionant din pricina gazelor abundente, apa e rece, carbogazoasa, usor mineralizata, limpede, izul de sulf nederanjant.
Ne rehidratam pe cinste si fiindca e tarziu, o luam repejor la vale, traversand o zona umeda cu bumbacarita (barba mosului) unduind in soarele amurgului de vis si cu orhidee, iesind la niste foste holde cu cartofi, azi, partial ocupate de o pepiniera privata, in dreapta, disimulat in huceag, ramane amplasamentul unui gater si cu stivele de cherestea gata de incarcat dar si o mare rampa de rumegus dand spre valea Fantana (mal stang), nu departe, pe stanga, ramane o si mai uriasa, dar veche si in curs de eutrofizare si inierbare, halda de rumegus si gramezi putrezinde de margini.
Dupa 9 ore (din care cel mult 1 de pauza) si circa 18-20 km talpuiti, ne inchidem circuitul turistic alpin pornind spre Baia Mare pe acolo pe unde am venit.
Aversa apare abia pe cand coboram din Pasul Neteda spre Cavnic si toarna de la Danesti spre Baia Sprie.
Ignisul pare innecat de norii negri, impresionanti, dar deasupra Morgaului si Iricaului (pe la ora 21) se iveste o magica irizatie rosie-portocalie a sfarsitului de amurg.
In nici 2 ceasuri, la Campionatul European de Fotbal, portocalii batavi aveau sa ne bata si scoata din minte ifosele balcano-mioritice ale fotbalului (noua ne prea pasandu-ne de asta, mai ales dupa ce o zi-ntreaga levitaseram transpusi in veritabilul paradis floral al Muntilor Rodnei, realizandu-ne anualul traseu, intr-un fel recapitulativ).
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
