Nu o data am avut surpriza placuta sa constat ca, surprinzator de aproape de Baia Mare, mai exista inca frumuseti deosebite (peisagistice, geologice, speologice, antropice, botanice) pe care in peste 50 de ani de turism nu am avut sansa sa le descopar pana in prezent.
Acesta este unul din motivele care ma determina sa-mi invit companionii la o tura rapida si inedita, la circa 20-23 km est de Baia Mare, in stravechiul sat Surdesti, vestit, precum apropiatul Plopis, in primul rand datorita bisericii sale de lemn, monument istoric, inclusa patrimoniului UNESCO. 
Vezi galeria foto (click aici…)
Si fiindca ne apropiem de mijlocul lui noiembrie, cu nopti senine, instelate si luna plina dar si cu temperaturi situate la limita inghetului, ba uneori putin mai coborate, in schimb cu zile insorite, chiar deosebit (si nefiresc) de calde (+ 14, + 17 C), pe la orele pranzului, sugerez sa pornim la drum abia pe la ora 11.
Estimez ca ne vom face hatarul si implini obiectivele in cel mult 3-4 ore.
Am aflat in urma cu vreo 3-4 ani (de la amicii speologi ai Clubului Montana din Baia Mare) ca in capatul extrem estic al braului stancos ocru-ruginiu numit Piatra Rosie, situat in Surdesti (marcat de o vreme cu un panou metalic cu tricolor), la stanga soselei Baia Mare–Baia Sprie–Cavnic exista o grota numita Pestera lui Pintea Viteazu.
In ultima vreme, in drum (din)spre Maramuresul Istoric, scrutand atent versantii stancosi mai indepartati de Piatra Rosie propriu-zisa, catre cariera de piatra intrata in exploatare abia de vreo 3-4 ani, am remarcat cel putin doua locatii mai intunecate, invizibile in perioada cu vegetatie si care, teoretic cel putin, puteau reprezenta intrarea grotei cautate de-aceasta data de noi.
In circa jumatate de ora de la plecarea din Baia Mare oprim la vreo 150-200 m est de unica ramasa sura seculara, acoperita cu paie, de la capatul localitatii Surdesti.
Ne luam rucsacii usori plus betele de trekking si o luam la stanga (exista acolo un vechi drum de carute flancat de garduri din scandura, azi inierbat, traversand proprietatea marginasa a Irinei Loghin).
Tinta noastra primara este constituita din cel de-al doilea bastion stancos (mai mic si ca inaltime si ca masivitate) aflat la est de Piatra Rosie, spre cariera.
Zarim tarzii branduse de toamna, lucerna otavita a patra sau a cincea oara si multime de flori de toate culorile.
Atacam prin urmare direct versantul drapat cu un strat gros de frunze de fag si carpen, slalomand scurt pentru a invinge bruschetea urcusului si pentru a evita derapajele necontrolabile, folosind in acest scop nu doar betele de trekking ci si vegetatia arboricola din zona.
La nici 100 m mai sus de liziera, in baza stancariei vulcanice si precedata de un guler scund de piatra, dam peste formatiunea speologica tinta, accesul spre intrare fiind dificil prin zona sa sud-vestica si extrem de facil prin cea sud-estica, desi versantul e foarte inclinat.
Pestera are o dezvoltare defel impresionanta dar, tinand cont de locatie si roca in care s-a nascut, cei aproximativ 10 m adancime, latimea de 4-5 m si inaltimea variind de la 0,8 m la cel mult 1,3 m, ii confera un suficient interes, cel putin turistic.
Aproape de intrare si in partea dreapta, un bolovan sferoidal desprins din tavan, constituit din aceleasi roci vulcanice ocru-brun-negricioase, pare a sustine bolta joasa din care, cel putin intr-un loc, picura apa de infiltratie.
Planseul grotei e relativ plan si acoperit cu roci grosiere dar si cu portiuni nisipoase. In fundul grotei si inspre vest aceasta are un diverticul stramt, usor de evitat la o investigare superficiala.
Nu lipseste urma unei vechi vetre cu resturi de foc. Placuta surpriza a constituit-o faptul ca, desi atat de accesibila, sub raportul distantei pentru baimareni sau localnici, pestera nu este defel spurcata prin abandonarea de ambalaje, mizerii etc.
De aici, privind catre est-sud, avem o frumoasa perspectiva plonjanta catre soseaua catre Cavnic, raul Cavnic, iazul decantorului de steril situat ceva mai in aval si codrii de fag precum si asupra portiunii est-nord-estica a satului Surdesti.
Este incredibil de cald, nespus de placut, fluturi neghiobi, portocalii, galben-citrini si maronii saltau bezmetici, ca-n final de august-septembrie.
Sa faci turism in tricou la 12 noiembrie, incredibil si anormal dar si extraordinar de placut!
Sper sa aflu cateva date geologice pertinente si precizari toponimice. Din gura pesterii apelez succesiv pe amicul geolog Dumitru Istvan (nu reusesc sa-l contactez), mai apoi pe colegul de ture, jurnalistul Alec Portase, pasionat de turism si speologie, umblat la randu-i prin multe gauri.
Ceea ce ma interesa in mod deosebit voi afla abia dupa revenire, de la Dumitru -Mitica- Istvan care imi ofera generos urmatoarele informatii deosebit de pretioase :
Pestera din Piatra Rosie, ca si cele din Bulbuci sunt formate in dacite cu piroxeni +/- amfiboli de Piatra Rosie-Cetatele. Rocile stratificate sunt hialoclastite „in situ” in baza si resedimentate (cele evident stratiforme de la partea superioara). In ceea ce priveste denumirea Pestera Irinii lui Loghin, cred ca este vorba de familia de la ultima casa iar femeia din Surdesti ce ti-a dat aceasta denumire nu are de unde sa stie ca i se zice pestera lui Pintea pentru ca de aici era supravegheat drumul dintre Baia Sprie si Cavnic, drum strategic pentru tabara lui Pintea din Satra. De altfel istoria pomeneste de asa numitul „Protocol de la Surdesti”, semnat aici cu mana sa de catre Pintea in anul 1699 cu reprezentanti ai orasului Baia Mare (cu acordul colonelului austriac Lowenburg din Satu Mare), prin care se acorda amnistia haiducilor si chiar posibilitatea incadrarii lor in armata austriaca daca acestia-si depun armele (e vorba de politica tipic-austriaca de dezbinare, in acest caz de a micsora puterea Guberniului Transilvaniei si a nobilimii maghiare care s-a impotrivit vehement amnistiei, dar imparatul era „mai barosan”).
Protocolul de la Surdesti a fost initiat insa de austrieci doar ca sa-i captureze pe „raufacatori”, asa ca Pintea a fost arestat la Satu Mare in 2 ianuarie 1700, dar a fost eliberat dupa ce prieteni de-ai sai au platit sumele imputate. In capatul din stanga al salii, daca ai lanterna, gasesti o continuare spre stanga, o galerie adapostita, ascunsa. Toni (Traian Minghiras) stie datele oficiale de cartare. Pestera Pintii s-a format prin acumularea apelor (sarace) de infiltratie pe stratificatia dacitelor. Prin inghet-dezghet, roca vulcanica, cu multa sticla vulcanica in pasta, se dezagrega intr-un fel de nisip vulcanic (noi ii zicem grus), astfel s-a format spatiul cavernicol si este unica pestera (cel putin din Romania) cu o asemenea geneza.
De la Pestera lui Pintea asadar si nu Pestera Irinii lui Loghin, cu pronuntia morosenesc-dulce-molateca aducand a Irinyi lui Lodyin, conform spuselor unei localnice din Surdesti, o luam nspre dreapta.
Suim direct pe directia nord-est si mai apoi tangent, nord-vest, iar dupa circa 50 m poposim pe cea dintai platforma-stancoasa cu belvedere aflata deasupra grotei.
Dupa repriza de incantare suim pe culmea impadurita preponderent cu stejar, continuandu-ne deplasarea tangent abruptului stancos sudic.
In curand ajungem la cea de-a doua belvedere situata deasupra primului bastion stancos. In traseu dampeste o mica hriba bej-maronie, usor stafidita de seceta excesiva dar cu un inconfundabil parfum delicios.
De la aceasta belvedere, catre vest, urmeaza un valcel extrem de abrupt, impracticabil, si imediat dupa el capatul de estic al Pietrei Rosii (spectaculoasa datorita acelor pluristratificari cu mici variatii coloristice, de la galbui-ocru la ruginiu).
In prima instanta ne indepartam de abruptul stancos pentru a prospecta peisagistic zona de nordica de unde, dincolo de apropiata liziera, putem admira siragul de poieni descinzand dinspre varful Mogosa spre poiana Arsita si mai apoi catre dealul Crucii.
Revenim pe culme dupa care ne angajam in deplasarea pe deasupra abruptului Pietrei Rosii, cautand brese in padurea de stejari prin care sa admiram haul de sub noi, dar mai ales privelistea catre parcursul raului Cavnic si Surdesti, mai apoi chiar spre Plopis, Laschia si-n departare, neguroasa, Culmea Preluca.
Un drum de carute descinde de pe la jumatatea culmii de deasupra Pietrei Rosii spre vest-nord-vest, ajungand in extremitatea de nord a asa numitului jgheab larg, de acces pietonal dar si cu atelajele, nu mai lung de 50 m, inspirat numit Hornet (conform aceleiasi femei din Surdesti).
La stanga lui (est) debuteaza practic printr-un larg horn, inalt de 25-35 m, Piatra Rosie (capatul sudic), in timp ce, inspre nord si la nici 35-45 m, incepe spontan o afunda si accidentata vale aparent seaca acum, orientata spre vest-sud-vest, cu versantii acaparati de un huceag de fag.
Coboram prin drepta Hornetul, slalomand scurt pe versantul abrupt acoperit cu frunzis uscat si alunecos, admirand superbele radacini serpesti de fag, ajungand la aproximativ 100 m vest de Piatra Rosie, intr-o livada de nuci si meri… curtata incredibil de frivol-inconstientii fluturi policromi.
De aici avem o prima perspectiva superba a bietajatului perete de vest, cu discontinua brana, a Pietrei Rosii, cu un veritabil cer albastru de Maramures deasupra stejarisului de pe culme.
De acum tatonam in cautarea vestitelor clai, de fapt niste capite de roci vulcanice nu mai inalte de 3 m, de regula de pana la 1,5-1,8 m inaltime, drapate cu licheni sau muschi, uneori ciudat aliniate in sir de 3-5 formatiuni ce aduc unor mici neck-uri punctand pajistea la sud-vest de Piatra Rosie.
Poposim o vreme huzurind la soare precum niste lenese mate dupa care facem un ocol pe la acele clai/capite de piatra, concurandu-le inegal dar mult mai peren, pe cele multe si adevarate, de fan, admirand solitarele si pitorestile gospodarii traditionale alternativ cu, din ce in ce mai larg si spectaculos desfasurata, Piatra Rosie, in final iesim la sosea.
De aici, nu putem rata frumosul subiect al surii seculare acoperita cu paie de grau patinate de vremi si cateva case mici, dar nespus de cochete.
Ne intoarcem la masina pentru a ne apropia de urmatoarele noastre tinte, Bulbucul Mare, cu vreo trei mici grote in baza (prospectate si cartate de Speo Clubul Montana Baia Mare) inconjurat de un dens huci de foioase, si-n special de Bulbucul Mic al Surdestiului, cel cu o ingenios sugerata Via Dolorosa printr-o succesiune de cruci si mici icoane pe langa care suie spre varful cu Christ rastignit procesiunea religioasa greco-catolica la sarbatoarea Pastelui.
Primul Bulbuc, cel Mare, e situat la circa 300-350 m sud-vest de Piatra Rosie, sub soseaua asfaltata, al doilea, cel cu Drumul Crucii, la nu mai mult de 200 m sud-vest de intaiul (la ambele apropiindu-ne pe un drum de tara usor accesibil si care duce spre Scoala I-VIII Surdesti).
In zona impresioneaza cateva case traditionale cu prispe inguste si filigorii umbrite de vita de vie, ciudat, cu ciorchinii de struguri parfumati stafiditi dar neculesi.
Printre ele au aparut si aici impozantele viloaie etajate dar… nu lipsesc ciopoarele de capre cu iezi natangi si zglobii, pascute dragastos de cate-un pensionar din Surdesti.
Dam ocol Bulbucului Mic pentru a-i admira crucea cu rastignirea lui Iisus din crestet, accesibila dinspre nord-est multumita unei scurte si ferme scari cu balustrata din otel. De acolo, ca de niciunde, se pot admira spre nord-est Piatra Rosie, la nord, poiana Arsita si varful Mogosa (cu relee GSM-radio-TV), la vest si sud-vest, Surdestiul, marcat de inconfundabila sulita acoperita cu dranita a bisericii UNESCO si mai in dreapta ei noua biserica zidita si cu numeroase turle trase-n tabla galvanizata, iar la un lat de palma si la stanga acesteia, Plopisul, facil reperabil datorita similarei sulite semete si ascutite a celeilalte biserici -bijuterii de lemn apartinand patrimoniului UNESCO.
Coboram, constatand ca in mai putin de patru ceasuri, pe o vreme ireal de splendida si calda, am avut acces la cel putin patru obiective maramuresene demne de admirat si inclus in agenda oricarui turist care se respecta.
A meritat oare efortul? Cu siguranta, doar si numai pentru a ne baleia in soarele ciudat prelungitei toamne si pentru a admira margarete intarziatele ori acrobatiile corbilor.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
