Duminica dimineata, ora 7,30. Ne intalnim, studiem treck-ul pe harta, apoi plecam spre Ferneziu si-n continuare spre lacul de acumulare Firiza, pana la golful Firizei la deversarea Vai Romane. La 8 ne luam rucsacii si pornim pe valea Romana (in amonte). Depasim un mic ciurgau cu apa potabila apoi bariera-gard instalata de RNP Romsilva. Ajungem repede la valea aproape seaca ce curge din drepta.
Lacul Firiza vazut de pe varful Ostra – Autor: Lucian Petru Goja
Remarcam borna silvica III/ 97 a RNP Romsilva – vopsita cu rosu.
Cotim dreapta si o luam pe valea accidentata, iesim pe malul sau drept, imediat sub o stana permanenta plasata ingenios in pajistea de la poalele sudice varfului Ostra.
Un drum de TAF se angajeaza de aici spre nord-est.
Panta e din ce in ce mai accentuata. La stanga noastra e un afund valcel sec pe care-l depasim si ajungem in culme, de-a coasta dupa ce drumul de TAF dispare.
Poposim dupa o jumatate de ceas intr-o mica poienita, partial drapata cu iarba scunda si in mare parte acoperita de ferigi uscate si un frunzis gros.
Varful Ostra, cu piciorul estic abrupt, e la stanga noastra. Pana putem sa-l abordam trebuie sa penetram un deset de faget, carpen si vreji de mur.
Prindem o vaga poteca, ne lasam jumuliti de murii teposi dupa care iesim intr-un drum auto-forestier.
Din stanga lui se desprinde o potecuta ce suie avantat spre vest. Mai intai trece printr-un tanar faget abia rarit, cu exemplarele nu mai groase de 5-10 cm diametru, toate numerotate cu alb, intra apoi in fagetul matur, rar intercalat cu ciresi salbatici.
Piciorul pe care suim spre varful Ostra e parcurs mai mult de o poteca pietroasa de salbaticiuni, mai apoi bolovanoasa, strajuita tot mai frecvent de formatiuni andezitice sur-argintii.
Privim in urma si avem din ce in ce mai frumoase panorame spre lacul Firiza (coada) si apoi a localitatii cu acelasi nume.
La stanga incepe sa se contureze zona centrala neregulata si cea rectangulara a lacului dinspre baraj.
Deasupra, spre est, zarim varful Ignis cu conul intunecat strajuit de buzduganul alb-argintiu al releului meteo in crestet.
Spre vest-sud-vest se aliniaza ostaseste dealul Varatici, varful Stramba cu nedeslusibila Piatra Soimului si varful Hija.
Totul este precedat de vastele poieni din Valea Romana si mai ingustele, dar mai inverzitele, limbi de poieni ale Varaticilor.
Un gorunet matur acopera varful Ostra (versantii sudici).
Dupa 1ora si 45 de minute de la plecare poposim pe varful Ostra (825 m altitudine) placat cu o cuirasa andezitica inclinata la circa 65-75 % spre sud si un custuros picior sud-vestic acaparat de afinis, marcat silvic cu borna III/91 –portocalie.
De aici panoramam si mai larg spre lacul Firiza, Ignis si platoul vulcanic Gutai-zona Secatura, dar si spre sud-vest-vest, de la Saua Dia spre esticele poieni de pe varful Plestioare.
Dupa ce ne dregem setea, coboram varful Ostra pe un picior accidentat nord-vestic.
Evitam repetat platosele andezitice dispuse-n praguri.
Remarc o poteca de salbaticiuni de care profit pentru a ma strecura prin liziera cu lastaris. Dau in drumul larg ce coboara spre cariera sudica de pe varful Ostra, opus suind accentuat spre varful Tocastru (zona estica).
Intram intr-o mare defrisare de faget matur (borna silvica III-89).
De aici privim in urma. Avem o imagine impresionanta cu varful Ostra – un urias con defrisat pe jumatate, de pe care tocmai am coborat aproape tot ce suisem cu greu.
Drumul forestier se imparte-n doua directii, una spre varful Tocastru (versantul estic), cealalta orientata nord-vestic, intra repede intr-o veche plantatie de molid si pin.
Pe dreapta se iveste o fosta turbarie aproape circulara, cu suprafata de aproximativ 1 ha. Din nefericire e asanatata prin practicarea unui afund sant central.
De jur imprejur un covor lat de luscute cu 1-3 corole alb-galbui ii confera un aspect paradisiac, poate si datorita putinelor branduse trecande si coltisorilor violacei.
Admitem ca suntem prea jos.
Ajungem pe la valea Valinelor, la obarsie. Admirand insule violete compacte de coltisori, un izvor-scaldatoare de mistreti.
Nu avem de ales si cautam o bresa accesibila. Urmam o culme ce ne scoate in creasta principala.
Evident, poteca nu mai este de multa vreme circulata. Pe alocuri e blocata cu doboraturi, ramuri uscate, cu gros covor de frunze.
Ne apropiem de varful Ulmoasa. Depasim o plantatie matura de larice abia infrunzit.
La stanga varfului Ulmoasa vedem varful Ulmu (802 m), cu con mai scund, partial exploatat forestier.
Incepem sa coboram usor spre o sa afunda, cu molidis aproape matur si dens la vest. Acesta precede poiana Ulmoasa (limita sudica) in care descindem dupa 3,15 ore de la debut.
Poiana Ulmoasa e superba, cu aspect de partie de schi rectangulara, expusa sudic, cu molidis matur-compact spre vest. Se pastreaza urmele fostului gard menit sa impiedice distrugerea la inceput a plantatiei prin pasunat.
Un carpen solitar puncteaza poiana spre treimea superioara. Poiana Ulmoasa se extinde insa de la sud catre est, ca un guler lat taiat de obarsia unui parau (aici gasim izvor cu apa potabila).
Suim prin poiana si profitam de vasta panorama deschisa spre sud. Acum putem vedea si zona veche a Baii Mari si Magura Baii.
La ora 11,45, dupa 3 ore si 45 minute de la plecare, poposim pe varful Ulmoasa.
E marcat cu benzi parale silvice, portocalii. Pe crestet cu borna silvica I/197 iar pe directia este-nord-est marcat cu H-ul rosu silvic.
Panoramam de la vest spre est. Identificam varful Tisei de Nistru, Muntele Mic cu conul impadurit. Zarim amplele defrisari de fageturi si paltin de pe Paltinul si Pietroasa (versantii sudici) iar in continuare varful Tiganul, Soci, cele doua poieni Paltinul.
Dealul Bagneu cu aplatizata capita impadurita ni se desluseste curand. Varful Rotunzilor cu padurea intunecata de molid, Piatra Holmului cu impresionantele stancarii, Stancile Brezei, varful Plesca si aparent aproape, sub noi, Poiana Seituri (coltul nordic) urmatoarea noastra tinta.
O vreme varful Ulmoasa e parcurs pe crestet de o vaga poteca decorata de albi si ciclameni brebenei, mai rar .anemone.
Coboram spre nord pe un vechi drum de TAF acaparat de tufe de mur, flexat repede spre vest-sud-vest.
Spre nord continua un vag culoar, nu mai lat de 80 cm, practicat cu drujba in densul hatas de foioase. Urma se afunda cu debutul unui parau ce afluieste cu valea Sf. Gheorghe si dincolo, spre nord-nord-est drumuri forestiere ce suie spre Poiana Seituri.
Decidem sa o luam prin huci la dreapta.
Dam foarte repede intr-un vechi drum de TAF pe care umam spre est-sud-est.
Ajungem in poteca cu premarcaj A.Potra-D.Istvan. O urmam de-a coasta spre nord-est.
Dam repede intr-o zona extraordinar de pitoreasca datorita intercalarii mestecenilor cu fagetul.
La ora 12 atingem vasta Poiana Seituri (limita sud-sud-vestica) acoperita preponderent cu un strat gros uscat de parul porcului.
In dreapta se iveste un tanar si dens mestecanis, extraordinar datorita verdelui crud.
Nu continuam spre est fiindca nu intentionam sa ajungem in Poiana Jolob, cu stana pe tot parcursul anului si apoi in valea Valinelor –aproape de cabana Caprioara de pe malul drept al lacului Firiza.
Dorim sa facem popasul de pranz la Poiana Seituri (izvoarele nordice, cu valau).
La 12,30 (4 ore si jumatate de parcurs) suntem la izvoarele si valaul complet colmatate cu aluviuni/frunzis.
Ingusta lunca e inviorata de palcurile portocalii de calcea calului complementate armonios de albele traista ciobanului.
Abia pe la ora 14 ne intrerupem pauza de masa. Reveria continua pe culmea catre Dealul Bagneu.
Depasind borna silvica II/146, apoi II/143 deocamdata vopsita portocaliu/neinscriptionata (dar cioplita-n piatra) si apoi borna silvica III/ 149 care precede suisul spre varful Bagneu.
Noi o luam de aici la dreapta, pe un vechi drum de TAF care incepe sa coboare-n largi serpentine spre sud-sud-est si-n final spre est.
Ne aflam pe valea Seicini (la obarsie).
Dupa vreo 45 minute dam intr-o confluenta de unde valea avea constant apa. Suntem la borna silvica III/14.
Imediat valea Seicini isi incepe cursul de circa 350-400 m pe o compacta albie de andezite oxidat-ruginii, mai apoi violacee datorita caolinizarii.
Pe stanga potecii se iveste prima galerie, ca un tunel lung de aproximativ 10-12 m, mai apoi prabusita.
Dupa alte cateva zeci de metri, urmez de unul singur albia accidentata si alunecoasa, in timp ce colegii se deplaseaza pe poteca de pe malul stang.
Dau de o alta galerie sapata-n malul drept, afunda de cel putin 20 m din gura nu mai inalta de 1,2 m.
Aici ne atrage atentia filonul cuartos nu mai lat de cativa centimetri si fragmente masive de cuartite filoniene.
Ne gandim la trecutul civilizatiilor locale ce sfredelisera inca din urma cu mai bine de trei secole versantii acestei vai, ca si pe a celei urmatoare la nord-est, Valea Rosie (pe care am urcat-o cu geologul-montaniard Dumitru Istvan).
Vechi halde spalate de viituri, prabusite, seculare, abataje ne atrag mai apoi atentia inainte de-a ajunge la parleazul din dreptul bornei silvice III/152 .
Aici albia noua era la stanga unei poienite frumoase verzi ce tradeaza vechiul curs al vaii Seicini.
Un drum ingust si bolovanos de carute acompaniaza de-aici valea, putin mai larga dar curgand pe acelasi pat-covata de andezite alterate, ruginii sau albastriu-sure.
Se iveste un fanar la stanga, gospodarii modeste muntenesti la dreapta apoi cochete, rare casute de vacanta, din fericire neostentative.
Ultima borna silvica, III/153 apare la stanga, in dreptul unui torent foarte abrupt.
Dupa 1 ora de la plecarea din Poiana Seituri atingeam asfaltul Firizei, asaltat de un neverosimil trafic auto, dupa ce timp de 8 ore, pe potecile muntelui, nu am zarit decat solitarul turist si…urmele ATV-urilor (din fericire azi absente).
45 de minute ne-au trebuit sa talpuim cei aproximativ 3 km pana la golful lacului Firiza, adica la varsarea Vai Romane unde am inchis circuitul.
Sfaturi pentru parcurgerea traseului turistic:
Traseu turistic nemarcat care insa, parcurs cu atentie, nu pune probleme de orientare.
Durata traseului aproximativ 7-8 ore.
Atentie, luati-va provizii de apa, deja seceta isi spune cuvantul si oricum in acest traseu sunt putine izvoare.
Luati drept repere pentru orientare bornele silvice mentionate in relatarea de mai jos.
***Nu este exclus ca suind varful Ostra sa gasiti opal – piatra semipretioasa.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
