Desi a obtinut doar doua victorii in grupa, ambele impotriva polonezelor de la Lublin, HCM Baia Mare s-a calificat in grupele principale ale Ligii Campionilor. Nu jocul bun practicat de handbalistele noastre a facut posibila calificarea, ci jocul rezultatelor si prestatia de exceptie a norvegiencelor de la Larvik care si-au respectat blazonul si au castigat toate partidele din grupa.
Intrata in grupele principale fara niciun punct, HCM nu are nicio sansa sa mearga mai departe, avand in vedere ca Gyori ETO si Larvik pornesc din start cu cate opt puncte fiecare. Sa recunoastem, totusi, ca fata de sezonul trecut s-a facut un pas inainte prin aceasta calificare, desi punctele castigate in grupa sunt aceleasi (patru).
Echipa. Achizitiile masive facute la inceputul sezonului ne-au facut sa visam departe, poate chiar la patrunderea in Final Four. Toate transferurile realizate au fost insotite de calificative mai mult sau mai putin valabile: cea mai buna extrema din lume, cel mai bun portar, campioana mondiala, interul si pivotul nationalei Rusie etc. Curand s-a putut vedea ca lucrurile nu stau chiar asa. A fost suficient ca sa se accidenteze Melinda Geiger pentru a constata ca, de fapt, nu avem linie de noua metri. S-a vorbit insistent despre acomodarea si integrarea in echipa a nou- venitelor. Astazi, dupa aproape 40 de partide oficiale si amicale, se poate lesne constata ca echipa este foarte departe de omogenizare, fiind mai dezbinata ca la inceput.
Avem patru extreme de incontestabila valoare, dar aportul lor e sub 50% din potential. Avem doi portari de exceptie, pe care si i-ar dori orice club din lume, dar in ultima partida, cea cu Metz, amandoi au aparat cinci aruncari. Avem un centru de valoare (Luciana Marin), dar nici la ea nu se observa vreun progres fata de anul trecut. Dublura ei pare a fi orice, numai jucatoare de handbal nu. Avem un singur inter (Davydenko), dar abia de cateva saptamani. Avem un singur pivot de valoare (Makeeva), dar prea putine mingi ajung la el.
Accidentarile. Pentru un club cu pretentii, sunt prea multe accidentari. Pe partea medicala e clar ca ceva nu merge. La asta se adauga si faptul ca o parte din jucatoarele aduse au avut probleme medicale majore, ba una dintre ele n-a jucat inca niciun minut. S-a ajuns in situatia ca antrenorii sa aiba la dispozitie doar opt-noua jucatoare valide. Ori sunt prea multi cei care populeaza acest compartiment si isi paseaza responsabilitatile, ori sunt lipsiti de profesionalism si ar trebui trimisi la plimbare.
Finantarea. Principalul sponsor este Primaria Baia Mare prin primar si Consiliul Local, care au asigurat un buget ce permite marea performanta. Finantarea unei echipe de la bugetul public este o chestiune delicata si dificila. Nu pentru ca ar fi vorba despre sume exorbitante, pana la urma 2-3% din buget nu-i mare lucru, ci datorita faptului ca mereu se isca discutii contradictorii, mereu apar cetateni nemultumiti, mereu exista adversari politici care agita spiritele. Baimarenii care poseda un imobil, un autoturism si ceva teren contribuie in medie cu 350-400 de lei pe an la bugetul local. Din aceasta suma, circa 8-10 lei merg pentru finantarea sportului de performanta, adica pretul a doua beri. Asta nu-i impiedica pe o parte dintre ei sa urle in gura mare ca platesc salariile sportivilor si celelalte cheltuieli ale cluburilor. Nici implicarea sponsorilor privati nu scapa netaxata. Bunaoara, o firma din domeniu auto a pus la dispozitia HCM cateva autoturisme pe o anumita perioada de timp. Imediat au aparut comentarii de genul: nerusinatele, uite cum se plimba cu masinile pe banii nostri. Si multe altele pe care le puteti vedea in comentariile ce apar pe site-ul nostru.
Antrenorii. Costica Buceschi si Magda Kovacs au realizat impreuna cele mai mari performante din istoria handbalul feminin baimarean, castigand campionatul, cupa, supercupa, ducand echipa de doua ori in grupele Ligii Campionilor. Toate aceste succese reprezinta o carte de vizita impresionanta, care sigur le va folosi in cariera. Cei doi s-au descurcat de minune atata vreme cat din componenta echipei au lipsit vedetele. Pusi in fata faptului implinit, lucrurile n-au mers cum ar fi trebuit. Nu stim care a fost implicarea celor doi antrenori in transferurile facute, daca s-a tinut sau nu cont de sugestiile si parerile lor, ori totul a fost decis la nivelul conducerii clubului. Daca s-a procedat asa, e foarte rau.
Din primele partide s-a vazut ca situatia este scapata de sub control. Aproape in toate meciurile din campionat si din Liga Campionilor echipa a suferit cumplit. Mereu ni s-a spus ca acomodarea si accidentarile sunt de vina, dar va veni si forma aceea maxima cand ne vom spulbera adversarii. Din pacate, n-a mai venit. Dupa esecul de la Brasov, Buceschi a fost demis, sau, ma rog, si-a dat demisia. Suporterii, o parte dintre cei care spuneau ca palaria e prea mare pentru antrenorul nostru, au exercitat o presiune formidabila asupra conducerii, care a renuntat la schimbare. Acum a venit momentul in care tot ei fac presiuni pentru schimbarea antrenorilor. Vineri seara, la finalul partidei pierdute s-a cerut insistent demisia lui Buceschi.
Aproape sigur ea se va produce zilele acestea. Campionatul intern e in pauza de iarna, iar meciurile din Liga Campionilor incep la sfarsitul lunii ianuarie. E o vreme propice pentru predarea stafetei. Problema e cui ii va fi transmisa. Indraznesc sa afirm ca pe plan local nu avem solutii, oricare tehnician ar sfarsi la fel ca si Buceschi. Nici la nivel national nu sunt prea multe variante. In toamna s-a ajuns la o intelegere cu Mariana Tarca. Ramane de vazut daca oferta reluata va fi acceptata de data asta. Daca nu, va fi altcineva. Asta e sigur.
Sursa: Grigore Ciascai
– Servicii de creare site web
