Rt 1 din 03 01 2010 cu A.Stefanoiu, M.Ghetie, Brena si eu
Vezi GALERIE FOTO
Final de an 2009 meteo-turistic deprimant, cetos, ploios, cenusiu, tern. Primele doua zile ale lui 2010 au fost aproape identice, cu ninsoare slaba dar continua in cea de-a treia, temperatura de 0C, traseu umed-noroios, mocirlos pe alocuri. In plus, padurea era decimata de doboraturile de vant arborii fiind rupti in proportie de 10-25 % pe alocuri, generate de neaua abundent cazuta peste coroanele fageturilor nedespuiate de frunze in prima decada a lui octombrie 2009. Turisti ? Niciunul.
Marcaj turistic nou cruce rosie pina pe vf.Plestioara- dif. nivel 580 m, 8 km, 21/2-3 ore
Marcaj turistic nou cruce galbena spre Muzeul Etnografic -dif.de nivel 570 m, 9 km, 3-31/2 ore
Traseul nostru a debutat la ora 9.15 la dezolanta Gradina Zoologica Baia Mare (aflata in curs de dezafectare din ratiuni stringente de nonconformitate UE si internationala). De aici am pornit in amontele vaii Usturoi (marcaj cruce rosie, fostul marcaj din urma cu vreo patru decenii a fost banda rosie).
Opulenta, grandoare, ostentatie si… lipsa de bun-simt
De mult n-am mai umblat pe-acolo si cateva noi constructii m-au surprins, indeosebi excelenta realizare arhitecturala a sediului RNP Romsilva – O.S. Baia Mare amplasata in locul fostului poligon de tir, apoi cateva cochete si armonioase vile dintre cele numeroase, majoritate „racnind” insa a opulenta – grandoare – ostentatie si…lipsa de bun gust.
Panouri cu mesaj ecoturistic amplasate de WWF DCP, in colaborare cu OS Municipal RA si cu ONG-uri baimarene, apel la protectia naturii, apelor, mediului in general.
Mizerie pe malul vaii Usturoi…
Pentru scurta vreme, am acompaniat alte doua marcaje turistice recente, cruce albastra (suind dinspre Parcul Municipal spre Tolvaj Denes-Morgau – varful Elena – varful Ferigii – varful Plestioara), respectiv triunghi albastru ( suind din Parcul Municipla Magura Baii via Piatra Virgina, continuand spre varful Ferigii – valea Plestioara – Varatice, incheindu-se in golflul Vaii Romane a lacului Firiza).
Revederea zonei de sub Cabana Usturoi, devastata excavatoristico-amenajistic hidos imediat dupa 1990 de catre investitorul strategic infractional poreclit Soricelul, cu concursul cel putin tacit al RNP Romsilva, APM, GNM, Apelor Romane si a municipalitatii, ne-a produs firesc un neplacut sentiment de indignare si revolta (pe acea locatie santieristica oribila azi, am admirat adesea inainte de 1989 doua vile sobre si, de o parte si alta a vaii Usturoi, o miniexpozitie de sculptura monumentala in lemn, expusa in aer liber, a unui amator cu indiscutabil talent, emigrat in Budapesta, Krupiczer parca).
Din fericire, mai sus de Cabana Usturoi, fagetul (intens exploatat forestier in versantul geografic drept al vaii Usturoi inspre culme) pudrat de nea ca si albia din ce in ce mai accidentat-spectaculoasa a vaii, aveau sa ne schimbe impresia. Ce pacat insa ca ramurile arborilor doborati au fost abandonate neglijent in albia sau pe malurile vaii Usturoi, iar in preajma izvoarelor frecvent asaltate de baimarenii dornici de apa plata naturala era destul de multa mizerie.
Si, totusi,… superbele cascade
Cateva podete sar valea Usturoi spre E, continuand cu poteci ce duc in trei locatii (poienite) ciudat amenajate de unii baimareni cu colibe, bordeie ori cabanute de lemn promiscue ( ca si cele de pe valea Cernei la Herculane, Valea Prahovei sau Obarsia Lotrului) locuite nu doar vara de ciupercari (nomazi saraci dornici sa scape macar vremelnic de plata taxelor impovaratoare).
Repezisuri abundente acum, apoi doua succesive cascade, prima in trepte, a doua in evantai, ne-au incantat ochii, inainte de a ajunge la fosta cabana forestiera (lasata-n paragina), situata la confluenta unde apare marcajul turistic nou punct albastru (acesta conduce in amontele vaii, la dreapta spre Poiana Marului si in final in Saua Dia).
Adapostul turistilor
Marcajul cruce rosie continua la stinga si in amontele vaii Usturoi, prin fata altei cabane, intretinuta, cu teren de tenis, spre mica locatie traditionala de popas Petofi. Aici, alaturi de doua mese cu banci ingenios realizate din busteni, a fost amenajat un excelent si estetic adapost turistic (refugiu) dotat cu masa si banci din lemn.
Pe vreme rea se pot adaposti in el pana la 10 turisti. Am deschis usa pentru a vedea interiorul, constatand ca deocamdata picnicarii nu l-au devastat nici spurcat. Molizii maturi din zona confereau un pitoresc aparte zonei gustata de baimareni.
Drumul forestier facea volta stanga suind in versantul drept al vaii. Noi am continuat spre N, urmarind marcajul cruce rosie pe o spinare cu faget rar intercalat cu molizi maturi, dar si foarte numerosi doar de-o schioapa, iesind intr-un alt drum auto-forestier.
De acolo, privind la dreapta si-n sus prin vasta defrisare recenta, am dat cu privirile de o alta, restransa, locatie cu colibe-bordeie. Cam pe aici marcajul cruce rosie recent realizat a abandonat vechiul traseu spre Poiana Plestioara marcat cu banda rosie, orientandu-se spre E-NE, evitand astfel un parau accidentat si cel putin doua zone mocirloase.
Urme ale dezastrului din octombrie 2009
Curiosi, am urmat noua varianta, intr-un lastaris de faget dand peste stiuletii de porumb de curand adusi de silvici sau vanatori pentru hranirea mistretilor si cervidelor.
Codrii de aici (in curs de exploatare) apartin, conform unor panouri informative, OS Municipal Baia Mare R.A, Primariei Grosi si Dumbravita. Din nefericire zona, asa cum spuneam anterior, a fost teribil afectata de caderea masiva de nea din octombrie 2009 soldata cu ruperea varfurilor arborilor sau chiar dezradacinarea si pravalirea lor in mare numar, vaile si versantii fiind realmente acoperiti de trunchiuri si ramuri aflate in devalmasie, iar accesul deosebit de anevoios, fapt valabil si pentru zona cuprinsa intre varful Plestioara – Saua Dia – Dealul Florilor, unde pana prin 1990 a existat cu certitudine unul din cele mai minunate fageturi maramuresene.
Dand in drumul auto forestier ce suie spre Saua Plestioara, ne-am deplasat mai usor, intalnind curand marcajele noi cruce albastra si triunghi albastru ce vin dinspre varful Ferigii pentru a sui in varful Plestioara.
Aici am luat-o in dreapta pe poteca ingusta decupata-n lastarisul dens de fag care in scurta vreme face loc secularului codru de fagi, uriasi intercalati cu ciresi salbatici. Un traditional loc de popas a ramas in dreapta.
Poiana Plescioara „scaldata” in ceata
Treptat, o ceasa densa, la limita white out, s-a lasat asupra Poienii Plestioara, solitarul pin din partea sa sudica fiind abia vizibil. Nici urma in schimb de mestecenii monumentali, care acompaniau liziera E-NE a poienii pe directia varful Tocastru, totul fiind inghitit de nebuloase si ninsoarea marunta. Aici neaua avea circa 5 cm grosime, insa vegetatia ierboasa proemina prin smocurile bej-ocru.
Ajunsi pe varful Plestioara (803 m alt), am cautat marcajul vechi banda galbena ce coboara la SE spre Saua Dia, remarcand mai degraba continuarea noului marcaj triunghi albastru care in curand o ia la stanga prin Varatice spre Valea Romana si lacul de acumulare Firiza.
Existau si cateva sageti galben-verzui reflectorizante, care ne conduceau pe vechiul traseu marcat cu banda galbena, respectiv pe nou realizatul marcaj cruce galbena pe care l-am urmat pana aproape de finalul circuitului, pret de aproape trei ore.
Fagetul era si mai devastat de furtuni in aceasta zona in care au aparut urmele proaspete de cervide. Imbucurator pentru turismul peribaimarean e faptul ca imediat sub varful Plestioara, pe un versant SE, a fost amplasat un adapost turistic identic celui vazut pe valea Usturoi, frumos protejat de un palc de fagi si mesteceni, de-acolo, pe vreme buna, panorama deschizandu-se spectaculos spre varful Stramba, varful Hija, lacul Firiza dar mai ales spre impozantul Ignis.
Superbii molizi ninsi de la Saua Dia spre Varatici
Lipsa potecii (vechea era blocata cu doboraturi de vant ori transformata in abrupte si dezagreabil scurmate sleauri alunecoase de catre motocrosisti si ATV-isti) ne-a obligat la coborarea directa pe versantul abrupt cu un deget de nea umeda depusa peste ramuri nude sau frunze alunecoase, mai apoi prin zone noroioase, riscul caderii fiind iminent.
Nici tipenie de om, arar cate o cotofana, gaita ori pitigoi. Frumoasa perspectiva cu molizi ninsi din Saua Dia spre Varatici, cu toate ca ninsoarea si ceata limitau drastic vizibilitatea. In dreapta potecii largi, sinuoase care parcurge Dealul Varatici prin V, au aparut succesive turbarii mocirloase, preferatele locuri de scaldat pentru nevazutii mistreti.
In Saua Dia am dat peste marcajul turistic nou, punct albastru, care venea din Varatici pentru a cobora prin Poiana Marului in valea Usturoi, mai apoi am dat de un marcaj nou – punct galben – ce cobora de asemeni spre valea Usturoi, mai in aval insa.
Doua sageti turistice au supravietuit binisor mai bine de patru decenii in locul in care se desprinde spre NE traseul catre varful Stramba si Piatra Soimului (circa 1-11/2 ore de mers in urcus sustinut).
Aici am intalnit noul marcaj turistic banda albastra care acompaniaza spre Dealul Florilor, pe deasupra flancului drept al Carierei Sfantul Ioan, crucea galbena.
La poiana lui Otto
Aveam un ritm bun, desi zonele mocirlos – alunecoasae s-au inmultit. In dreapta, in codrul de goruni intercalati cu uriasi – muribunzi castani comestibili, a aparut, ca o ilustratie de basm, Poiana lui Otto. De acum castanii erau din ce in ce mai prezenti.
Din stanga (dinspre valea Sfantului Ioan adica) suia spre culmea pe care ne deplasam un putin mai vechi marcaj turistic cruce rosie caruia nu i-am descoperit continuarea spre S sau V. Din cauza negurii si a ninsorii, practic nu am vazut mai nimic din vasta Cariera Sfantul Ioan in care, de sute de ani, se exploateaza andezite pentru constructii si infrastructura.
Am parcurs ultimii aproximativ trei km din circuitul nostru, lasand in dreapta o poiana decupata in gorunet si ghistinis, cu o vila, amenajare santieristica, piscina in curs de amenajare, mai jos o alta casa izolata.
Dupa ce am ajuns la liziera sudica „abandonand” in stanga potecii izvorul cu apa potabila, am inceput abruptul coboras alunecos, din pricina clisoaselor argile, spre Cimitirul reformat si-n final la Muzeul Etnografic.
Circuitul nostru de 17 km ne-a luat sase ore, marcand astfel pentru noi debutul unui an turistic pe care ni-l doream inedit, bogat si incantator.
Vezi harta -Gutinul turistic-Zona Baia Mare-Tautii Magheraus /2005, cu vechi marcaje si citeva noi, respectiv
Harta turistica Baia Mare-Baia Sprie-zona Apsa (Ucraina)
2009 care contine noile & reactualizatele marcaje turistice
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
