Mihai Chitac a murit, lin dimineata zilei de azi, 1 noiembrie, la 82 de ani, ultimii 21 fiindu-i marcati de procese si condamnari izvorate din implicarea sa, ca general de armata, in reprimarea Revolutiei din 1989 la Timisoara si apoi, ca ministru de Interne, a demonstratiei din Piata Universitatii din 1990.
Dupa o viata petrecuta in armata, Chitac a murit soldat, fiind degradat de instanta care, in urma cu doi ani, l-a condamnat definitiv la 15 ani de inchisoare pentru faptele comise de el la Timisoara in 1989.
Mihai Chitac s-a nascut in 4 noiembrie 1928, in comuna Suharau din judetul Botosani. A absolvit scoala Militara de Ofiteri Activi „Nicolae Balcescu” din Sibiu, specialitatea Infanterie (1948 – 1949) si apoi Academia Militara din Bucuresti – Facultatea de Arme intrunite (1950 – 1952). A obtinut ulterior titlul stiintific de doctor in stiinte militare.
A fost mai intai ofiter in Directia Operatii a Marelui Stat Major, intre 1952 – 1954, sef al unei sectii din Comandamentul Trupelor Chimice, a fost comandant al Scolii de Ofiteri de Chimie, din septembrie 1960 pana in iunie 1961 si, din 1961 pana in 1968, conferentiar la Academia Militara. in 23 ianuarie 1968 devine comandantul Trupelor Chimice ale armatei romane, functie pe care o pastreaza pana in 1990, in aceasta perioada devenind si comandant al Garnizoanei Bucuresti.
In 1968, a primit gradul de colonel, iar patru ani mai tarziu, in decembrie 1972, avea sa devina general-maior. In august 1984, ajunge general locotenent iar in 28 decembrie 1989 este numit ministru de Interne de presedintele Ion Iliescu, cel care a preluat puterea dupa executia lui Nicolae Ceausescu, primind tot atunci si gradul de general-colonel cu trei stele.
Desi a stat in prim-planul vietii publice romanesti doar din decembrie 1989 pana in iunie 1990, implicarea sa in cele mai importante evenimente petrecute in aceasta perioada, Revolutia din 1989 si Mineriada din 1990, i-a adus 20 de ani de controverse si procese si, in final, condamnarea si degradarea militara.
Epopeea lui Chitac in prim-planul vietii publice romanesti a inceput in noaptea de 16 spre 17 decembrie 1989, atunci cand a fost trimis de Ceausescu la Timisoara, impreuna cu alti cativa generali, intre care si Victor Athanasie Stanculescu, pentru a reprima miscarile de strada care au generat Revolutia din 1989, soldata cu debarcarea, procesul si executia dictatorului Nicolae Ceausescu si a sotiei sale.
Faptele lui Chitac din acele zile aveau sa fie aflate 19 ani mai tarziu de la un complet al instantei supreme, care le-a legitimat si le-a dat valoare de adevar istoric preluandu-le in decizia de condamnare la inchisoare si degradare a fostului general.
Dupa cateva zile de la fuga lui Ceausescu, odata cu transferul puterii catre Frontul Salvarii Nationale si Ion Iliescu, Chitac este avansat de acesta si numit ministru de Interne, functie pe care o pierde in 14 iunie, in urma acuzatiilor de implicare in reprimarea manifestatiei din Piata Universitatii din Bucuresti.
Conduita din timpul Revolutiei, precum si cea de ministru de Interne a lui Chitac, dar si apropierea lui fata de Iliescu si Frontul Salvarii Nationale – partidul trandafirilor, in fruntea caruia Iliescu a iesit presedinte al Romaniei in 20 mai 1990, zi cunoscuta si drept „duminica orbului” – avea sa fie ironizata de intelectualitatea romaneasca nemultumita de victoria in alegeri, astfel ca manifestantii aflati de mai multe saptamani in Piata Universitatii au cerut condamnarea lui si au scandat lozinci precum: „Chitac, Chitac, Sa fie ras in cap, Sa poarte pijama, Cu trandafiri pe ea!”.
Manifestatia din Piata Universitatii a fost reprimata in zilele de 13-15 iunie 1990, in urma unor violente ale militiei si minerilor chemati de Iliescu in Bucuresti. In urmatorii 20 de ani, Chitac nu a apucat sa fie tras la raspundere decat pentru implicarea sa in inabusirea Revolutiei de la Timisoara, soldata cu 72 de morti si ranirea altor 253 de oameni, nu si pentru acuzatiile in legatura cu mineriada din iunie 1990.
Aventura juridica a lui Chitac pare puternic influentata de schimbarile de putere de la Bucuresti din ultimii 20 de ani. Astfel, procesul Revolutiei de la Timisoara a inceput la sapte ani dupa comiterea presupuselor fapte ale lui Chitac de la Timisoara, imediat dupa ce Iliescu si FSN, devenit Partidul Democratiei Sociale din Romania, au pierdut puterea in favoarea Conventiei Democratice din Romania, un conglomerat de formatiuni percepute ca fiind „de dreapta”.
Chitac a fost cercetat, judecat si, in 15 iulie 1999, condamnat la 15 ani de inchisoare pentru omor deosebit de grav si la opt ani de detentie pentru tentativala omor deosebit de grav. Sentinta a fost confirmata si de completul de noua judecatori, in faza de recurs, astfel ca, in anul 2000, Chitac ajunge in inchisoare. Sta insa inchis doar pret de cateva zile, fiindu-i permis sa iasa pe motive medicale.
In 2001, la nicio luna de la numirea sa oficiala in functia de procuror general al Romaniei, Tanase Joita a suspendat decizia definitiva de condamnare a lui Chitac, dupa ce a formulat un recurs in anulare.
Instanta suprema nu a reusit sa discute recursul formulat de procurorul general decat in 22 martie 2004, amanand succesiv timp de trei ani dezbaterile in sectiile unite. In fine, in 2004, instanta suprema a hotarat rejudecarea procesului lui Mihai Chitac si a colegului sau, generalul Victor Athanasie Stanculescu.
Trei ani si multe amanari mai tarziu, in 3 aprilie 2007, Chitac este condamnat din nou la 15 ani de inchisoare de catre instanta suprema, decizia ramanand definitivain 16 octombrie 2008. Prin aceeasi decizie, Chitac si Stanculescu si-au pierdut si gradele militare.
Mihai Chitac nu a stat prea mult in inchisoare, beneficiind, de atunci si pana in prezent, de nu mai putin de sase intreruperi ale executarii pedepsei, toate obtinute pe considerente medicale in urma unor procese cu zeci de infatisari la instantele militare bucurestene.
Batran si grav bolnav, Chitac a ajuns, duminica, 19 septembrie, la Spitalul Militar din Capitala, in coma. Medicii au fost nevoiti sa-l trateze atat pentru mai vechile afectiuni cardiace, deja cunoscute, dar si pentru mai multe tumori cerebrale descoperite cu doua saptamani mai devreme, cand acesta a fost internat sub paza la Spitalul Elias din Capitala, dupa ce a acuzat dureri de cap insuportabile.
Medicii au descoperit atunci mai multe tumori cerebrale de dimensiuni mari. Tot atunci i-a fost descoperita si o tumora in zona gatului, care se dovedise in urma analizelor ca era benigna.
Moartea lui Chitac lasa nelamurite multe controverse legate de faptele acestuia, iar acuzatiile de influentare politica a justitiei vor ramane si ele, cel mai probabil, fara un raspuns clar.
El va ramane insa in istorie prin celebrele cuvinte pe care, conform judecatorilor care i-au semnat condamnarea, le-a rostit in decembrie 1989, la Timisoara, inainte de a lua automatul in mana si a trage personal in manifestanti: „La canaliile astea le trebuie revolutie? Lasa ca le aratam noi revolutie!”.
Sursa: Mediafax
– Servicii de creare site web
