Defileul Cavnicului: „ciupercareala” pe Zugau si o baie rece la Impreunarea Raurilor

Plecam din Baia Mare spre Coas (18 km), pana la biserica monument istoric, acolo unde drumul de tara continua spre Curtuiusu Mic, Copalnic si de la o bifurcatie la dreapta spre Intrerauri (9 km din Coas, drum cu aspect forestier spre buricul Tarii Chioarului, peste raul Cavnic ). Din dreptul bisericii cu turla sindriluita facem dreapta, pe asfalt, vreo 2-300 m dupa care cotim la a doua straduta spre stanga intrand din aval in amontele vaii Caselor.

In curand remarcam pitorescul caselor rare dispuse de o parte si alta a vaii, Inconjurate de straturi de flori policrome, cu prispele inundate de ghirlandele vitei-de- vie si zorelelor. 

La stanga drumeagului de tara (malul stang al vaii) apare fosta sonda IPEG, loc de captare a unui izvor carbogazos-sulfuros folosit ca apa minerala de localnici, dar si pentru empirice cure antireumatismale. 
Ceva mai sus, trecand o punte de lemn, se ajunge la a doua captare de apa carbogazoasa sulfuroasa, mai putin mineralizata si mai agreabila olfactiv, descoperita tot prin forari de prospectare geologica.

Continuand pe valea Caselor, acum un modest firicel de apa, ajungem la ultima gospodarie, impresionanta prin arhitectura specifica, prispa Ingusta cu zugraveala florala, cuptorul stravechi pentru paine, horincia si celelalte acareturi indispensabile ( grajd, sura cu portile de lemn frumos ornate, lemnarie, cotete pentru porci si pasari plus un spalier de vita Intins spre prispa).

Drumul Insoteste In continuare valea spre sud-vest, de-aceasta data Insa nu-l urmam si la prima poiana din stanga o luam pe un sleau de carute iesind pe o culme cu rariste de stejari, tufe de paducel cu rubinii margele mii, dar mai ales tufe de mur cu mustoase fructe . 

Suind, ajungem Intr-o larga poiana umbrita de rari carpeni si fagi solitari.
La stanga remarcam albul spalat al sedimentarului de Sub Magura, la dreapta varful Magura (405 m) cu aspect de claie frumos Impadurita cu stejar. Acolo dam de borna silvica 214 dupa care, continuand pe culme la dreapta, vom depasi succesiv bornele 215, 216 ajungand, dupa circa 2 ore si jumatate, pe varful Sclipodi (borna 217). 
In fata, spre sud-est, ne atrage atentia varful Musinoiu si Copalnic Deal, cu pitoresti gospodarii razlete.
Sub noi, la capatul vaii lui Slav, e mai recent realizatul pod de beton ce leaga Coas de arhaicul Intrerauri si mai departe Copalnic Deal, Preluca Noua, Aspra, Codru Butesei. 

Un brau de conifere aliniate spre sud-est ne certifica faptul ca traversam poiana Sclipodi, in plus vedem pinii plantati, nu mai inalti de 35-50 cm.
Taind poiana, dam de locul de popas cu masa si banca din barne de lemn ca si de borna silvica 228. 

Continuam pe culmea cu sleau de carute ajungand Intr-o alta poiana frumoasa (borna 227).
De aici se desprinde spre stanga un drum de carute ce conduce spre Intrerauri, iar la dreapta lui, dincolo de liziera si obarsia vaii Stanisoara, o frumoasa poteca aluneca spre Zugau, locul In care raul Cavnic vuieste traversand o zona cu maluri cuirasate si contraforti de sisturi cristaline drapate cu muschi si licheni aurii. Un codru de fag, carpen, ulm si stejar umbreste malurile. 

Dupa circa 3 ore ajungem la puntea suspendata pe cabluri de otel care leaga de multa vreme Coasul de Intrerauri. 

Noi vom urma malul drept al Cavnicului in aval, traversand doua valcele accidentate, placate cu sisturi cristaline si o suita de praguri, mici cascade, ochiuri cristaline de apa, ca si valea Stanisoara.

Dupa inca o jumatate de ora coboram pe malul drept, nisipos-aluvionar, al Cavnicului , cel stang fiind impresionant datorita peretilor stancosi care se termina la Impreunarea Raurilor, acolo unde Cavnicul cu ape de smarald, venit dinspre est, Intalneste Lapusul temperamental-impetuos, sosit involburat si lutos dinspre sud, lovind un pinten stancos pentru a fi fortat apoi de relieful arid sa o ia aproape-n unghi drept spre vest. 

Un marcaj punct albastru si o banda turistica albastra sunt plasate pe malul stang al confluentei, la circa jumatate de metru de apa.

 Facem plaja, ne balacim in apa cam rece, scrutam malul drept stancos peste care poteca ingusta are aspect de pervaz suspendat.

Dupa masa revenim ciupercarind spre Zugau si de acolo in sus pana in poiana Sclipodi, nadusind de caldura umeda, dedulcindu-ne apoi cu mure si coarne.
In final coboram pe drumul de carute in valea Caselor, cu tolba plina de ciuperci iar sufletul si memoria(foto) incarcate de imagini de neuitat.