Denuclearizarea Coreei de Nord constituie o sarcină dificilă, iar etapele acestui program s-ar putea prelungi mulţi ani, afirmă experţi consultaţi de cotidianul The New York Times, în contextul întrevederii pe care preşedintele SUA, Donald Trump, o va avea cu liderul de la Phenian, Kim Jong-Un.
„Ţinând cont de amploarea programului atomic al Coreei de Nord, denuclearizarea ţării ar putea fi cel mai problematic caz din istorie”, comentează cotidianul The New York Times într-un articol intitulat „Cele nouă etape necesare pentru dezarmarea reală a Coreei de Nord”.
Etapele sunt demontarea şi distrugerea armelor nucleare, oprirea activităţilor de îmbogăţire a uraniului, dezasamblarea reactoarelor, închiderea poligoanelor atomice, oprirea producţiei de combustibil pentru bombe cu hidrogen, permiterea inspecţiilor internaţionale pe termen nedeterminat, distrugerea armelor biologice, distrugerea armelor chimice şi distrugerea arsenalului balistic.
„Preşedintele SUA, Donald Trump, afirmă că se întâlneşte cu Kim Jong-Un în Singapore, întrucât liderul nord-coreean a semnalat intenţia denuclearizării. Dar acest termen are sensuri diferite la Phenian şi la Washington, iar în ultimele săptămâni Donald Trump a părut să se distanţeze de insistenţa iniţială privind dezasamblarea instalaţiilor şi depozitelor nucleare înainte de a atenua sancţiunile impuse Phenianului. Fie că se întâmplă rapid ori lent, sarcina «denuclearizării complete, în mod verificabil şi ireversibil» – o sintagmă repetată de secretarul de Stat Mike Pompeo – va fi enormă. Începând din anul 1992, Coreea de Nord a promis de mai multe ori că nu va testa, nu va fabrica, nu va depozita şi nu va instala arme nucleare niciodată. A încălcat toate aceste promisiuni şi a construit o reţea de instalaţii nucleare. Coreea de Nord are 141 de uzine pentru fabricarea şi testarea armelor de distrugere în masă, conform unui raport realizat în 2014 de Rand Corporation. Doar un singur complex – Yongbyon, principalul complex atomic nord-coreean – are o suprafaţă de peste 14 kilometri pătraţi. De curând, Institutul pentru Ştiinţă şi Securitate Internaţională (Institute for Science and International Security), cu sediul în Washington, a analizat imaginile de la Yongbyon, observând 663 de clădiri”, explică editorialiştii NYT William J. Broad, David E. Sanger şi Troy Griggs.
Experţi în domeniul atomic precum David A. Kay, care a condus misiunea SUA de căutare în mare parte fără rezultat a armelor de distrugere în masă din Irak, cred că reţeaua de armament nord-coreeană este prea mare pentru a fi dezasamblată de specialişti din exterior. Cea mai bună abordare este ca inspectorii occidentali să monitorizeze operaţiunea nord-coreeană de eliminare a acestor arme, explică el. Durata procesului denuclearizării ar putea fi cuprinsă între câţiva ani şi un deceniu şi jumătate, probabil cu mult după încheierea mandatului lui Donald Trump.
Siegfried S. Hecker, profesor la Universitatea Stanford care a condus laboratorul militar din Los Alamos (statul american New Mexico), este de acord că arsenalul nuclear nord-coreean trebuie demontat de inginerii care l-au construit, avertizând că, în caz contrar, apare riscul detonării accidentale a unei bombe atomice.
În plus, inspectarea tuturor obiectivelor subterane nord-coreene va fi o sarcină enormă. Agenţiile americane de informaţii au cheltuit miliarde de dolari pentru a urmări toate uzinele de rachete din Coreea de Nord şi probabil nu au depistat toate obiectivele. „Oprirea programului balistic nord-coreean reprezintă o prioritate pe lista de negocieri a Administraţiei Donald Trump”, subliniază NYT.
– Servicii de creare site web
