Traseu marcat turistic din Desesti pana la Iezerul Mare cu triunghi rosu, pe alocuri greu vizibil, lipsesc sagetile la schimbarea directiei
Circuitul propus poate fi usor realizat in 6-7 ore
Asigurati apa de baut din start sau din Desesti, in zona izvoarele au ca sursa principala turbaria
Respectati regulile de deplasare adecvate unei arii naturale protejate, in principal deplasarea pe drumul-poteca marcata
Obiectivul principal il constituie turbaria Iezerul Mare dar in sezonul de primavara si debutul verii exuberanta florala si bogatia speciilor constituie o atractie exceptionala
Traseul poate fi integrat unor mai mari circuite, spre Plesca, Iezerul si Taul lui Dumitru, valea Sapancioara si Sapanta, cascadele Strungii si Ciuroiului, Piatra Tisei din Mara sau din apropierea cabanei Agris.
Atentie la vipere!
Vezi galeria foto (click aici…)
Ce dimineata, ce zi, ca de vara, dupa oribila duminica ploioasa in care am ratat proiectul turistic!
Plecam abia la ora 8 spre Gutai, oprind dupa primii 5 km ai serpentinelor de pe DN18.
Evaluam, in locatia stiuta de aproape un deceniu, stadiul vegetatiei crinilor de padure (Lilium martagon).
Descoperim destul de putin exemplare, viguroase si imbobocite. Din nefericire luminisul de odinioara, din fagetul matur exploatat forestier, este acaparat an de an de catre lastarisul dens, umbros, crinii de padure batand in retragere.
La ora 9,30 parcam in Desesti, vizavi de Primarie, ne luam rucsacii de tura si pornim in sus pe ulita satului si marcajul turistic triunghi rosu, spre biserica de lemn cu hramul Cuvioasa Paraschiva.
Biserica edificata in 1770, are valoroase fresce pictate in 1778 de mesterul Radu Muntean pe tavan si peretii laterali, a fost traznita pe la 1825, consecutiv cu sarpanta arsa si turla doborata, ulterior restaurata in cateva randuri.
La biserica ne vom intoarce dupa-amiaza admirandu-i armoniile desavarsite, zveltetea dar si gardul atipic si poarta de acces confectionate din lemn, in spiritul traditionalist, pana si mormintele ciudat inviorate de policromia jerbelor si coroanelor de flori din plastic neparand (oarecum) kitchoase si de prost gust, tradand mai degraba gustul pentru culori si nuante tari ale bastinasilor.
Ne propunem sa admiram splendorile florale specifice zonei, de la bulbucii de munte (Trolius europaeus), la caldaruse (Aquilegia vulgaris), lacramioare (Convallaria majalis), barba mosului (Eriophorum gracile, Eriophorum vaginatum), o suita de 3-5 specii de orhidee (nu numai Dactylorhiza maculata si Orchis pauster), gladiolele salbatice cu flori ciclamen (Gladiolus imbricatus si Gladiolus palustris), covoarele bicolore de sor cu frate (Melampyrum bihariense), galben-portocalii flori de arnica (Arnica montana) si, nu in ultimul rand, minuscula carnivora Roua cerului (Drosera rotundifolia) alaturi de muschiul de turba (Sphagnum sp.) si delicatele rachitele (Vaccinium oxycocus) de pe langa oglinda neregulata a pitorescului tau de turbarie.
Pe langa toate acestea, ne vor incanta privirile, gospodariile morosenesti, crangurile cu raristi de mesteceni si stejari, semetele stancarii, martorii andezitici de eroziune care marcheaza Culmea Pietrei (abruptul est-sud-estic), dar si unicele panorame spre Creasta Cocosului – varful Gutai sau, mai spre stanga, Gruiul Lupului–Corha–Chicera (caldeire vulcanice) si Sermetesul din Piemontul Varatecului (Muntii Lapusului).
Imediat ce trecem pe sub podetul fostei cai ferate forestiere Mara–Sighetu Marmatiei, biserica monument ramane-n dreapta sus iar la stanga se insira gospodariile morosenesti.
In curtea uneia, pe sub prispa si pe sub fereastra dinspre ulita, ne atrag atentia bulbucii de munte (Trolius europaeus) adusi cu multi ani in urma din pajistile de sub Culmea Pietrei si adaptati ca flori ornamentale cultivate, simbol al indiscutabilului gust pentru frumos al localnicilor.
Taluzurile debordeaza de flori ciclamen, alteori erau drapate cu covoare verzi de iedera.
In timp ce parcurgem ulita pietruita strajuita de garduri vii neangrijite de multa vreme, urmarind marcajul turistic triunghi rosu, pe alocuri ambiguu, sagetile indicatoare lipsind cu desavarsire in locurile de schimbare a directiei de mers (pentru noi aceasta nu costituie insa o problema, cunoastem foarte bine intreaga zona), ne atrag atentia palcurile de caldaruse (Aquilegia vulgaris), de la cele adaptate an de an ca flori ornamentale in tintirimul bisericii si pe sub prispe, mai ales la acelea spontane, din fanatele grase ale livezilor dominate de pruni, de-aceasta data remarcandu-le nu doar pe cele albastre cerneala ci si varietatile albe, roz pal, ciclamen-violet, violet-visinii.
Ce sa mai vorbesti de ritm de deplasare, timpi medii de parcurs respectati… cand ne aflam intr-un veritabil sanctuar botanic, Paradisul pare a fi aici, in stravechiul Desesti !
Ne incepem acerba vanatoare de imagini, mai intai pe marginea drumului, ulterior trecem de-a busilea prin gardurile vii din carpen si frasin, dublate cu sarma ghimpata, pentru a ne afla cat mai aproape de vastele covoare cu caldaruse de tot felul, crescute intre gramineele inalte de aproape un metru, in cateva livezi bastinasii incepand deja sa le coseasca.
Impresionant e felul in care vestea unor straini ciudati, fotografiind gospodarii si flori, se propaga din poarta-n poarta si modul in care fiecare localnic se intereseaza sincer de unde esti, cu ce treburi pe-acolo, unde vrei sa ajungi, ce vrei sa vezi…
Uneori iesim deasupra taluzului sud-vestic pentru a panorama, din varii unghiuri, spre abruptul nord-estic al platoului vulcanic Gutai pistruiat de ultimele petece albe de nea.
E din ce in ce mai cald, cocosii pintenogi si gainile se aciuaza la umbra tufelor de liliac si gutui japonezi cu flori trecande, sau pe sub garduri.
Taranci varstnice, imbracate cu ii traditionale de in si canepa si fuste largi, negre, din panza subtire, au iesit la sapa in micile holde cultrivate cu porumb, fasole si cartofi.
Barbatii lor… turtiti de arsita si horinca, le tin de vorba.
Pe masura ce drumul de carute, pe alocuri acompaniat de o poteca, suie spre Culmea Pietrei, livezile de pruni si mai putini meri, peri, ciresi, fac loc crangurilor minunate, cu tufe mari de aluni, mai apoi stejari si mesteceni, printre acestea apar pitoresti colibe si clai de fan necoborat toamna si iarna, constituind ierfutabila proba a decaderii acerbe a gustului pentru zootehnia traditionala, nerentabila dar extrem de laborioasa.
In fanata scunda, palcurile de lapte cainesc (Euphorbia sp.) dar mai ales extraordinarele inflorescente-n covor, verde-galbui, de rezeda spontana, emana un dulce-exotic parfum ca de miere.
Dumbravence, mierle, sturzi, gaite, ciocanitori si uli invioreaza prin zborul si cantul lor acest spatiu minunat. Inexplicabil, nu vedem niciun iepure, caprior sau vulpe.
Drumul, serpuieste vag, suie traversand spre vest doua praguri urmate de niste terase largi cu dumbravi si cranguri, inainte de-a ajunge pe Culmea Pietrei (la poalele de est) pe care o traversam. Urmarind un vechi drum pastoral care, in zona superioara, se apropie foarte mult de valea Iezerului (mal stang) modesta, dar galagioasa.
Daca tinem cont de marcajul turistic triunghi rosu destul de precar, si frecvent amplasat inadecvat plasat pe arbori sau bolovani, putem lua drept reper stancariile verticale ingemanate ce izbucnesc din faget ca niste turnuri sur-maronii, in dreapta drumului care, initial o ia spre sud-sud-vest, apoi catre vest.
Imediat ce iesim pe platoul de deasupra Culmii Pietrei, la stanga se desprind doua variante pastorale care conduc spre valea Brazilor – varful Plesca.
Pentru a ajunge insa la aria naturala protejata – turbaria Iezerul Mare – trebuie sa continuam inainte, adica spre nord.
In stanga potecii apare valea Iezerului care traverseaza o lunca alungit-umeda, fieful bulbucilor de munte si ai orhideelor dar si a numeroase varietati portocalii de piciorul cocosului (Ranunculus sp.).
Aici e marcat un izvor iar in dreapta lui, la circa 30 m, remarcam un mic loc de popas, la poalele unui fag tanar.
Doua ore si jumatate ne trebuiesc, nefortand, pentru a ajunge din Desesti in zona sud-sud-vestica a turbariei Iezerul Mare care se intinde pe o suprafata de 12 ha.
De departe ne atrag atentia pamatufurile scamosat-albe, ca de bumbac, ale florilor barba mosului (sau bumbacarita) realizand un imens covor, printre ele, imbobocite doar, de un verde tonic, sute de exemplare robuste de steregoaie (planta medicinala, otravitoare-Veratrum album).
Ochiul de apa intunecat, neregulat si afund, e chiar in centrul turbariei dar sub nivelul musuroaielor acaparate de merisoare, rachitele, muschi si afini, motiv pentru care nu e vizibil decat din apropiere.
Deplasarea prin turbaria groasa si elastica e similara mersului pe o saltea pneumatica, impresia, dezagreabila la inceput, e aceea a scufundarii iminente in nisipuri miscatoare.
Sunt splendide perspective ce se deschid de la Iezerul Mare spre valea Brazilor, varful Ignis, Mogosa, Plesca, Rotundu, Brazilor dar si spre Piatra Vulpii, Poiana Brustani, respectiv spre Gutai.
Daca am continua spre nord-est de la Iezerul Mare, coborand spre o valcea larga prin care se dreneaza o parte din apele turbariei, am putea ajunge la spectaculoasa zona Valea Cheii pe care urmand-o la est se descinde-n Sat Sugatag.
Varianta la nord-vest pe Culmea Pietrei, trecand pe langa Piatra Vulpii si apoi Piatra Negrului, ajunge pe platoul Tiganul (de aici se poate ajunge-ntr-o ora la Cascada Strungii) si-n continuare pe Piatra Iepii, coborand catre Poiana Brustani… Piatra si Cascada Ciuroiului.
Dupa un scurt popas optam pentru continuarea spre est, pe langa rastignirea din varful Pietrei si de acolo-n jos pe un sinuos-accidentat drum pastoral, ce taie un faget cu stancarii si grohote, care ne scoase repede sub Culmea Pietrei.
Deoarece nu intentionam sa ne incheiem circuitul in Harnicesti, urmam un traseu spre sud-sud-vestic, acompaniind practic pe la poale Culmea Pietrei, deplasarea efectuandu-se facil, printr-o succesiune de pitoresti cranguri si dumbravi cu fagi, goruni si mesteceni iar in pajistea de la poalele acestora, cu orhidee, lacramioare si bulbuci de munte.
Deocamdata in aceasta zona propice pentru bureti si ciuperci, acestea nu aparusera.
De fapt cel putin trei specii diferite de orhidee, ca si florile de arnica, vor aparea aici abia in jur de 15 iunie.
Pentru a ne compensa parca, lumina si caldura au deschis peste zi superbele corole albastre cerneala ale florilor de Sisyridium angustifolium (falsi irisi), nu mai inalte de 12-15 cm, agreand pajistile scunde din preajma potecilor umede.
Completand paleta coloristica, florile cucului (Lydius flos cuculi) roz, se intrec in gingasie si frumusete cu florile brostesti (Ranunculus acris) galbene sau florile de leac (Ranunculus regens) galben portocalii, florile minuscule de nu-ma-uita (Myosotis sylvatica) pal albastre, violet-robustele tatanese paroase (Symphitum officinalis), albastre violete (Viola joodi) sau bicolore, alb-portocalii (Viola aetolica).
Mai jos, spre sat, au aparut cateva arnici inflorie si alaturi de ele primele ruscute ruginiu-sangerii (Hyeracium cimaurantia).
Putem regreta doar faptul ca nu avem un pasionat si experimentat botanist alaturi de noi, pentru a ne tine o binevenita lectie, practica, in acest mirific laborator inepuizabil al naturii.
Dupa reinventarierea pajistilor decorate de sutele de caldaruse alb, roz, violet-visinii si albastre ultramarin, dupa splendidul zoo-show realizat de un manz de doar 9 zile care ba sugea de la roiba-i mama, ba salta bezmetic si imprevizibil in ograda, dupa 6 ore de extraordinara incantare ne incheiem micul circuit in centrul Desestiului.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
