DESIGN30PLUS – BAIA MARE – “Ideile muncitorului de la banda sunt preferatele managerilor romani”, sustine designerul profesionist Barbu Craciun

Designerii baimareni se pregatesc de sarbatoare, peste putin timp acestia se vor reuni in cadrul unui eveniment special care sa marcheze cei 30 de ani de la aparitia design-ului in Maramures. “Designtreizeciplus”, cum se numeste evenimentul, ii are ca si curatori pe Petru Hutira – primul designer al municipiului Baia Mare, si pe mai tinerii sai colegi Barbu Craciun si Mirel Caita. Cei trei si-au propus sa ii adune pe toti cei 40 de designeri profesionisti din Baia Mare, iar impreuna sa isi promoveze ideile, prea putin valorificate de managerii de firme. De altfel, Barbu Craciun, intr-un interviu acordat eMaramures.ro, a recunoscut ca, deocamdata, in Romania, ideile muncitorului de la banda sunt preferate celor ale unui designer profesionist, pentru ca managerii de firme merg pe solutiile cele mai ieftine cand lanseaza un nou produs.

Barbu Florin Craciun, absolvent al facultatii de arta in 1995, a revenit in Baia Mare dupa ce mai bine de sapte ani a lucrat ca designer profesionist in Bucuresti. A fugit de “nebunia” din capitala pentru ca fiica lui sa poata creste in conditii normale, dar recunoaste ca, in plan profesional, Baia Mare l-a stimulat prea putin in cei aproape doi ani de cand lucreaza acasa. Inca nu a reusit sa obtina lucrari de anvergura celor cu care s-a obisnuit in Bucuresti, iar ca sa isi vada ideile realizate s-a decis sa isi deschida propria afacere. De la anul si-a propus sa realizeze mobiler urban neconventional, asta si pentru ca sa isi vada schitele realizate.

Acesta a spus ca, la “Design30Plus”, toti cei care lucreaza in acest domeniu vor avea posibilitatea sa interactioneze, iar evenimentul, care se doreste anual, va duce la formarea unui grupari mai solide in Baia Mare. “Si in Evul Mediu au existat bresle, de ce nu ar fi o forma a lor si acum? Poate ne gasim si noi un turn in municipiu, la fel cum aveau macelarii bastionul lor”, a glumit Barbu Craciun, in interviul acordat eMaramures.ro inainte de deschiderea expozitiei colective “Designtreizeciplus”, pe data de 14 noiembrie, de la ora 17.00, la Galeria de Arta a Centrului de Afaceri Millennium III din Baia Mare. 

– La ora actuala, cat de multe inseamna design-ul?
– Este greu de spus, pentru ca, in prezent, acesta are foarte mute ramificatii. Exista design-ul de obiect, de teatru, exista light design, exista design-ul de automobile care este foarte specializat. In cateva cuvinte s-ar putea spune ca incearca sa faca o simplificare, o adaptare a formei la functiile obiectului respectiv si ca incearca sa elimine pe cat posibil elementele in plus care l-ar putea transforma in kitsch. Functiunea este insa cea mai importanta latura a designului, pentru ca obiectele trebuie sa fie in relatie directa cu oamenii, prin urmare este foarte important ca acestea sa fie ergonomice. Indiferent cat de frumoasa ar fi, nu poti sa manuiesti o bicicleta cu trei pedale.

– In Romania, e tot asa?
Designul a a avut o traiectorie foarte nefericita in Romania. In perioada in care s-a afirmat in tarile occidentale, adica prin 1920 – 1930, noi eram la stadiul de palmasi in agricultura. Apoi a venit comunsimul, care intai a distrus totul si apoi recladit cat de cat o industrie… In anii ’70 au aparut primele clase de design in Bucuresti si in ’71 in Cluj. Primele promotii au fost aruncate pe piata in ’76, dar in ’90 industria romana a clacat, asa ca design-ul nu a apucat sa faca prea multa istorie. Din acel moment a fost din rau in si mai rau, pentru ca nu exista industrie in tara asta… Nu se produce nimic si, in conditiile astea, nu ai pentru ce sa faci design. Suntem o tara de consumatori si consumam preponderent produsele de dincolo. De altfel, la noi exista si o confuziemare intre designeri si decoratori. Meseria asta este altceva decat a amenaja un interior de birou sau de locuinta.

Designerul roman nu este un decorator de locuinte
– In foarte multe reviste din Romania se promoveaza doar design-ul de interior. Despre cum se face design-ul la o masina, la o piesa de mobilier, chiar si la o cana nu se prea vorbeste… De ce se aplica doar modelele din strainatate? La noi nu sunt idei sau toate cele care se ”nasc” in tara sunt negate?
– Pentru ca nu exista industrie. Firmele mari vin cu modelele gata facute dincolo. La fel se intampla si la uzinele de automobile de la noi, la fel se intampla si la fabricile de mobila… Vin cu proiectele ”la cheie”, iar la noi doar le implementeaza. De exemplu, daca e sa vorbim despre mobilier, este suficient sa rasfoiesti cataloagele de prezentare sau revistele de amenajari si o sa vezi reclame la mobilier din Italia, din Spania, Germania. O problema este si aceea ca suntem dotati tehnologic inferior fata de ce se intampla peste granita. Este o limitare…

… de aia arata produsele romanesti in halul in care arata
– O limitare tehnica sau de alta natura?
– Un aspect este cel legat de puterea de decizie. In momentul in care un director de firma hotaraste ca are nevoie de un produs nou si vede cat il costa cand in proces intervine si un designer profesonist prefera sa il lase pe unul dintre muncitorii de la banda care are mai multa experienta si stie sa coasa mai frumos. A fost situatia mea de la Capris din Sebes (n.r. – pana nu demult, una dintre cele mai mari societati de marochinarie din Romania). Si atunci, muncitorii de la banda devin designeri si de aia arata produsele romanesti in halul in care arata. Picasso a fost intrebat la un moment dat de ce costa o lucrare a sa atat de mult, iar el a raspuns ca nu are nimeni atatia bani sa ii plateasca experienta si orele de munca. E drept, nu la acelasi nivel, dar s-ar putea spune ca experienta unui designer profesionist in proiecte, mai ales in industrie, conteaza. Factorii de decizie nu vor sa plateasca insa pentru asta.

– Cu cat se scumpeste un produs in al carui proces de productie intervine un designer?
– Nu scumpeste neaparat produsul. Scumpeste procedura tehnica, pentru ca directorul trebuie sa cumpere, de exemplu, o masina care sa fie in stare sa faca un sertar rotund. La noi, mobilierul este pratatos pentru ca palul nu se poate prelucra la cald si atunci nu ai cum sa ii dai prea multe forme. Fabricile care lucreaza cu lemn natur, care poate fi modelat oricum, nu vor sa se angajeze in proiecte individuale, ci lucreaza dupa comezile si proiectele de dincolo. Scapa astfel de batai de cap. Noi nu venim cu idei si preturi exagerate. In plus, exista si compromisul intre ce se poate face si ce se doreste. Dar… rezultatul nu trebuie sa fie o linie dreapta.

Scolile de management din tara trateaza superficial design-ul
– De ce nu inteleg managerii romani importanta muncii tale si a colegilor?
Sunt prea putini care isi dau seama despre cat de mult poti sa castigi daca ai un produs la care contribuie si un designer. Lumea ar dori sa arate ca in strainatate, dar uita amanuntele. Exista o mare deosebire intre ce vrei si ce iese, pentru ca trebuie sa iti asumi pusul ideii in aplicare. Comoditatea este un alt factor. Apoi, si scolile de management au o vina. Acestea nu explica prea bine ce inseamna procesul de creatie. In strainatate, totul merge inlantuit. Exista o industrie puternica, dar si o cerere pe masura. La scola de design din Milano s-a ajuns la specializari foarte clare, unii fac doar plastic, uniisunt axati pe industria de automobile, altii pe metal. Cei de la firme vin si spun ca au nevoie de designeri in anumite domenii si atunci scolile stiu ce sa pregateasca.

– Se mai justifica meseria asta in Romania?
– Nu e chiar asa, chiar daca pare ca designerilor romani le-a ajuns cutitul la os. Lumea s-a reorientat. Au aparut grafic designerii. Dintre ei unii s-au specializat in identitati de corporatie, web design, in creatie publiciara. In grafic design, oamenii s-au trezit mult mai repede pentru ca au fost nevoiti sa vanda produse care trebuiau sa arate bine, sa ajunga la un nivel de imagine cu al concurentilor din exterior. O firma de consultanta nu poate sa vina cu o sigla facuta de o gospodina care lucreaza in bucatarie, intr-un program CorelDraw pe care l-a invatat intre doua supe. Sunt sigur ca vor intelege si managerii cu activitate pe latura industriala, dar mai incet pentru ca asta se dezvolta mult mai greu. In plus, exista si un snobism exagerat, potrivit caruia trendurile din strainatate sunt cele mai bune desi mare parte din produse sunt facute tot de romani care lucreaza pentru firmele din afara.

Barbu Craciun isi doreste sa faca performanta, chiar si in Baia Mare, tocmai de aceea s-a gandit sa investeasca in ideile sale atat din dorinta de a dezvolta aceasta ramura la nivelul municipiului, dar si dintr-un egocentrism.”Vreau sa imi vad proiectele realizate pentru ca dupa o vreme te cam saturi sa aduni schite in dosar. Ce o sa faci? La batranete, o sa te uiti peste ele si o sa spui cat de frumos sunt desenate?”, a intrebat retoric el, raspunzand ca s-a decis sa si le faca singur.

In calitate de curator al expozitiei colective “Designtreizeciplus”, alaturi de Petru Hutira si Mirel Caita, doreste sa intareasca legaturile profesionale, dar si sa realizeze o punte intre designerii din Baia Mare si mediul de afaceri local, respectiv autoritatile municipale si judetene. Expozitia, care marcheaza 30 de ani de practicare a activitatii de design îin Baia Mare, a fost inclusa in programul Targului IntelectuAL, organizat de Centrul de Afaceri Millennium III. La deschiderea acesteia se vor proiecta slide-show-uri cu lucrarile participantilor in spatiile publice din centrul vechi al urbei, unde sunt si lucrarile.

CITESTE SI:

Sursa: M.M.