Aseara, aproape de miezul noptii, intr-o statie OMV de pe Bd. Timisoara, un tanar face o criza si cade din picioare. Cei cativa clienti sar in ajutorul lui si suna la 112. Angajatii benzinariei intra in panica, nici vorba sa fie instruiti cum sa reactioneze in situatii de acest tip.
Dupa aproximativ 10 minute, apare o ambulanta SMURD. Intre timp, sotul meu, care incerca sa-l tina constient pe tanar, raspunde la telefonul acestuia care ii suna insistent din buzunar. Pe ecran era afisat „mama”. Ii explica, atat cat se poate explica, pentru ca doamna sa nu se sperie prea tare, ca fiul ei are o criza. Doamna stia. Probabil ca tanarul o apelase cu putin timp inainte sa cada, poate ca au o conventie sa sune urgent cand simte ca i se face rau. Sotul meu ii explica faptul ca asteapta salvarea si daca poate sa-i dea cateva detalii despre suferinta baiatului. Da, avea crize repetate de acest tip pentru ca in trecut suferise un grav accident. Cand soseste speciala SMURD, sotul meu tocmai vorbea cu mama tanarului si incearca sa-i explice asistentului ca e vorba despre o criza care se repeta, ca urmare a unui traumatism cranian vechi. „Inchide telefonul si baga-i-l in buzunar! Nu ma intereseaza ce spune nimeni la telefon”.
Am ramas tablou. Cum adica? Nu te intereseaza sa afli cat mai repede istoricul medical al unui pacient tanar, cazut din senin? Care are pauze de respiratie si isi pierde cunostinta? Care e deosebit de incordat si nu-si simte membrele? Nu te intereseaza ca la telefon se afla un membru al familiei, care, pe langa faptul ca stie ce se intampla cu victima, ar putea fi interesat si in ce stadiu se afla aceasta si unde va fi dusa cu salvarea? Chiar asa roboti suntem? Atentie, nu i s-a spus asistentului sa vorbeasca cu mama tanarului cazut, ci doar i se transmitea o informatie preluata de la ea, cred eu, o informatie esentiala in diagnosticarea pacientului. Asa e protocolul in cazuri de acest gen?
Tanarul a fost transportat la spital, era constient, dar cu o stare generala proasta.
– Servicii de creare site web
