Spre deosebire de perioada comunistă pe care a parcurs-o România și cea globalistă în care viețuim acum, există diferențe semnificative. Atunci, cu toate că în magazinele de specialitate nu se prea găsea carne, în orașe cozile erau uneori imense, majoritatea cetățenilor se descurca pentru că funcționau gospodăriile individuale ale țăranilor.
Acolo se creșteau vaci, oi, păsări, porci se cultivau legume și fructe, se făcea vin și țuică. Nu prea era orășean să nu aibă pe cineva la țară de unde să se aprovizioneze în situații dificile. Și dacă nu aveau existau târgurile de unde se puteau cumpăra animale vii care se sacrificau, unele „direct”, altele „pe ascuns” pentru că legea nu permitea asta.
Astăzi românul e dependent de supermarketuri sau de magazinul alimentar de la colțul străzii sau din centrul satului. Gospodăriile țărănești aproape că au dispărut, forța de muncă a migrat la oraș sau direct în străinătate, populația satului e îmbătrânită, bolnavă, neputincioasă să cultive măcar câțiva metri pătrați de grădină de pe lângă casă.
Globalismul, pe lângă părțile sale bune, a distrus rădăcina de la țară cu bună știință, făcându-ne să devenim dependenți total de cei care conduc de fapt lumea. În horă au intrat nepermis de mult și politicienii autohtoni care le cântă în strună stăpânilor ca să o ducă ei bine.
Nu-i departe momentul când creșterea animalelor „tradiționale” din gospodării va fi înlocuită de fermele moderne producătoare de viermi, insecte și alte gângănii pe care le vom consuma în loc de carne.
De fapt asta se urmărește, pas cu pas. Creșterea animalelor în gospodării le conferă țăranilor câteva grade de libertate care le permit să nu apuce zilnic plasa și să meargă la magazin după de-ale gurii. Dispun de proprietatea pe care o au, o folosesc să producă bunuri și atunci marketul poate fi ocolit sistematic, postura de sclavi ai consumului dirijat se îndepărtează, nu mai sunt la mâna altora. E și asta o formă de libertate care deranjează.
Distrugerea sistematică a agriculturii românești, inclusiv cea de subzistență, e aproape înfăptuită. Directivele au venit din țările mari producătoare de alimente, acolo de unde au fost aduse și marile lanțuri de magazine, interesate direct să își vândă marfa proprie și să facă imposibilă concurența locală.
Altfel spus, ei vor să ne treacă strada când traficul e infernal, în speranța că un bolid ne va face afiș pe caldarâm. Așa că e mai corect politic să nu ne împotrivim, să ascultăm orbește și să le mulțumim că ne mai lasă să supraviețuim.
Se știe că cu cât e mai reglementat traiul într-o societatea, cu atât acea societate devine mai ușor de condus, de stăpânit. Democrațiile adevărate au legi puțin, simple, clare, ușor de însușit de către cetățeni, care nu sunt antagonice cu istoria și tradițiile poporului respectiv.
Conducătorii noștri demonstrează în fiecare zi că nu sunt în stare să gândească și să pună în aplicare o legislație coerenta, favorabilă cetățenilor, care să îndrepte lucrurile nu să le înrăutățească și mai mult.
Așa s-a întâmplat și cu Legea Porcului, un amalgam de prevederi din care nimeni nu a înțeles ce se vrea de altfel. Nu au ieșit să explice, să argumenteze deciziile, să spună care ar fi avantajele, ce urmează, de când, care vor fi consecințele. Și așa s-a născut un nou scandal în societatea noastră.
Ca să complice și mai mult lucrurile, cei de la ANSVSA au elaborat niște norme la aplicarea legii care interzic în totalitate vânzarea porcilor crescuți în gospodăriile țărănești, fiind interzisă de asemenea și comercializarea cărnii provenită de la aceștia. În plus, proprietarii de porci crescuți în gospodărie sunt obligați să declare animalele la primărie, în Registrul Agricol și cine știe pe unde.
Normal că oamenii s-au enervat, au cerut lămuriri, au amenințat organele competente, motive suficiente ca să stârnească neliniște printre „domnii cei cu geamul rotund de lângă nas, nervoși că iscălesc la șapte luni un ceas”, vorba lui Arghezi, așa că astăzi ministrul Agriculturii i-a chemat la raport pe gânditorii de la agenție și i-a obligat să modifice normele anunțate zilele trecute.
Cel mai probabil se va ajunge la forma normală, simplă, benefică pentru producători și cumpărători: oamenii pot comercializa porcii crescuți în gospodărie cu condiția ca medicul veterinar să elibereze avizul care să ateste că porcul sacrificat nu este bolnav.
Să sperăm că așa se va și întâmpla.