DESPRE UCIDEREA URSULUI ARTHUR. Și despre reacțiile premierului Florin Cîțu și a ministrului Mediului Tanczos Barna

Nici n-aș putea cataloga ce e mai revoltător: uciderea ursului Arthur, despre care ecologiștii de la Agent Green și VGT spun că ar fi cel mai mare exemplar observat în România, ori declarațiile făcute de membrii Guvernului.
”Se pare că nu e cel mai mare urs” a spus prim-ministrul României, Florin Cîțu, de parcă despre asta e discuția, și nu despre faptul că, în mod abuziv, s-a folosit un document semnat de ministrul Mediului, pentru a ”extrage” un urs potențial periculos (în fapt, o ursoaică), pentru o partidă de vânătoare de trofeu, lucru total ilegal.
Tanczos Barna, ministrul Mediului, zice și el că așteaptă rapoartele anchetelor oficiale, ale Gărzii de Mediu, respectiv ale Gărzii Forestiere, pentru a se stabili dacă a fost împușcat ursul pentru care s-a dat derogare și nu altul. De parcă o banală verificare (s-a dat derogare pentru o ursoaică, dar s-a împușcat un mascul) nu răspunde cât se poate de clar, înainte de orice procedură birocratică, despre ce fel de ”extragere a fost vorba.
Deloc întâmplător, despre problema urșilor am discutat de mai multe ori cu Tanczos Barna, și în Senat, și după ce a fost numit ministru și de fiecare dată i-am semnalat problema: atâta vreme cât se discută despre ”cote de intervenție” orice derogare poate duce la o vânătoare ilegală, în care nu urșii așa-zis periculoși (asta e o altă discuție) ajung să fie împușcați, ci masculii cei mai reprezentativi ai speciei, considerați a fi trofee. Adică urșii care au cel mai mic grad de pericol pentru oameni și bunurile lor – pentru că tocmai faptul că sunt masculi alfa le permite să aibă teritorii bine delimitate și se descurcă să trăiască în sălbăticie fără să fie nevoiți să se apropie de sursele de hrană din așezările umane.
Așadar, pot depune mărturie că domnului ministru i-a fost adusă la cunoștință situația (și nu, n-am fost eu singurul care l-a informat), dar a continuat să o nege. Iar faptul că un prinț de prin alte colțuri ale Europei a ajuns să-l ”extragă” pe Arthur are relevanță nu atât prin calitatea lui de prinț, ci prin aceea că ne arată că nu e vorba de un fapt izolat, de un accident, ci de o rețea care utilizează ”derogările” pentru a atrage vânători de trofee (și evident pentru a încasa sume considerabile pentru acest ”privilegiu”. Că nu cred că-și închipuie cineva că prințul ”de poveste” a aflat de la rubrica de mică publicitate a Guvernului României și a Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, că într-un oarecare sat din Covasna, cu greu de găsit pe hartă, se organizează o vânătoare.
Din păcate, cam asta e ”expertiza” premierului și a ministrului Mediului în domeniul protecției biodiversității. A unei biodiversități din care face parte și omul și de care depinde calitatea vieții umane. Dar asupra acestui aspect, voi reveni.

Mihai Goţiu