La evenimentele organizate in cinstea martirilor Revolutiei pe platoul Bucuresti, au fost prezenti pe langa oficialitati, doar cativa baimareni. Dupa 17 ani de comemorare a eroilor revolutiei, 22 decembrie a devenit pentru bamareni un eveniment tot mai vlaguit, presarat cu regrete dupa vechiul regim sau cu pesimism in ce priveste viitorul tarii.
Dupa ce edilii orasului si-au tinut discursurile stereotipe si s-au grabit sa depuna coroanele ca sa poata pleca in treaba lor, baimarenii prezenti la eveniment au ramas cu un gust amar, multi exprimandu-si dezamagirea in ce priveste rezultatele revolutiei, altii preferand sa elogieze inca ,”binefacerile comunismului”:
”Mergem inspre rau… din rau in mai rau… Nu vad nimic bun in viitorul Romaniei. Mie mi-o parut rau ca o murit Ceausescu. Am vrut sa merg la Bucuresti sa-l dezgrop. Dupa moartea lui tare multe rele s-o-ntamplat”, a fost de parere Traian Bota.
Iuliana Criste a venit la depunerea de coroane din respect pentru tinerii care au cazut la revolutie, insa opinia ei despre starea de spirit a romanilor si viitorul lor e la fel de sumbra: ,”Nici Ceausescu n-o fost bun, dar nici acum nu-i mai bine. Oamenii n-au locuri de munca. Dupa 17 ani inca traim in saracie, murim de foame… Revolutionarii nu asta vroiau. Pacat…”
Speranta intr-un viitor mai bun nu i-a parasit insa pe unii dintre participantii la eveniment, printre cei optimisi fiind si Vasile Bacinski. ”Eu zic ca revolutia a avut rost. Tara progreseaza, dar incet. Trebuie sa avem rabdare pentru ca sunt sperante spre bine.”
”In tara asta toate merg de-a-ndoaselea. La conducere ii hotie mare, iar oamenii de rand nu lucreaza cat ar trebui, de aia nu putem iesi din saracie. Si nici nu suntem uniti. Daca ne-am uni am avea speranta, dar asa…nu stiu cum vom iesi saracia asta blestemata” – a punctat Ioan Sasaran.
Pe langa oficialitati, soldati, soborul de preoti si cativa pensionari, tinerii au putut fi numarati pe degete, dovedind si-n acest an lipsa de interes si intelegere a celor care nu au trait pe pielea lor regimul dictatorial si spaimele revolutiei.
Sursa: Anamaria Stoia