Am ajuns seara în Repedea oripilaţi la vederea gaterelor înşirate în amontele văii cu acelaşi nume, apoi a stivelor de buşteni de fag/răşinoase şi imenselor grămezi de deşeuri (margini) depozitate pe malurile văii Repedea, facil antrenabile la o primă viitură, cu incalculabile consecinţe pentru comunitate.
Trase pe dreapta la marginea drumului sau adăpostite în curţi sunt numeroasele utilaje forestiere, la fel şi camioane destinate transportului de buşteni sau cherestelei.
Multe din aceste maşininării se pun în mişcare doar la adăpostul ocult al nopţii, lipsa controlului silvic/rutier sugerând crasa indiferenţă ori cârdăşia "organelor".
Vedem câteva peridoc-uri încărcate cu buşteni de răşinoase parcate pe marginea uliţei, probabil până la orele mici ale nopţii, şi ne cutremură somnul instituţiilor de control (stimulat prin şpăgi).
În faţa Districtului Silvic, pe malul drept al Repedei, o vastă rampă de afluire, sortare, fasonare şi încărcare a buştenilor. Apoi, pe acelaşi mal, dar spre amonte înşirate, grămezile de margini picate la gater, alternând cu cele de rumeguş.
La ora 22,45 un peridoc dubuit cu buşteni coboară spre Repedea la gatere, imediat îl urmează un TAF. Câtă hărnicie…ilicit-nocturnă!
A doua zi dimineaţa la ora 5,30 o platformă suie deja după materie primă.
Pornim în amontele văii Repedea, ocolind pe la poale Culmea Săhleanu pe o variantă de drum menită să evite furia apelor revărsate periodic.
Traseul e hârtopos şi datorită structurii solului, dar în primul rând faptului că firmele care exploatează zona s-au obişnuit cu folosirea căilor rutiere, nu şi cu întreţinerea & repararea acestora.
Gropile ajung la 3-5 m lungime şi o adâncime de peste o jumătate de metru, evitarea lor, ca şi a coamei centrale, presupunând talente şoferistice şi risc.
La asta se mai adaugă podurile deocamdată cârpite şi zona suind în rampă, cu imenşi bolovani gata de prăbuşire-n carosabil, cu ruperi de pantă frumos amenajate în ultimii ani prin laborioase şi costisitoare lucrări hidrotehnice.
La confluenţa Repedei cu pârâul Holovaciu e o rampă de afluire a buştenilor de molid şi brad recoltaţi de la obârşia văii (zona Groşi), la nici 100 m est de frontiera româno-ucraineană.
O rabă autoutilitară pentru transportul muncitorilor, inscriptionată SC Ţiudic SRL, pe post de rulotă-dormitor probabil, e parcată aproape.
De aici suim spre Capul Groşi traversând gospodării munteneşti.
Dăm în şleaul pentru tractarea buştenilor cu TAF-ul, lat de 3-4 m, afund pe alocuri de peste 2 m, cel mai adesea clisos, rar bolovănos. În unele porţiuni ogaşele afunde au fost umplute cu arbori întregi.
Ajungem în drumul auto-forestier şi rampa de încărcare a buştenilor pe platformele peridocurilor.
De o parte şi alta e codrul foarte tânăr şi dens de fag intercalat cu molidiş. O a doua lucrare de rărire s-ar impune urgent, dar…nu de aici iese banul.
Ajungem la o bifurcaţie în care drumul de exploatare continuă spre sud-vest, iar şleaul abrupt şi afund de TAF suie spre vest.
Continuând pe urmele de TAF, imediat se aud glasurile muncitorilor şi duduitul motorului ce se căzneşte să suie-n parchetul Groşi.
Ajunşi pe platoul culmii cu făget şi molidiş foarte rar, exploatat selectiv, ne bucurăm să vedem o restrânsă plantaţie de molid spre sud.
Drumul de TAF suie în continuare spre vest, lăsând la stânga Izvorul Grănicerilor, din păcate cu o mulţime de mizerii în jur, aruncate de muncitori.
Un TAF tractează deja spre vale o legătură straşnică de buşteni de molid. Mecanicul ne informează amabil că parchetul de la Groşi – în vecinătatea punctului grăniceresc Capul Groşi şi la obârşia pârâului Holovaciu este al Primăriei Repedea.
Câţiva drujbaşi taie molizii marcaţi. Aceştia sunt aduşi iniţial până la o rampă intermediară (cam 4-6 mc buşteni pe legătură). Apoi, din 2 legături se face una mare, de 10-12 mc, aceasta fiind tractată la vale, spre Smereceni, pentru a fi încărcată în peridocuri.
Sunt 4 TAF-uri în acest parchet, fiecare face minimum 2 drumuri pe zi la vale, adică duce 20-24 metri cubi buşteni. Se adună astfel după o zi de lucru 80-100 mc molid, 4-500 mc/ săptămână…880-1000 mc pe lună.
O fi mult, o fi puţin …pentru un parc natural cu arii protejate?
Problema e că parchetul din Groşi nu e unic. Se taie/tractează/transportă şi de la obârşia pârâului Plăic şi poalele nordice ale Tomnatecului de către o firmă privată.
Se exploatează de către Primăria Giuleşti în amonte de Pichetul Smereceni…
Apoi, în zona în care ne aflăm, vandalizată forestier de circa 5-6 ani pe câteva hectare (dovadă materialul lemnos abandonat haotic, împiedicând regenerarea spontană şi circulaţia ipotetic existentului vânat), tot ce a mai rămas "pe picior" (preponderent molid matur, cu diametre de peste 45-60 cm) e marcat şi urmează a fi în curând exploatat.
Un mecanic de pe un TAF, cu o vechime de peste 30 de ani în branşă, ne relatează politica unilaterală, de exploatare şi valorificare a lemnului, despre plantaţii şi regenerare nevorbind nimeni. El remarca trist că măcar Romsilva mai şi planta, nu doar defrişa.
Pădurea de aici aparţine composesoratului silvic sau Primăriei Repedea, fiecare vrea să facă bani, iar pădurea nu are, din perspectiva lor, o altă menire. Habitat, ecosistem, încălzire globală, furtuni/viituri…ce-s aiurelile astea?
Şochează totul aici: crasa lipsă de profesionalism a celor ce taie/recoltează lemnul, peisajul ca după bombardament, pădurile hăcuite, drumurie distruse de TAF-uri…
Urme de sălbăticiuni? Nici vorbă. Ar fi chiar imposibil în hărmălaia şi haosul acesta. În timp ce suie sau coboară, TAF-urile lansează strident-repetate claxoane ce aduc a sirene de vapor, acestea auzidu-se de hăt de departe.
În minte-mi vin spusele tânărului şi pasionatului de natură, un excelent profesionist silvic, ing. Costel Bucur, directorul relativ nou înfiinţatului Parc Natural Munţii Maramureşului, care-mi declara că printre alte meniri, parcul creat ar avea raţiunea protejării şi ajutării carnivorelor mari, aproape-n totalitate exterminate în Europa de vest, cu scopul revigorării şi înmulţirii optime a efectivelor acestora, în paralel se va îngriji de ocrotirea şi înmulţirea cervidelor, mistreţilor, cocoşului de munte şi ieruncă…totul în condiţiile unei judicioase/legale exploatări a masei lemnoase şi a pajiştilor alpine prin păşunatul turmelor de oi şi vite, exceptând ariile naturale protejate, de interes ştiinţific major.
În vacarmul drujbelor muginde sinistru, al TAF-urilor suind din greu pantele mari şi scoţând periodice ţipete de sirenă, văzând dezastrul şi haosul silvic rămas în urmă, discursul său îmi sună ştiinţifico-fantastic.
Continuând prin ampla defrişare care se întinde între versantul drept al pârâului Holovaciu până la cel stâng al pârâului Plăic, aflăm de la un mecanic de TAF că de fapt tăierea se va extinde spre sud-est până la Tomnatec şi mai departe.
Ajungem la fostul pichet grăniceresc Capul Groşi, ulterior devenit căsoaie cu saivan pentru vite, azi aproape vraişte.
În minte-mi vine chipul şefului de District Silvic Repedea, domnul Turcin, cel pe care-l întâlneam aici primăvara devreme, la rotitul cocoşilor de munte, alături de vânători români sau străini. Arunc o privire-n jur şi mă-ntreb în ce deset de molid vor mai roti cocoşii din moment ce molizii-s tot mai puţini ? Ce vor mai pândi musiu Turcin şi vânătorii însoţitori?
De la saivan spre Capul-Groşi-Râpa Pop Ivan-Groşi pajiştea alpină e frământată de roţile de TAF.
Suind spre Râpa Pop Ivan lăsăm spre dreapta ghereta grănicerească verde-întunecată şi drujbaşii ce par neostoiţi în avântul lor distructiv.
Privind spre nord-est remarcăm sub poiana Holovaciu, în flancul stâng al pârâului omonim, o vastă zonă defrişată străbătută de şerpuirile drumurilor de exploatare.
După aproape 4 ore de la plecare privim din şaua Paltinu-Râpa Pop Ivan spre pădurile ucrainene, incomparabil mai puţin exploatate decât cele din Maramureşul Istoric aferente parcurilor naţionale Munţii Rodnei şi Munţii Maramureşului.
Trei locuri de stână se văd pe Paltinu, două pe picioare vestice, una pe culmea lungă descinzând la sud în valea Frumuşeaua, acum pustii, turmele coborând în sate.
Muntele Pop Ivan putem spune că e curat, doar într-o înşeuare, în ienupăriş, aproape de Râpa Pop Ivan am remarcat un fost loc de campare în care turişti necivilizaţi abandonaseră peturi goale, altele cu apă de izvor, cutii de conserve, pungi de plastic.
Într-un singur loc, pe Râpa Pop Ivan, am remarcat găinaţ de cocoş de ieruncă în tufele de ienupăriş.
Ameninţaţi de ploaie, am tras tare spre Izvorul Grănicerilor şi în continuare spre Pichetul Smereceni.
Un peridoc cobora supraîncărcat cu buşteni de molid din amontele văii Repdeea, la nici 100 m mai sus un altul părea să aştepte protecţia întunericului.
Pentru noi, turistic vorbind, deplasarea pe vârful Pop Ivan fusese spectaculoasă, iar tolba foto adunase frumuseţi nevisate alături de mârlănesc-mioriticele expresii eco-silvice ale ineditei noastre democraţii.
Când şi cine va pune oare capăt prăpădului forestier declanşat cu bestială rapacitate (în primul rând în Maramureş) după 1990? Câte furtuni, averse năprasnice urmate de dezastruoase viituri şi inundaţii mai sunt necesare pentru a lua măsurile legale ce se impun de multă vreme?
Ce fac Inspectoratul Teritorial pentru Regim Silvic si Cinegetic, Jandarmeria, Poliţia, Agenţia de Protecţie a Mediului, Garda Naţională de Mediu etc. pentru limitarea, dacă nu chiar încetarea jafului codrilor, distrugerea habitatelor şi a faunei montane?
Când şi cine anume va obliga pe toţi cetăţenii la respectarea statutului şi menirii parcurilor naturale Munţii Rodnei şi Munţii Maramureşului, real, nu politicianist strict declarativ şi fără faptică acoperire?
Trebuie să fii specialist sau "organ" pentru ca, poposind în Repedea, să te întrebi de unde atâţia buşteni, stive de cherestea, platforme încărcate, utiljaje pentru exploatări forestiere şi prelucrarea lemnului, halde de deşeuri şi rumeguş pe malul văii Repedea?
E treaba mass media să alerteze şi incite institutţiile abilitate să-şi facă atribuţiile legale pentru care-s generos plătite din banul public?
Sau poate că se închid complice ochii şi se mai trage tare, până la 1 ianuarie 2007, când vor veni alţii să ne oblige să ne protejăm şi gospodărim decent/legal avuţia naţională?
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
