eMaramures a facut publice, in urma cu o saptamana, informatii legate de intentia autoritatilor de a demola turnul combinatului metalurgic din Baia Mare si alternativa propusa de arhitecti. Azi, 27 mai, revenim cu descoperirea intereselor financiare pentru care aceast colos industrial, contestat si admirat deopotriva, ar putea sfarsi, dinamitat, intr-un morman de moloz.
Istoria cosului de dispersie de 351,5 metri din curtea fostului combinat Phoenix din Baia Mare, ajunsa in punctul in care, la 16 ani de la darea sa in folosinta, cei rationali au acceptat public faptul ca a fost o solutie tehnica in care s-au investit 11 milioane de dolari, in perioada 1993-1995, dar care nu a rezolvat problema poluarii, ci a viciat si localitatile din jurul municipiului, ar putea sa se sfarseasca brusc, printr-o dinamitare, sau ar putea continua in cazul in care se vor gasi argumente pentru pastrarea turnului care domina Baia Mare.
Legenda suprematiei cosului e falsa
“Cea mai inalta constructie industriala din Europa”, asa a fost prezentat cosul de dispersie a gazului de la combinatul Phoenix din 1993, cand s-a turnat prima cupa de beton si pana astazi.
”E o constructie impresionanta, a fost proiectata foarte bine si este una dintre constructiile emblematice in Europa. Si astazi este cea mai inalta constructie industriala din Europa”, e convins Dumitru Florian, fost director al combinatului baimarean. Din acelasi registru, fostul subprefect Stefan Gonczi: ”Noi n-am tratat acest cos si sub aspect propagandistic. In fond este cea mai inalta constructie industriala de beton armat din Europa”.
Inaltat pana la 351,5 metri, cosul de dispersie care-mpunge cerul Baii Mari a intrat in istoria constructiilor industriale cu o calitate pe care n-a avut-o niciodata, dar care a fost perpetuata de oficiali din toate domeniile pana cand a devenit axioma.
Remarcabila realizare tehnica a fost proiectata si realizata de Gip Grup SA din Bucuresti, firma condusa de prestigiosul inginer Laurentiu Naum, un expert de necontestat in constructia cosurilor industriale, care in aproape 40 de ani de cariera a proiectat si construit peste 100 de colosi.
Pentru ca, pe langa specialistii care si-au dat aportul la documentarea istoriei obiectivului de la Phoenix, chiar si creatorul cosului din Baia Mare, inginerul Naum, a declarat in 2009 ca ”este al cincilea din lume”, se cuvine o indreptare.
In clasamentul constructiilor industriale din Europa, cosul de dispersie de la fostul combinat din Baia Mare se situeaza pe locul 30, in topul constructiilor din beton este pe locul 6, iar in clasamanetul celor mai inalte cosuri de fum de pe continent este pe locul 3, dupa cel care deserveste termocentrala din Trblovje (Slovenia), inaltat pana la 360 de metri, in doar 210 zile si inaugurat in anul 1976, pe malul raului Sava (acesta este cel mai inalt cos de fum din Europa) si dupa cosul de fum de la termocentrala Endesa (Spania), care masoara 356 de metri inaltime si care a fost finalizat in anul 1974.
In topul mondial al cosurilor de fum, cel din Baia Mare este pe locul 9, cel mai inalt fiind cosul de fum al statiei de producere a energiei electrice din Ekibastuz (Kazahstan), supranumit ”Bricheta”, ridicat in 1987 pana la inaltimea de 419,7 metri.
O mentiune suplimentara: toate celelalte opt cosuri de fum mai inalte decat cel din curtea combinatului baimarean au fost ridicate inainte de 1993, an in care a inceput turnarea constructiei din municipiul resedinta al Maramuresului – afirmatia fiind necesara celor care, din patriotism, ar fi tentati sa motiveze ca turnul de la Phoenix ar fi fost depasit de constructii mai recente.
In fine, fara patima, doar pentru restabilirea adevarului istoric, cosul de dispersie din fostul combinat Phoenix, al treilea de acest gen din Europa si al noualea din lume, isi traieste ultimele clipe.
Schimbarea ”stapanilor” a grabit dezastrul
Privatizata de stat in 1998 si cumparata de indienii de la firma britanica Allied Deals, devenita ulterior RBG Resources, cu o suma derizorie, 111.111 dolari cash (in conditiile in care doar cu doi ani inainte statul finalizase o investitie de 11 milioane de dolari), precum si promisiuni de plata a creantelor si de investitii care totalizau 37 de milioane de dolari, dar care au fost onorate doar in mica masura, uzina emblematica pentru industria romaneasca, a ajuns in 2003 in posesia unui grup restrans si influent, cu firme inregistrate in Cipru, Insulele Virgine si Olanda, care a preluat toata industria cuprului din Romania.
Acest grup era condus de doi fosti vicepresedinti ai Citibank Romania, Horia Schiopu-Simu si Horia Pitulea, iar uzina din Baia Mare, la pachet cu Elcond Zalau, a costat doar 3,6 milioane de dolari. In cinci ani, Cuprom a intrat in insolventa, fabrica a fost inchisa. Esecul fostei fabrici de rafinare a aurului si cuprului a cazut in cea mai mare parte pe umerii orasului, zguduit de inca un cutremur social, dupa ce in urma cu trei ani isi pierduse in totalitate industria miniera, principalul motor al economiei judetene.
In schimb, cei doi bancheri ai cuprului au devenit milionari in euro, iar cea mai mare parte a combinatului, inclusiv cosul de dispersie a gazelor, functional, cu intermitente, doar 11 ani, a intrat in proprietatea unei banci creditoare a firmei bagate de bancherii cuprului in insolventa: Piraeus Leasing.
Conform Arhivei Electronice de Garantii Reale Mobiliare, Cuprom a garantat cu active ale companiei credite care totalizau zeci de milioane de euro la sapte banci, cel mai mare creditor fiind desigur, fosta banca la care au activat Simu-Schiopu si Pitulea, Citybank, unde garantiile reale mobiliare erau de peste 16 milioane de euro.
Totusi, castigator a celei mai mari parti din fostul combinat a fost Piraeus Bank, unde Cuprom a contractat in 2007 un credit de 6 milioane de dolari. De altfel, chiar in momentul in care toata lumea vorbea de iminenta insolventa a societatii, surprinzator pentru unii, in octombrie 2008, cu doua luni inainte ca aceasta sa se declanseze, Cuprom a incheiat un nou contract cu Piraeus Bank prin care se acorda accesul la serviciul Piraeus Online Banking pentru plati in lei si valuta, fara limita de suma si operatiuni, pentru patru persoane: Horia Schiopu-Simu, Horia Pitulea, Adrian Chisu (director general Cuprom) si Camelia Dumitru (director economic Cuprom).
De asemenea, compania lui Schiopu-Simu si Pitulea avea si mai multe contracte de leasing, printre care si cu Piraeus Leasing, aceasta intrand in posesia celei mai mari parti din combinatul baimarean, inclusiv a turnului de 351,5 metri inaltime. Anul trecut, in 3 august, Cuprom a deschis in instanta de judecata, impotriva Piraeus Leasing Romania IFN, o contestatie la executare, dar in 21 februarie 2012 procesul a fost suspendat la solicitarea ambelor parti. Adica s-a facut pace, cu un pret nestiut inca.
Interesele parteneriatului public-privat
Noul proprietar al unui teren contaminat, firma de finantare in sistem leasing Piraeus are doua sanse pentru a-si valorifica proprietatea: sa o vanda sau sa dezvolte o afacere, pentru ca pana acum doar a cheltuit bani, cu paza noului obiectiv din patrimoniul sau. In ambele variante Piraeus Leasing Romania, detinuta de Piraeus Bank, Stavros Lekkakos, Michail Lachanas si Catalin Parvu, trebuie sa investeasca o suma considerabila pentru ecologizarea terenului. Sau sa gaseasca pe cineva dispus sa faca aceasta investitie semnificativa, tinand cont de poluarea solului din fostul combinat.
Asa a intrat pe fir Primaria Baii Mari, care, desi nu are niciun drept patrimonial acolo, accepta ca se fac planuri de a rezolva problema solului poluat, fara ca firma privata care-l are in proprietate sa angajeze cheltuieli.
”Cunoscand rezultatul studiilor pedologice de pe teritoriul municipiului si a zonelor adiacente afirm ca din toata metalurgia, Baia Mare am ramas cu un teren poluat pana la adancimea de 80 de centimetri. Finantatorii tranzactiei de cumparare si de investitii ulterioare, respectiv o banca din Romania, a ajuns in posesia terenului si cladirilor si, ca orice finantator, n-are nevoie de active moarte ci vrea sa isi valorifice activele. Aceasta joaca de-a turnul intra in peisajul deja obisnuit: mimam ca ne ocupam de anumite lucruri vrand impresionam nu stiu pe cine de implicarea noastra in rezolvarea unor probleme care nu mai sunt ale noastre, ci ale unui privat”, a declarat fostul subprefect Stefan Gonczi, doctor in stiinte economice.
Vasile Barbul, city manager in Primaria Baia Mare, recunoaste implicarea administratiei locale. ”Deocamdata terenul este in proprietate privata. Pe terenul fostului combinat, municipiul Baia Mare nu are niciun metru patrat. Dupa stiinta mea sunt trei proprietari, doua banci si fosta societate, care acum e administrata de un lichidator. Dar am intrat in discutii cu proprietarii respectivi, ei sunt foarte interesati sa gaseasca o solutie in primul rand de a se ecologiza acea zona. Orice vom vrea sa facem acolo se va realiza dupa ce se va ecologiza”, a precizat Barbul.
De ce vrea Primaria sa se implice in proiectul de la combinat? Varianta oficiala este ca astfel va intra intr-un parteneriat public-privat si va putea dezvolta acolo un obiectiv, inca necunoscut, dar cu siguranta util orasului. De ce vrea Piraeus Leasing ca Primaria sa-i devina asociat? Pentru ca ecologizarea solului de pe proprietatea pe care a dobandit-o de la Cuprom costa foarte mult, cifra estimativa depasind cu mult 50 de milioane de euro, bani pe care Primaria ii poate obtine in baza unui proiect de decontaminare a solului poluat finantat din fonduri europene.
Administratia locala vorbeste de obtinerea sumei, ca si cum deja ar fi partener si terenul respectiv ar avea o intrebuintare ulterioara deja stabilita, desi nimeni nu stie ce vrea sa faca acolo. ”Necesarul de cheltuieli pentru ecologizare sunt uriase! Va dau un exemplu: in Targu Mures, pe locul fostului combinat chimic, primaria a obtinut fonduri de la UE de aproape 100 de milioane de euro pentru ecologizare. Poate noi nu vom avea nevoie de acea suma, dar oricum vorbim de ordinul catorva zeci de milioane de euro pentru ecologizare”, a admis Vasile Barbul, city manager.
In schimb, din punct de vedere economic, o investitie se face cu gandul la profit. ”In momentul de fata, spre suprinderea mea absolut neplacuta, se vorbeste de varianta asta a valorificarii activelor de la combinat printr-un parteneriat public-privat. Pe romaneste, niste interese private se aduna cu niste interese presupuse ca apartin unei comunitati si iar se cheltuie bani din bugetul in permanenta scadere a acestui municipiu incercand sa le rezolvam problemele altora in loc sa ne rezolvam problemele noastre”, a mentionat Stefan Gonczi.
”Varianta fara turn e mai usor de gestionat”
Chiar daca nu este proprietara terenului, administratia publica locala deja a platit efectuarea unui studiu vizand oportunitatea ca turnul de dispersie a gazelor, aflat in proprietatea Piraeus Leasing, sa ramana sau nu in picioare. Studiul a fost realizat de mai multe firme, printre care Cepronef si Architel, care si-au dat expertizele fiecare pe domeniul ei de activitate. Administratia locala admite ca demolarea e o solutie mai ieftina. Despre mentinerea cosului de 351,5 metri, o singura propozitie.
”Exista doua variante, deja sunt facute niste studii, niste proiecte, niste planuri urbanistice pentru zona respectiva, in doua variante: cu sau fara turnul de dispersie a gazelor. Varianta fara turn ar fi mai usor de administrat ulterior, in sensul ca metinerea in functiune a turnului presupune niste costuri care nu sunt foarte mici, plus ca el prezinta pe interior destul de multe zone degradate. Dar avem si o varianta cu mentinerea acelui turn, ca un simbol, o ramasita a istoriei industriale orasului Baia Mare de altadata”, a explicat Vasile Barbul, city manager Baia Mare.
Primul pas a fost ca s-a produs un studiu, platit de Primarie. ”Indiferent cine ma reprezinta ca baimarean, nu pot fi de acord sa se plateasca din bugetul local inca un studiu, care se va baga intr-o arhiva si… s-a mai facut un studiu. Nu!”, a spus fostul subprefect, economistul Stefan Gonczi.
Unul dintre cei care au lucrat la acest studiu, Dumitru Florian, director general al Cepronef si fost director al combinatului din Baia Mare, a confirmat faptul ca, din punct de vedere economic, studiul a scos in evidenta cheltuieli mari de intretinere a turnului.
”Decizia nu este usoara, fie ca vorbim de demolare, fie ca vorbim de pastrare, pentru ca rezultatul este purtator de obligatii financiare considerabile. Daca ramane cosul in picioare si i se da o destinatie, sa zicem turistica, asta nu se poate intampla decat in conditia in care siguranta acestei constructii este pastrata si sustinuta financiar. Interventiile privind sanatatea constructiei au fost calculate si apar in studiu, vorbim de 9 miliarde de lei vechi pe an. Economic, asta insemana ca din activitatile ulterioare trebuie sa scoti acesti bani, pentru ca altfel populatia orasului ar trebui sa plateasca din buget. Noi am recomandat o dezbatere publica cel putin la nivel de Consiliu Local”, a explicat Dumitru Florian.
In varianta pe scurt, conform specialistilor platiti de Primarie, intretinerea cosului costa lunar aproape 17.000 de euro. De ce costa atat intretinerea incearca sa explice fostul director al combinatului. ”Trebuie asigurat ca iluminare si balizaj (pentru siguranta circulatiei avioanelor), vopisirea trebuie repetata periodic, cosul interior trebuie mentinut in stare de siguranta si trebuie monitorizata pozitia vericala a cosului si elementele de tasare in campul din imediata apropiere – sunt montati senzori in acest sens si cei de la Universitatea Tehnica din Cluj au contract de monitorizare”, a precizat Dumitru Florian.
Cat a costat pana acum aceasta intretinere, spune unul dintre fostii muncitori, care a lucrat in combinat pana la inchiderea sa: curentul consumat de becurile de avertizare si o tentativa de vopsire sfarsita inainte de concretizare. Mai mult, seful firmei care a proiectant si construit turnul, inginerul bucurestean Laurentiu Naum, a mentionat ca acest gen de agregat trebuie sa treaca printr-o reparatie capitala doar din 15 in 15 ani.
”Apoi intretinerea cosului… nu stiu, intr-o perioada au inceput sa vopseasca baza de jos, dar lucrarea s-a oprit. Era o firma din exteriorul combinatului si dupa ce s-a schimbat conducerea nu i-a mai platit pe muncitori… Interesele, stiti cum ii”, a mentionat Ioan Coza, fost lider al Sindicatului Cuprom.
Rationamentul demolarii turnului
O firma privata are un teren poluat, pe care mai e si un turn urias. Cea mai fericita varianta e cea in care va avea un teren decontaminat, ecologizat si eliberat de constructii, pentru a putea dezvolta un proiect care sa-i aduca bani. Pentru asta, poate sa ia partener Primaria. In prima faza, aceasta plateste un studiu de oportunitate in urma caruia turnul e prea scump sa fie mentinut, asa ca trebuie demolat.
Apoi, tot Primaria obtine banii necesari ecologizarii, cifrata la o suma impresionanta: cateva zeci de milioane de euro. Iar la final, dupa ce doar unul dintre parteneri investeste in rezolvarea problemelor de pe terenul privatului, se poate derula proiectul care aduce bani, sau care n-aduce, dar nici nu mai conteaza pentru ca e… vital pentru oras.
Afacerea demolarii si manipularea
Insa si demolarea imensului turn e o afacere, a carei suma se cunoaste exact. ”Daca luam versiunea ca se demoleaza, nici asta nu e o decizie usoara. Noi suntem in posesia unei oferte concrete pe care am prelucrat-o tehnic cu firma de specialitate care se ocupa cu demolari de cosuri. La o estimare, cifrele sunt in jur de o jumatate de milion de euro pentru demolarea si dislocarea materialelor care compun cosul. Si aceasta suma trebuie alocata, daca cineva decide…”, a explicat Dumitru Florian, director general Cepronef.
Demolarea turnului nu se rezuma doar la plata a 500.000 de euro, pentru ca turnul mai contine o mica ”mina de aur”, respectiv 1.500 de tone de otel beton, care valorificat la preturile de astazi ar mai aduce demolatorului inca peste 300.000 de euro. Asadar, demolarea cosului devine un business atractiv nu doar pentru decongestionarea terenului detinut de Piraeus Leasing, ci si din perspectiva unui castig de peste 800.000 de euro.
In sprijinul acestei afaceri, in ultima vreme asistam la o ploaie de informatii in mass media locala, pe acelasi principiu pe care a fost indusa ideea ca avem cea mai inalta constructie industriala din Europa. Conform acestor ”intoxicari”, turnul trebuie demolat nu numai pentru ca e mai scump sa-l tinem in picioare, ci si pentru ca structura sa de rezistenta e in pericol, ca ar fi corodat in varf din cauza noxelor etcetera. Adevarul e altul. Turnul e foarte solid, iar starea sa de sanatate fizica a fost stabilita de specialisti.
”Turnul in cauza a fost construit extrem de solid, pe solutia turn in turn – in interiorul acelui turn de beton exista un alt turn de caramida refractara antiacida, pentru ca gazele care trebuiau evacuate trebuia un tip de caramida speciala. Turnul exterior, cel de beton, ar trebui sa fie viabil inca ani de zile inainte”, e convins Ioan Gherhes, fost director al Agentiei de Protectia Mediului Maramures.
Si fostii muncitori spun ca structura de rezistenta n-a fost afectata. ”Turnul ala poate sa stea zeci de ani de acum inainte acolo, n-a fost afectat de noxe. Inauntru turnul ii captusit cu samota, practic is doua turnuri, ii turnul de rezistenta si turnul de izolare. Trebuie intretinere, vopsit si unele mici reparatii, ca orice constructie”, crede Ioan Coza, fost lider al Sindicatului Cuprom.
Chiar si fostul director al combinatului, actualmente seful firmei care si-a dat expertiza tehnica pe rezistenta constructiei e ferm: turnul e in stare perfecta. ”Cosul e din beton armat turnat in sistem glisat. In acest moment nu este in pericol absolut deloc, tocmai pentru ca pana acum toate operatiunile de verificare, intretinere si reparatii au fost facute si s-a manifestat responsabilitate privind sanatatea fizica a acestei constructii”, a subliniat Dumitru Florian.
Unii mai spera…
Chiar daca sefii administratiei publice locale se gandesc serios la demolarea turnului de 351,5 metri din proprietatea Piraeus Leasing, multi baimareni au solutii concrete si viabile din punct de vedere economic de salvare a sa, pentru ca prea ne-am obisnuit sa rezolvam totul, inclusiv propria noastra istorie, prin demolare. Altii insa pun degetul pe rana acestei afaceri: de ce ne intereseaza in conditiile in care nu mai e al nostru, ci al unei entitati private?
”Turnul e foarte important, il vezi de oriunde, e reprezentativ, e elementul care socheaza chiar intra cumva in bizar, dar e cel care poate aduce o noua identitate orasului. Mi se pare chiar o prostie sa nu-l pastrezi… Am propus un masterplan pentru acea zona incercand sa corelez arterele si sa fac un acces cat mai direct catre acel sit, dar nu am pierdut din vedere locuinte si partea comerciala, care ar putea sa sustina la nivel de profit turnul. In zona turnului am propus un muzeu al cuprului, o esplanada care se invarte in jurul instalatiei de filtrare, un centru cultural, niste galerii reprezentative pentru pictura baimareana, la parter o zona comerciala, zone de birouri si o zona de recreativitate, teatru…”, a spus arhitectul Viorel Danut Zoicas.
Fostul secretar de stat in Ministerul Mediului, Ioan Gherhes, crede ca turnul poate fi valorificat prin sustinerea unor antene, asa cum se intampla in alte tari. In schimb, fostul subprefect Gonczi, care admite ca s-ar putea gasi diverse intrebuintari, crede ca e ilogic sa te gandesti la cum poate fi utilizat turnul in conditiile in care nu e al nostru, ci al unei banci.
Desi fostul director al combinatului, Dumitru Florian, recunoaste ca a propus primariei demolarea unei constructii care nu apartine municipalitatii, subliniaza cu fair-play ca decizia finala ar trebui luata doar in urma unei dezbateri publice, pentru ca turnul de la Phoenix e parte din identitatea orasului.
”Vad foarte greu versiuni de valorificare a turnului pe linia agrementului, a turismului. Am auzit versiuni: sa se puna in interior o turbina axiala pentru ca tirajul cosului s-o invarta sa produca curent electric; sa se monteze turbine eoliene in exterior, pe cos, pentru ca la 351 de metri avem curenti de aer foarte puternici si destul de constanti si ar genera curent electric. Spun doar atat: orice obiect care ar urma sa fie amplasat pe structura cosului, poate fi amplasat doar in urma unei expertize tehnice de specialitate care sa confirme ca parametri constructivi pot prelua si acest efort. Si daca vorbim de turbine, de exemplu, acestea sunt echipamente dinamice care nu solicita cosul doar prin prisma greutatii proprii pe care o au, acolo sunt forte care-l solicita de o anumita maniera, iar expertii trebuie sa se pronunte daca el poate sa preia si aceste eforturi. Cu tot respectul fata de cei care au idei de acest fel, le recomand ca atunci cand le formuleaza sa continue analiza dincolo de o simpla enuntare, pentru ca pana acum nu am vazut o aprofundare prelucrata a unei solutii alternative. De aceea sunt de parere ca probabil istoria ar trebui sa se cam apropie de sfarsit, eu am recomandat in studiu varianta demolarii cosului si destinarea locatiei, dupa caz, sunt versiuni deja civile si chiar foarte atractive”, a subliniat Dumitru Florian.
Totusi, Florian recunoaste ca ”dincolo de bani, existenta acestui cos da o oarecare personalitate orasului” si ca ”oamenii acestui oras, care au receptat bunele si relele legate de aceasta constructie si de acest combinat, sunt indreptatiti sa se pronunte pentru a se putea cristaliza o opinie care ar trebui sa fie covarsitor majoritara intr-o anumita directie”.
De la 351,5 metri inaltime, turnul fostului combinat din Baia Mare inca ne priveste cu ingaduinta. Acum este in ograda Piraeus Leasing, iar accesul in interior a arhitectilor ce vroiau sa elaboreze planuri pentru salvarea uriasului din beton a fost interzis. Pentru ca nici proprietarii privati ai turnului, nici decidentii din autoritatea publica locala nu vor proiecte de salvare.
E mai comod sa-l dinamiteze, sa decapeze pamantul din jur si sa planteze iarba, cu banii altora. Iar apoi e mai rentabil ca din acea iarba sa ”creasca” niste cladiri rezidentiale care sa le aduca profit. Am intrat acolo, in inima turnului, nu pentru ca altfel nu va puteam spune adevarul despre trecutul, prezentul si viitorul sau sumbru, ci pentru ca istoria acestei impresionante realizari tehnice merita sa fie pastrata pentru posteritate macar pe banda unei casete video.
CITESTE SI:
TURNUL COMBINATULUI – Istoria si secretele “celei mai inalte constructii industriale”, pe care autoritatile se pregatesc sa o dinamiteze
Sursa: Catalin Vischi
– Servicii de creare site web
