Estimari oficiale nerealiste, facute dupa modelul cincinalului socialist, boicot si protectie in productia unui aliment strategic. Urmeaza povestea economico-politica a unui produs alimentar strategic care dezvaluie cum si cine se imbogateste de pe urma producatorilor si care e explicatia reala a crearii „standardelor de calitate” care n-au nimic in comun cu „siguranta alimentara”.
Aplicate la conditiile de relief din Maramures, regulile eficientei economice din zootehnie indica faptul ca rentabilitatea maxima se obtine in sectorul de crestere a bovinelor. Insa o analiza a dimensiunii asa-ziselor exploatatii zootehnice din judet arata ca, in 2009, 99% dintre proprietarii de animale aveau doar una-doua vaci de lapte, o medie mai mica chiar si decat in 1989.
Cum a ajuns atat de jos zootehnia din judet, care a creat inainte de 1989 chiar si o rasa de vaci recunoscuta pe plan international, Bruna de Maramures, si ce trebuie sa facem pentru a iesi la liman?
Vacile in cifre oficiale si estimari de tip „raportari comuniste”
In 2002, in Maramures erau aproape 103.000 de bovine. Astazi mai sunt putin peste 80.000, scaderea fiind de aproape 25% in mai putin de zece ani. Totusi, in strategia de dezvoltare a sectorului zootehnic din judet, estimarile sunt toate pe plus, de parca am fi obisnuiti cu progresul. Conform acestor estimari ale specialistilor maramureseni in zootehnie, in 2015 efectivul de taurine ar ajunge la aproape 100.000 de capete, productia de lapte ar fi de peste 4.300 de litri pe cap de animal, iar productia totala anuala ar creste la 2.800 de hectolitri.
Ca de fiecare data, estimarile facute in 2010 arata bine, debordand de optimism in urmatorul cincinal democratic. Numai ca, dupa primul an se observa ca gogoasa a fost bine umflata, cel putin in privinta singurei cifre oficiale pe care o putem compara: numarul total al bovinelor. Conform datelor oficiale, avem cu aproape 10% mai putine decat cifra estimata pentru 2011. Strategia acredita pentru acest an numarul total de 87.300.
„In judetul Maramures exista un efectiv de bovine de 84.872 de capete, din care 1.085 de capete sunt la societati si asociatii private, iar 83.713 sunt la ferme familiale, deci majoritatea efectivelor sunt la ferme familiale. Vaci in lactatie sunt 51.447 de capete, dintre care 493 sunt la societatile comerciale, iar la gospodariile individuale sunt 51.015 capete. In judetul nostru sunt inregistrate doar sase ferme de bovine care produc lapte, exploatatii fiscalizate, restul fiind gospodarii individuale”, a precizat Virgil Tantas, directorul Directiei pentru Agricultura si Dezvoltare Rurala (DADR) Maramures.
Vicepresedintele Federatiei Crescatorilor de Bovine (FCB) din Romania, Claudiu Franc, atrage atentia asupra numarului real de fermieri din Maramures, cei care au peste trei vaci, desi a creste trei vaci reprezinta mai degraba „un hobby”, dupa cum spune seful DADR din judet.
„Datele neoficiale ale recensamantului din domeniul agricol releva faptul ca in Maramures am avea peste 80.000 de capete de bovine, efectiv structurat in vreo 50.000 de gospodarii (nu le putem numi exploatatii). Cifra oficiala pe care o avem ca baza de discutie, trecuta in inscrisurile APIA vizavi de Plata Nationala Directa Complementara (CNDP) pe 2010, 16.700 de exploatatii si 55.000 de capete de animal. Doar pentru atatea se primesc subventii, se afla in plata. Sunt exploatatii de peste trei capete de bovine”, a declarat oficialul FCB Romania.
Rentabilitatea productiei de lapte
Cresterea bovinelor are ca scop productiile de carne si lapte, considerate alimente strategice. Analizam rentabilitatea productiei de lapte din judet, despre care specialistii spun ca reprezinta baza crescatorilor de animale din Maramures.
In 2010, in judet se produceau peste 2.250 de hectolitri de lapte. La acea vreme, specialistii locali consemnau faptul ca laptele livrat industriei alimentare suferea la capitolul calitate. Avea continut scazut in proteina (pana la cel mult 3,1%, cu 0,3% mai putin decat in tarile vest-europene) si continut relativ mic in grasime (pana la 3,6%, cu 0,6% fata de media vestica).
Din cauza valorilor scazute ale procentului de grasime, la nivelul judetului se pierdeau anual circa 384.000 de hectolitri de lapte conform cu normele europene. Printre atatea buline negre, un lucru pozitiv: productia de lapte pe cap de animal a crescut de la an la an. Daca in 2005 productia medie a vacii de lapte din Maramures era de 3.700 de litri pe an, in 2009 aceasta a crescut la aproape 4.000 de litri pe an.
Pentru nespecialisti doua mentiuni lamuritoare: la o rasa buna de lapte, Holstein, productia anuala de lapte este de 6.500 de litri la lactatia normala de 305 zile pe an, recordul rasei fiind de peste 20.400 de litri pe an. A doua mentiune se refera la Lucy, o vacuta de la o ferma din Cleveland (statul american Carolina de Nord), care din 1998 detine recordul mondial la productia de lapte: 33.215 litri pe an, cu o medie de peste 90 de litri pe zi.
Tepe, tunuri si alte probleme
„Plecand la evolutia pietii laptelui, Maramuresul are probleme foarte mari in ceea ce priveste colectarea si valorificarea. Si aici sunt doua aspecte: 1) Areale variate (inclusiv ca si conditii de relief si ca zone in care numarul de unitati de procesare este foarte mic). 2) Vanzarea directa – sunt localitatile din jurul oraselor mari, de unde vin contausii, cum se spune in termen popular. Omul tine trei-cinci vaci acasa, iar laptele il duce direct la usa apartamentului, catre consumatorul final, locatarul din bloc. Nu sunt catitati mici si fenomenul e practicar in toate localitatile din jurul Baii Mari: Grosi, Dumbravita, Copalnic, Sisesti, Sindresti, Mocira, Lapusel etc.”, a declarat Claudiu Franc, vicepresedinte FCB Romania.
Anul trecut, in Maramures s-au produs putin peste 2.250 de hectolitri de lapte, aliment supranumit si „sangele alb”, pentru proprietatile sale nutritive, insa jumatate a fost vandut in piete, jumatate prin vanzari directe, la usa cetateanului, doar sub 1% fiind prelucrat de unitati de procesare.
Seful DADR Maramures sustine ca avem suficiente unitati de procesare a laptelui, insa pentru ca micii producatori nu-si duc laptele acolo, acestea functioneaza acum la 49% din capacitate. „Avem 20 de unitati de procesare, dintre care patru sunt unitati de productie cu carcateristici traditionale, deci posibilitati de valorificare a laptelui exista la noi in judet”, a spus Virgil Tantas, directorul DADR Maramures.
Insa motivul rupturii dintre procesatori si micii producatori l-a dezvaluit maramureseanul din conducerea Federatiei Crescatorilor de Bovine din Romania. „Este piata, care absoarbe o parte din vanzarea directa laptele, si este procesarea. La procesare, din foarte multele unitati de procesare din Maramures, putine sunt de mare capacitate. In plus, multi procesatori au probleme. De-a lungul timpului s-a dezvoltat o adversitate a producatorilor vizavi de procesatori, din cauza necazurilor care le-au avut in relatiile contractuale. E vorba de cei care au tras niste tunuri, niste tepe si s-au tot mutat dintr-o localitate in alta. Avem exemple de firme care au luat lapte si nu l-au mai platit niciodata, plecand de la raposatul Maralact. S-au perindat destui…”, a declarat Claudiu Franc, vicepresedinte FCB Romania.
Patru litri de lapte, cat un litru de apa minerala
Alt motiv pentru care micii producatori, care detin o pondere de peste 90% din productia totala de lapte, refuza contractele cu procesatorii consta in pretul scazut.
„Din datele pe care le avem la dispozitie, pretul de vara este undeva la 0,6-0,7 lei pe litru, un pret mai mic decat costurile de productie. Este nerentabil. Iarna este un pret de 1 leu pe litru, aici s-ar mai acoperi costurile. Din pacate, pretul de achizitie e impus de procesator, aici este problema”, crede seful DADR Maramures, Virgil Tantas.
In schimb, vicepresedintele Federatiei Nationale a Crescatorilor de Bovine sustine ca pretul scazut oferit de procesatori este cauzat de faptul ca respectivul lapte este sub stasul european, iar prelucrarea acestuia creste cheltuielile de productie a procesatorilor.
„Cei care livreaza laptele spre procesare sunt impatiti in doua categorii: unitati care produc lapte conform normelor de calitate UE (sunt doar cateva ferme in judet) si cei care produc lapte neconform (pot sa-l mai produca pana in 2013). Laptele neconform se prelucreza cu costuri suplimentare care se reflecta in pretul de achizitie. Sunt foarte putine firme in Romania care si-au facut linii distincte de prelucrare a laptelui conform si neconform”, a precizat vicepresedintele FCB Romania.
Micii crescatori de vaci sustin ca saracia ii impiedica sa investeasca in mulgatori mecanice si tancuri de racire pentru a livra lapte conform stasului european, iar pretul ridicol oferit de cartelul procesatorilor i-a impins spre pietele agroalimentare unde incearca, aproape fara rezultat, sa-si vanda productia. „N-avem bani pentru asa ceva… Daca scoatem din banca, ramanem fara casa, ca n-avem de unde da banii. Dam faliment. O mai fost cazuri”, spune Iustin Herteg din Satu Nou de Jos.
Directorul DADR Maramures spune insa ca siguranta alimentara a laptelui trebuie sa fie fie pe primul plan. „Unde intervine siguranta alimentara? De la muls si pana la procesare. Daca-l consumi imediat dupa muls nu e o problema, desi incarcatura bacteriana este rapida – daca nu l-ai consumat in jumate de ora, laptele se incarca cu milioane de bacterii. Foarte putini crescatori de la noi din judet au mulgatori, pentru a mulge igienic, pentru ca laptele sa nu intre in contact cu aerul”, a declarat Virgil Tantas.
Asalt asupra pietelor agroalimentare
Aurelia Berci din Sacalaseni are trei baltate s-o bruna. Spune ca vacile dau si cate 30 de litri de lapte pe zi, dar nu prea are cui sa-l vanda, desi cere, ca si toti ceilalti producatori, doar 4 lei pe doi litri de lapte nedegresat, asa cum a fost muls.
„La noi in comuna nici vaci nu sunt… Le vinde tata lumea. D-apoi la ce sa le tii, ca vii in piata si n-ai la cine vinde, n-are lumea bani. Asta-i situatia… O vaca ca sa-ti deie lapte tre’ sa-i dai abrac si mancare buna, s-o tii pe grajd”, spune Aurelia Berci.
Si-n Culcea, septelul a scazut alarmant. Anica Lacatus mai are o singura vaca. Nici nu mai are rost sa plateasca vacar, o paste-n spatele casei, in gradina. Femeia mulge cam 10 litri de lapte pe zi, dar pentru ca-n sat nu exista niciun centru de colectare vine sa-l vanda in piata. Sa-l vanda, vorba vine, pentru ca de cumparat, cumpara foarte putini. „In sat multi o vandut vacile si inca le mai vand. Ia, aci is doua sticle, nu vand nimic, trece rau, tare rau…”, spune Lacatus.
In Satu Nou de Jos situatia e identica. Sunt 700 de oameni in sat, dar vacile poti sa le numeri pe degete. Iustin Herteg are doua vaci, o batata romaneasca si-o bruna de Maramures. Produce cam 30 de litri de lapte pe zi si singura sursa de valorificare e in piata agroalimentara din Baia Mare, pentru ca-n sat nu exista centru de recoltare.
„S-o redus mult cresterea vacilor, s-o descurajat oamenii. Coseste toata vara, usca fanul, ada-l, iarna mulge, poarta gunoiul. Laptele ii ieftin. Ii lucru mult si bani putini pe lapte. Oamenii n-au unde sa-l vanda, vin la piata si il vand cu 2,50-3 lei si-n magazin ii 3,5 lei litru si ii scoasa grasimea din el. Uite, am venit cu patru sticle si nici macar nu m-o intrebat cineva dupa ce-am venit. Stau aici… Decat sa stau degeaba, mai bine lucru degeaba”, spune Iustin Herteg din Satu Nou de Jos.
Si putinii crescatori de vaci din satul Chechis au o singura solutie pentru a vinde laptele: piata agroalimentara din Baia Mare. Ileana Ignat are trei vaci si mulge in fiecare zi 15-20 de litri de la fiecare.
„Da lapte dupa cum cot de ele, cum le dau de mancare. De le dau otava imi dau 20, de nu, 15, care cum… Noi nu avem pasune, le scot pa iesle si le mai dau si uscat. Laptele, oamenii-l mai duc pe la cantine, pa unde mai au doamne… Asa sa descurca cu el, ca nu ni-l ia nimeni in sat, n-avem centru, de aia vinim la piata. Amu ne-o promis ca ne-a face centru de recoltare a laptelui si la noi”, spune batrana din Chechis.
In Dumbravita a existat un centru de colectare a laptelui, insa oamenii spun ca era departe si se platea prost, asa ca oamenii n-au mai mers acolo si centrul s-a desfiintat. Angela Dradian are trei vaci din rase autohtone si fiecare produce cam 15 litri de lapte pe zi.
„Muncim de dimineata de cand ne sculam, la 6, pana seara, la 22. E foarte greu. Ar trebui sa se faca un centru si sa ni-l plateasca dupa munca noastra”, a spus Angela Sabina Dradian din Dumbravita. Pretul mic oferit si de centrul de colectare a laptelui din Carbunari i-a gonit pe crescatorii de vaci in piata din Baia Mare. Rozalia Trif are trei vaci si din cei 30 de litri de lapte pe care-i mulge zilnic o parte aduce in municipiu, insa vinde putin.
„Acolo nu mai ducem. Am dus o vreme a fost foarte ieftin si am renuntat. Vara ne dadea 50-60 de bani pe litru s-atunci am renuntat si venim in piata. Nu prea mai renteaza sa cresti vaci, dar ca sa avem din ce trai ne chinuim s-asa. La cata munca este cu vacile, pretul la lapte e mic”, spune femeia din Carbunari.
In Ciocotis sunt centrele de colectare ale fabricii de lapte din Cernesti, insa cei nemultumiti de pret isi iau inima in dinti si vin sa-l vanda in Baia Mare, desi, dupa ce scad pretul transportului nu raman cu mare lucru in plus. Irina Vint mulge 50 de litri de lapte pe zi de la cele doua vaci din gospodarie, desi e convinsa ca nu e rentabil, insa spune ca a prins drag de ele.
„Le tin cei care-s invatati sa munceasca, le tin de drag si daca nu produce si nu castiga… Aistia tineri pleaca, ca le trebuie bani multi si aici nu se castiga. Raman numai mosii… La noi e centru, cinci laptarii… Domnul primar Garda de la comuna Cernesti, el primeste laptele ca are fabrica si castiga. Noi dam cu 0,5 lei, de pomana, si nu castigam, numa’ muncim. Alta sansa nu e, numa’ sa se vanda la centru ala sau la piata, dar piata e departe, avem 48 de kilometri de la noi pana aici. E greu si scump sa bati drumul pana la piata, la Baia Mare. Si nu este timp, ca daca tii vaci n-ai timp sa mergi la oras”, spune Irina Vint din Ciocotis.
Adevarul despre „laptele neconform”
Despre laptele conform se vorbeste si se scrie mult, insa care este povestea reala din spatele acestei reglementari europene nu a spus nimeni. Calitatea laptelui ca materie prima este data de componentele fizico-chimice, de incarcatura de germeni si de numarul de celule somatice care apar din cauza igienei necorespunzatoare.
Pentru ca laptele sa fie conform cu normele europene de calitate, numarul total de germeni nu trebuie sa depaseasca 100.000 de germeni/mililitru, iar numarul de celule somatice trebuie sa fie sub 400.000 de celule/mililitru. Oficialii UE sustin ca respectarea standardelor este importanta deorece, fiind un produs biologic extrem de delicat, laptele poate constitui mediu de incubatie pentru mai multe bacterii si boli.
„Laptele muls proaspat, in primele trei ore are o enzima batericida care stopeaza crearea micoorganismelor in lapte (acei lactobacili, care sunt normali, chiar benefici). Daca racim laptele la 4 grade Celsius in primele trei ore de la muls, oprim dezvoltarea bacteriilor si se face conformitatea din punct de vedere al numarului total de germeni. La mulsul manual, numarul de celule somatice nu este chiar asa o mare problema. La vaci, odata cu inaintarea in varsta apare exfolierea acidului mamar si apar in lapte celulele somatice. Acest lucru nu e un impediment si se discuta la nivelul UE sa fie scoasa aceasta cerinta, pentru ca nu afecteaza calitatea produselor din lapte”, a explicat medicul veterinar Claudiu Franc.
Unii sustin ca laptele din donita e mai sanatos decat cel din cutia de carton de la hypermarket. Disputa n-a fost solutionata niciodata pentru ca, pana acum, nu s-a facut public motivul real pentru care UE a cerut aceste norme pentru ca laptele sa fie considerat conform.
L-am intrebat pe medicul veterinar Claudiu Franc, crescut in mediul rural, daca laptele cu care a crescut, baut direct „de la ugerul vacii”, e chiar atat de nesanatos. Bonus la raspuns am primit si explicatia reala, care nu tine de sanatatea consumatorului sau de siguranta alimentara, a acestor norme impuse de piata comunitara: eliminarea de pe piata UE a concurentei create de producatorii de lapte de pe alte continente.
„Si eu am crescut acasa cu vaca-n grajd si nu era placere mai mare decat, dupa ce terminam mulsul, sa iau donita si sa beau laptele cu spuma aia. Dar laptele este pastrat de Dumnezeu intr-o stare normala timp de trei ore, dupa care trebuie pus la rece. Noi, fermierii, la Conferinta Europeana de anul trecut, din martie, de la la Bruxelles, am ridicat problema vizavi de importul de lapte si produse lactate dinafara UE. Este o problema foarte mare, vine lapte foarte mult din Noua Zeelanda, din Australia, SUA, Canada, lapte care nu respecta conditiile de securitate si conformitate pe care ni-l impune UE noua. Si l-am intrebat pe Barosso: Voi pe cine protejati, pe fermierii din Noua Zeelanda, sau pe fermierii din UE? Si ni s-a spus asa: In UE traiesc 3,5 milioane de consumatori si avem obligatia sa le asiguram securitatea si siguranta alimentara pentru toate produsele care vin in piata. De aceea s-au impus aceste norme minime si maxime de securitate in care este si domeniul laptelui”, a recunoscut Claudiu Franc, vicepresedintele FCB Romania.
Ca nu e chiar atat de daunator laptele neconform o dovedeste faptul ca UE ne acorda din doi in doi ani derogari. Adica ne permite sa procesam si sa consumam acest lapte care nu respecta standardele de calitate impuse pe piata comunitara. Insa derogarea se sfarsete in 2013, iar statul nu prea face nimic pentru a-i determina pe cei mai multi producatori de lapte sa rezolve problema, desi asta va duce la eliminarea lor de pe piata.
Derogare pentru „laptele neconform”
„Noi am primit derogarea sa procesam lapte neconform pana in 2013 – fermierii mari suntem foarte suparati, pentru ca se creeaza o concurenta neloiala intre efortul investitional care l-am facut in ferme si cei care n-au facut nimic pana acuma. Toate aceste derogari vin in baza unei solicitari a statului membru, la care ataseaza un program de masuri prin care, pentru perioada pentru care cere derogarea, se va rezolva problema. Asa a fost obtinut si termenul anterior, din 2009 pana la sfarsitul lui 2011, si asa se discuta si acuma. E un program al calitatii laptelui, prin care Ministerul Agriculturii a obtinut derogarea si a rezolvat problema sociala (adica nu mai vin vacarii sa le sara in cap ca n-au unde vinde laptele). Numai ca programul nu se pune in practica. In 2009, programul de imbunatatirea a laptelui a avut 46 de pagini, dar din el nu s-a facut absolut nimic! Din toti banii din subventii care se iau, doar 30% sunt reinvestiti in exploatatie, restul… sa ne cumparam mobila, masini, orice dar nu investim in activitatea pe care o desfasuram. Nu ne gandim la o instalatie de muls, la o instalatie de racire, nu ne gandim la nimic. Si din 1 ianuarie 2014 aceste derogari nu mai sunt…”, a declarat vicepresedintele FCB Romania.
Procesul de trecere la productia de lapte confrom este obligatorie pentru toti producatorii romani incepand din 2013, in plus exista un aspect care ar trebui sa-i determine sa faca efortul de a se conforma stasului european. In acest fel vor obtine un pret mai mare de la procesator. A doua problema a micilor crescatori de vaci, care a reaparut pe ordinea de zi ca extrem de stringenta, este asocierea in grupuri de producatori.
„Trei fermieri mari din judet avem cel mai bun pret pe lapte. Sigur, e vorba si de calitatea laptelui. Eu iau cam 1,6 lei pe litru de lapte conform, la parametri de 4,3-4,4% grasime si 3,6% proteine. Discutam la niste parametri de stats, care sunt 3,7% grasime si 3,2% proteine, si de aici in sus fiecare kilogram de grasime si proteina se plateste separat. Mergand pe total lapte livrat fizic se ajunge la acest pret la fermele care fac conformitate. Pentru tarani, va spun, se practica preturi incepand de la 0,5-0,6 lei pe litru. Este bataie de joc! Dar si ei o incurajeaza pentru ca nu vin sa facem aceste asocieri prin care sa ne putem valorifica productia in comun si sa putem sa luam si un pret bun”, a spus Claudiu Franc, vicepresedintele FCB Romania.
Sansa micilor producatori de lapte: asocierea in cooperative
Si seful DADR Maramures sustine asocierea crescatorilor de vaci in grupuri de producatori. „Asociatiile pot sa negocieze in numele mai multor crescatori de animale, dar nu pot fi fiscalizati. In schimb, grupul de producatori e fiscalizat, plateste impozite, dar si beneficiaza de toate drepturile care i se cuvin – si au foarte multe drepturi. Noi am identificat grupuri-tinta in zona Codrului, in zona Sisesti, si vrem sa ii spijinim juridic sa se inregistreze ca grupruri de producatori de lapte. Dar sunt destul de retinuti producatorii de lapte din cauza contributiilor pe care trebuie sa le dea la bugetul de stat. Zic: Dom’le, da atunci nu mai sunt renatbil. Dar ei, daca se organizeaza beneficiaza de o multime de bani pe care acum nu ii pot primi. In plus, n-o sa mai avem cota de lapte si micul producator va fi automat distrus. Nu va putea sa intre pe piata, pentru ca vor interveni cei care au productii mari, cu preturi de dumping si n-o sa-i mai cumpere nimeni laptele in piata, asa cum se intampla acuma. Acum acesti mici producatori stau linistiti, mai au o ocupatie, mai mulg vacuta, mai iau flaconul subtioara, mai merg in piata… au o ocupatie in plus”, spune Virgil Tantas, directorul DADR Maramures.
Necesitatea unirii micilor producatori de lapte din Maramures a fost explicata economic de vicepresedintele Federatiei Crescatorilor de Bovine din Romania.
„Ne chinuim sa facem aceste forme asociative in care producatorii agricoli sa-si poata valorifica productiile. Acum, ducem la un centru de colectare doi litri, maine cinci, pe urma zece, alalat vine cu 15, ala cu 20 de litri… Daca producatorii nu vor face contract cu procesatorul pe centru si nu individual, nu vor lua un pret mare, ca vine procesatorul si spune: La cinci litri de lapte iti dau 0,5 lei pe litru, la 25 de litri iti dau 0,6 lei, la 1.200 de litri iti dau 1,2 lei pe litru. Atata suntem de fraieri, noi, crescatorii de vaci, pentru ca treaba e foarte simpla: la centru de colectare avem nevoie de un om care sa tina evidenta tuturor celor care duc lapte si cantitatile (cotei de lapte), sa predea laptele in numele centrului de colectare, sa incaseze banii in numele centrului si sa-i distribuie fiecaruia in functie de cantitatea de lapte pe care a dat-o. Dar toti luam acelasi pret! Avem deja judete in care functioneaza acest sistem si ne gandim sa infiintam si in Maramures acest sistem de cooperative a producatorilor agricoli. Sa ne asociem cei mai maricei, care produc de la 100-500 de litri de lapte pe zi. Avem exemplul de la Cluj, unde fermierii primeau 0,9 lei pe litru la o cantitate de sub 500 de litri de lapte. Acum, vanzand lapte prin cooperativa, aduna 8.000 de litri de lapte pe zi (care e colectat de masina, tot de la fiecare fermier de acasa), dar avizul se face pe cooperativa si primesc 1,4 lei pe litru de lapte”, a explicat Claudiu Franc, vicepresedintele FCB Romania.
Asocierea cat mai urgenta in grupuri de producatori pentru a obtine un pret al laptelui la nivel european, este unica sansa a crescatorilor de vaci din Maramures sa reziste pe piata si dupa 2014. Poate tot asta e si sansa maramuresenilor sa cumpere lapte local mai ieftin, pentru ca acum li se vinde in hypermarketuri cel mai scump lapte din Europa.
Pentru comparatie, in tarile comunitare cu cele mai mari preturi, Anglia, Germania, sau Olanda, cel mai scump lapte, integral ecologic, costa cat cel mai ieftin care poate fi cumparat din Romania, un lapte despre care cunoscatorii sustin ca este produs intr-o fabrica din Moldova care are doar un boiler s-o magazie in care depoziteaza sacii cu… lapte praf.
Sursa: Catalin Vischi
– Servicii de creare site web
