Initial ne-am gandit sa atingem Culmea Pietrei ceva mai la sud-est, la Biserica (Piatra) Vuxi. Daca ne luam dupa hartile topo intr-una apare Biserica (Piatra) Vulvii iar dupa alta Biserica Vulpii. Harababura toponimica isi are originea in …limba germana unde v=f, vux=fux=vulpe, prin urmare nici vorba de vulva, doar daca nu cumva autorul-topograf n-o fi fost vreun amarat obsedat sexual.
6,00 a.m.
Cer senin si racoare. Pornim spre Gutai.
Oprim dupa primele volte-n ac de par pentru a prospecta zona cu crini de padure. Gasim cativa imbobociti, din nefericire pentru ei mult prea aproape de asfaltul DN 18.
Au fost descoperiti de picnicari si transformati in efemere buchete. Luminisul in care i-am vazut prima oara a fost acaparat de lastaris.
Incepe sa picure, apoi sa toarne cu galeata, fara descarcari electrice si tunete.
Stropii imensi pleoscaie veseli pe carosabil.
Ploua si dincolo de Pasul Gutai iar depresiunea dintre Creasta Cocosului, Piatra Rea, raul Mara, Culmea Pietrei este acoperita de neguri.
Aversa se opreste cand traversam Mara si Desestiul.
Continuam spre Sat Sugatag, Giulesti, Berbesti. Aici cotind la stanga si ne oprim la aproximativ 1 km, langa biserica ortodoxa din Valea Lazului (60 km din Baia Mare).
La 7,30 ne luam rucsacii de tura si pornind catre vest, pe drumul de tara pietruit.
Au inflorit iasomiile si tufele cataratoare de trandafiri pe la portile morosenilor. Case trainice, din caramida dar si cateva traditional sunt mestesugite din lemn artistic imbinat.
La tot pasul, prin fanatele cu iarba grasa intalnim intercalati portocalii ranunculi, clopotei minusculi, mai apoi orhidee iar la poalele tufelor de alun inflorescente de sor cu frate, palcuri de margarete alternand cu zdrentuite flori ale cucului de culoare roz-violet pal.
Satence, sobru si elegant gatite se duc la slujba duminicala. Unele au auzit de borcutul de la Feredeaua, altele nu, desi au trecut binisor de 70 de primaveri si sunt localnice. Altele stiau insa de borcuturile de pe Valea Izei, la Oncesti…
Putinele casele traditionale arata ca-n basm.
Pe fatadele din lemn atarna policrome vase puse la zvantat.
Trecem prin valea Lazului (vad).
La stanga ramane o punte. Imediat pe-aceeasi parte ramane horincia tradata de violentele izuri ale borhotului fermentat de mere.
Ne orientam practic spre vest apoi spre nord-vest si iesim din vatra satului.
Sus si la stanga ne atrage atentia Dealul Ghilisoru (677 m).
Drumul auto continua cu unul pentru carute.
Panta se accentueaza pe masura ce intram in dumbravile cu arini.
Caldura si zapuseala cresc in intensitate in timp ce ne deplasam din ce in ce mai spre nord-vest, catre valea Sugaului si apoi a Barlanului.
Nu vedem izvoare si nici fantani. Traversam doar un modest fir de parau.
Iesim pe o culme de unde putem panorama spre Piatra Tisei (1014 m) cu pereti andezitici verticali, mai inalti la nord-vest, ce descresc spre sud-est.
In dreapta zarim varful dealului Chis Damb (889 m, adica Dealul Mic, toponim derivat din limba maghiara) apoi catre nord varful Agris (779 m), precedat de o vasta pajiste alpina neteda.
Piatra Tisei continua spre sud-est cu o culme impadurita cu foioase.
Deasupra ei, spre vest, remarcam Piatra Negrului (1170 m).
Culmea ascunde in spate Poiana lui Stefan si in continuare poienile Runcu –Tataru.
Au trecut doua ore de la debut.
Panoramam spre stancariile indepartate si spre varful Tiganul, impadurit (1221 m) aflat si el pe culmea cu stancarii vulcanice, ce va vor impresiona in zona Piatra Iepei–Piatra Goala, Pripor sau pe o terasa inferioara nord-nord-est, la Piatra Ciuroiului.
GPS-ul ne atrage atentia ca trebuie sa o luam din ce in ce mai catre sud-vest pentru a nu cobori spre valea Sugaului.
O luam asadar spre stanga.
Dam de o traditionala stana plasata-ntr-un loc strategic.
Trebuie s-o taiem si mai la stanga pentru a ajunge-n culmea orientata est-vest.
Trebuie sa evitam coborarea-n paraiele ce afluiesc spre valea Barlan (est-nord-est) si mai ales traversarea culmilor succesive pentru a ajunge la Piatra Negrului.
Timpul se scurge nemilos.
Cerul se intuneca spre vest-nord-vest.
Furtuna amiezii pare iminenta iar sansa de-a ajunge pe Culmea Pietrei – Piatra Negrului ni se pare din ce in ce mai desarta.
Continuam totusi.
Atingem culmea corecta si dam peste alte locatii de stane pustii.
Privim in urma si panoramam spre valea Marei, Cosaului si cea a Izei (Oncesti–Barsana) dar si spre culmile alpine ale Muntilor Maramuresului – zona Pop Ivan, respectiv spre Muntii Lapusului de nord-vest si cei ai Gutaiului.
Auzim glasuri si imediat intalnim un copil impreuna cu un cioban tanar.
La mica distanta ii urmeaza un simpatic septuagenar, cam surd.
Merg in Berbesti de la stana lor amplasata undeva prin Poiana lui Stefan.
Ei ne indruma pe un drum bolovanos ce suie accentuat de-a coasta-n pe Culmea Pietrei (stanga).
Poposim in Poiana lui Stefan dupa mai bine de 5 ore de la plecare.
Spre sud-est vedem varful Pietrei si apoi despicatura din valea Chei. La vest-nord-vest de ele se gaseste zona pajistilor de langa Iezerul Mare.
Dupa 6 ore de la plecare o taiem pe curba de nivel situata la est-sud-est de Piatra Negrului.
Ajungem in Poiana lui Stefan (prelungirea est-nord-estica).
De aici putem admira Dealul Brazilor impadurit.
La stanga acestuia e pajistea alpina ce coaboara catre valea Runcu –Tataru, constructiile santierului hidrotehnic de la poalele sud-estice ale varfului Plesca. Departe si decalat spre stanga e varful Ignis cu uriasul platou alpin.
Scapam de ploaie in cei aproximativ 15 km facuti pana aici.
Piatra Negrului isi dezvaluie maretia catre nord-nord-vest.
Norii albi-vaporosi se contopesc spre Pripor–Piatra Goala intunecandu-se.
E ora 13,30 si ne punem la umbra unui imens fag pentru a ne manca merindea. Bem ultimele resurse de apa.
Lenevim aici o ora.
La 14,30 ridicam alene ancora.
Demaram marsul intoarcerii la Berbesti. De data aceasta o luam pe jos direct catre est pe sub Piatra Negrului.
Lasam pe dreapta o alta stana traditionala, pustie.
Taiem Culmea Pietrii prin faget matur. Tinem directia oblic sud-est si dam de o turbarie invadata de orhidee, nu ma uita, barba mosului si ranunculus plus o zona bine definita cu steregoai. Un parau cu albia din grohote intens rulate o inconjoara de la sud-vest spre nord-est, pe urma afluind spre valea Barlan–valea Sugaului.
Traversam doua fire de paraie modeste, dam pe urma de un izvor ivit intre grohote, trecem prin finate inalte.
Timpul alearga, precum noi, tocand crang dupa crang, dumbrava dupa dumbrava, fara cea mai mica sansa de-a ajunge la un punct de belvedere si orientare.
La nord-est, spre Iapa (Sighetu Marmatiei), bubuie amenintator cu tunete-n cascada.
Parcurgem pur si simplu un lung tunel vegetal pe urma coboram pe traseul unei aductiuni de apa. Nu stim, insa, daca e pentru Giulesti sau Berbesti.
Peste tot zarim fluturi cu sutele, de la cei mici cat buricul degetului mare, albastri, ruginiu-pistruiati cu maro sau mai mari, brun intunecati, cu cate un jar rubiniu punctat pe airipi, orhidee din alte specii si varietati.
Un discontinuu covor de floricele albastre, insule de cucuta alba ne delecteaza cu umbrelutele recent inflorite.
Doi nevinovati serpi sur-sidefii, nu mai lungi de-un lat de palma, au cazut prada omului neinduplecat.
Dupa vreo 2 ore vedem in dreapta Dealul Ciung si Dealul Ghilisoru. Sub al doilea apar gospodariile razlete de pe valea Lazului spre care coboram accentuat.
Iesim in vatra satului dupa ce traversam gospodaria lui Codrea.
Ne napustim insetati la cismeaua cu apa rece, de munte.
Suntem pe drumul ce ne duce-n Berbesti si un sarpe de apa sur, lung de 65-75 cm, gros de maxim 2-2,5 cm, cu alb-galbui pete frontale, ne retine pentru o scurta si incitanta repriza foto.
La ora 17,30, adica dupa 10 ore petrecute-n traseu si vreo 27-30 km talpuiti prin arsita, ajungem la biserica. Aici ne incheiem ineditul circuit.
O luam catre casa dar oprim la un nectar, Sprite sau bere rece, in functie de preferinte, la un bar din buricul satului.
O luam spre Baia Mare alergand parca in urma unei strasnice averse ce a spalat carosabilul incins.
De la Desesti spre Mara si-n sus pe Gutai, aburii densi si orbitori din cauza soarelui, ca ai unei imense bai turcesti, diminueaza sever vizibiltatea si ritmul deplasarii .
La ora 19 poposim in supraincinsa Baia Mare.
Constatam ca si de aceasta doar noi si nimeni altcineva savuraseram, o splendida zona turistica din Maramuresul Istoric, cu multime de pensiuni agroturistice pe la poale si ai caror bravi proprietari habar nu au ce le-ar putea propune oaspetilor lor.
Ei se rezuma mereu aceeasi oferta iritanta: sarmale, horinca, mamaliga cu branza…, continuand ideea turismului insipid al zonei.
Sfaturi pentru parcurgerea traseului turistic:
Traseu turistic nemarcat, cu lungimea de aproximativ 27-30 km.
Pune probleme mari de orientare pentru neinitiati si in lipsa uniei harti/GPS.
Durata parcursului 10-11 ore.
Atentie, nu sunt surse de apa potabila, aprovizionati-va in prealabil.
Zona extraordinar de pitoreasca in mai/iunie datorita florei inedite si variate de la orhidee la lacramioare, bulbuci de munte.
Va recomandam sa o parcurgeti intr-un proiect de 2-5 zile, cu cortul.
Un exemplu de traseu ar fi de la Piatra Tisei de Mara la Piatra Borcutului – Piatra Sapantei trecand pe la turbaria Iezerul Mare – varful Tiganu – Cascada Strungii – Piatra Iepei – Piatra si Cascada Ciuroiului.
Atentie la vipere si la identificarea/consumul ciupercilor comestibile!
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
