Traseu turistic nemarcat cu o lungime de aproximativ 16 km
Durata parcursului aproximativ 7-9 ore
Atentie – putine izvoare cu apa potabila, asigurati-va din start resursele necesare.
Obiective: Custura Vimei, Piatra Cerbului si cascada Pisatoare, narcisele salbatice, valea Drastior, raul Lapus, Piatra Corbului, Custura Cetatelei, arhitectura chioreana din zona Vima Mica si bisericuta de lemn. 
Vezi galeria foto (click aici…)
Prognoza meteo nasoala pentru Peteritea–Vima Mica pentru intervalul 1-5 mai pe acuweather.com.
Inorari si averse in reprize, minim 4 ore/zi, 2 mm precipitatii, temperatura 21-22 C, posibile intensificari ale vantului si descarcari electrice pentru 1 mai.
Pornim la ora 7 dimineata din Baia Mare spre Targu Lapus. Intalnirea cu trupa bucurestenilor este stabilita pentru ora 8.
Soare, nori calatori, adica o vreme ideala pentru turism.
Oprim in cateva randuri, coborand Dealul Pietris, savuram si imortalizam dumnezeiasca feerie matinala, cu turla argintie a bisericii din Cufoaia abia itindu-se, imediat disparand, ca-ntr-o nastrusnica joaca.
Mai apoi admiram suindele neguri destramate pe treptele teraselor cu haturi (spinari, din limba maghiara) de paducei ale Dealului Ursoi spre valea Tieului (de la chei) si varful Pietris, in cele din urma deasupra Prihodistei Borcutului, acolo unde negurile sunt atat de dense incat siluetele stejarilor si prunilor abia-si lasa vederii contururile magice.
Nu zarim nicaieri Satra Pintii, Hudinul, Tiblesul, varful Breze si Alunis din Culmea Breze.
De-abia vedem intrarea in defileul raului Lapus la Razoare.
Feeria zilei pare sa dispara imediat dupa ora 8.
Norii cenusii invadeaza orizontul dinspre Romanesti–Vima Mica–Peteritea. La ora 8,20 pornim sceptici, cu ceritudinea ca aversele nu ne vor ocoli, spre Peteritea.
Lasam in urma bidonville-ul Pojoratei, traversam depresiunea Peteritei, lasand in stanga, pe o culme secundara, strajuita de un palc de molizi, bisericuta de lemn cu turla din tabla, suim lejer catre rastignirea de pe culmea dealului Dintre Hotare (care separa Peteritea de Vima Mica, aproximativ 60 km din Baia Mare).
Aici ne luam rucsacii de tura debutand astfel traseul din versantul stang al Defileului Lapusului.
O splendida panorama se desfasoara catre Culmea Breze, Tibles, Hudin, cu muncei acoperiti cu abia infrunzitii codri de foioase, separati de vai invadate de fuioarele albelor neguri.
De la rastignire o luam pe un drumeag de caruta ce trece pe langa baliza topo din lemn (daramata) din varful Dealul Dintre Hotare apoi de-a coasta, spre nord-vest, valea Hijii (afundul defileu nordic), spre confluenta cu raul Lapus, ramane la dreapta, catre Peteritea..
Parcurgem in coborare o zona colinara cu doline, in curand o groapa cu deseuri menajere spurcand, tipic romaneste, frumusetea locurilor.
In pajistea scunda, alaturi de violete pal albastre, violete bicolore, alb-portocalii (Viola aetolica) si trei frati patati (Viola tricolor), isi fac aparitia numeroasele orhidee scunde, violaceu-visinii punctate (Orchis morio si poroinic Dactylorhiza maculata) iar mai incolo cele de culoarea bej pal numite untul vacii (Orchis pauster).
Culmea impadurita, taiata la nord de un drum de TAF, ramane in dreapta in timp ce noi ne deplasam spre o (abandonata) pitoreasca gospodarie pitita-ntr-o livada densa de pruni.
De aici suim usor inspre dreapta, dam intr-un drum de TAF ce ne scoase-ntr-o poiana rectangulara cu fanata si primii ienuperi caracteristici Defileului Lapusului.
Urmam de-acum, prin fagetul matur, drumul marcat de-o parte si alta de frumosi bolovani drapati cu muschi catifelati-conglomerate gresoase grosiere.
Spre nord versantul, din ce in ce mai abrupt, este flancat frecvent de megaliti din conglomerate gresoase alveolate.
Dupa abia 40 de minute ajungem intr-un luminis de la capatul sudic al Custurii Vimei, acolo unde descinde capatul unui drum de TAF ce suie avantat dinspre raul Lapus.
Intr-un scurt popas, ne delectam aici cu o mare varietate florala, de la minusculele calcarofile (aici apar dolomitele ) portocalii, la doua specii de arbusti din care una cu flori albe-miniaturale umbrelute, cealalta cu minuscule flori albe grupate-n fotogenici ciorchini apoi o specie de arbust tarator cu inflorescentele amintind de cele ale leguminoaselor, galben-portocalii si albe.
Salamandrele se tarasc lenese prin frunzis, profitand de racoroasa aversa strasnica a noptii, cucii canta iar fagii se pregatesc sa infloreasca in una, doua, zile.
De aici ne orientam spre nord.
Parcurgem din ce in ce mai bine Custura Vimei – conturata, stancoasa si ingusta.
Arboretele se rareste, apar gratiosii mesteceni si gorunii, prin bresele lor ivindu-se crampeie de belvedere spre raul Lapus, mai ales inspre dreapta (amonte sud-est-est) si mai putin inspre stanga (sud-sud-vest) insa acolo se apar abrupturile sur-negricioase, sau sur-bej, ale peretilor dolomitici ce tin de Culmea Pietrei.
La cel mai de sus (nord-est) putem vedea o mica o frantura din arcada portalului, scund, al pesterii Casa de Piatra /Casa Pintii pe care o vizitaseram de curand cu amicii de la SpeoMontana Baia Mare.
Ionica dispare in flancul stang, abrupt, arid, drapat cu un rar covor de iarba cruda, in timp ce noi, parcurgem custura sau potecuta ingusta din stanga ei.
Ne incantam la vederea unor inflorescente portocalii, scunde si adunate in mici manunchiuri, care par ireale flori de colt portocalii, valorificand precarele resurse trofice din causurile dolomitelor.
Coloristic semana cu florile de arnica (Arnica montana).
Pe dolomite apar mai apoi coloniile mixte de Saxifraga si Sempervivum tectorum, acei frumosi cactusi minusculi autohtoni iar la poalele fagilor, gorunilor si mestecenilor rari, din ce in ce mai numeroasele exemplare imbobocite de Pecetea lui Solomon (Polygonatum odoratum).
Ionica ne chema la un moment dat, justificandu-si scurta disparitie prin faptul ca descoperise cele dintai narcise (Narcissus radiiflorus) albe si inflorite de-o vreme, cu petalele, atacate de melci, inlacrimate de roua.
Absolut atipic, habitatul stancos, cel putin pentru cei care cunoscuseram diferite locatii ale acestei parfumate flori in pajistile alpine din Parcul National Muntii Maramuresului, de pe varful Sahleanu–Tomnatec la Capul Grosi -Pop Ivan si pe Muntele lui Serban sau, odinioara pe cand eram copii, langa Baia Mare, la Apa Sarata, acolo unde-n huciul de alun, sanger, corn si lemn cainesc, presarat cu impresionante marghile (musuroaie mari, inierbate sau cu muschi), narcisele infloreau primavara concomitent cu Pecetea lui Solomon si lacramioarele (toate acestea disparand odata cu amenajarea uriasei plantatii pomicole Dura).
Cunoscusem locatii abundand de narcise si in Padurea Tufoasa, langa Orasu Nou–Pasunea Mare (Tara Oasului) sau in Padurea Lapusel, ambele fiind zone joase si umede, nicidecum arid-dolomitice.
Aici (ora 10) ne destrabalam fotografic vreo jumatate de ceas dupa care suim pe Custura Vimei la bolovanul belvedere.
De aici, privind spre nord, putem admira Piatra Cerbului cu stancariile abrupe si impresionante si la dreapta lor Cascada Pisatoarea cu fuiorul alb al primei caderi de apa de pe valea Curetiului.
Mai la dreapta, zarim valea Branistea (portiunea finala), dinspre Preluca Veche–Valea Arinului spre confluarea cu raul Lapus in mal drept.
La stanga, pe Culmea Pietrei (versant est-sud-estic), impadurit cu foioase, vedem si mai bine cele trei zone de abrupturi dolomitice situate pe trei niveluri diferite, in baza celui superior (nord-estic) zarind ceva mai bine o parte din portalul pesterii Casa Pintii.
Ne reintoarcem pe custura (spre sud) si descoperim mai multe grupuri, sau solitare, narcise pe Custura Vimei (versantul stancos estic), apoi ajungem la luminisul cu drum de TAF ce suie dinspre est, facand o bucla stransa pentru a continua in coborare usoara spre sud-vest.
Urmam aceasta varianta cu aspect de alee strajuita in stanga de conglomerate gresoase alveolate si drapate cu muschi, amintind de spectaculoasele Pietre Scrise din Culmea Pietrii, la baza lor versantul fiind acoperit de afinisul aflat in inflorire.
Dupa circa 150 m, auzim in dreapta si in jos scurgerile unui curs de apa, consultam GPS-urile cu harta zonei dupa care abandonam drumul, care ne-ar fi indepartat treptat de raul Lapus. Descindem pe versantul inclinat si presarat cu megaliti conglomerat gresosi spre confluenta a doua salbatice, stancos-dolomitice, paraie cu ruperi de panta, mini cascade si praguri cu siroiri-suvoaie si marmite.
Brusc schimbam directia de deplasare spre nord-vest, parcurgem paraul Drastior (in aval) al carui flanc stang este format la un moment dat de un veritabil perete stancos vertical, cu inguste brane, integral acaparat de muschi iar spre poale de florale stelute portocalii de marimea unor margarete si rare, trecute deja, flori liliachiu-albastre de mazariche (Vicia cracca).
Cursul vaii, accidentat si alunecos din cauza muschilor si aluviunilor dar si dizolvarii-slefuirii milenare de catre apa a dolomitelor care lasa pe alocuri vederii frumoase lapiezuri, este frecvent blocat cu arbori doborati, unii recent, altii demult si aflati acum in plin proces de metamorfozare-n biomasa, invaluiti cu muschi verzi-intunecati.
Pe la ora 11,30, adica dupa circa 2 ore si jumatate de la debutul turei, ajungem la confluenta dintre paraul Drastior cu raul Lapus, de aici urmand in suis tangent malul stang, stancos, insinuandu-ne spre poalele spectaculosului martor de eroziune dolomitic cu aspect de donjon medieval numit Piatra Corbului.
O potecuta abia vizibila speculeaza abil zona vest-nord-vesti a acestuia insinuandu-se printre stancarii si conducandu-ne catre lunca Jugastrului, un mirific colt uitat de lume, cu o fosta, bine organizata, gospodarie din care o casa inca trainica, cu pivnita din piatra, o alta-n prabusire, o sura, un grajd din barne lipite cu lut, o pivnita separata, cladita din gresii, nuci, ciresi si pruni in jur.
S-a facut ora 12,20 cand, cautand poteca in avalul raului Lapus, o descoperim initial in lunca ingusta acaparata de balarii, paducei si salcii, mai apoi pe o terasa din stanga.
Ne continuam deplasarea spre Gura Vimei, remarcand dincolo de Lapus lunca larga de la capatul sud-vestic al Culmii Pietrei si Podurilor Vimei.
La ora 12,40 traversam valea Vimei-modesta pentru a urma in suis lejer un drum de TAF.
Raul Lapus curge din ce in ce mai jos in dreapta noastra.
Aici, in dreapta drumului, pe un arid paraias, remarcam unul din rarele izvoare cu apa potabila din zona, amenajat cu un mic ciurgau.
Umezeala noptii scosese la plimbare melcii cu uriasele cochilii maronii in carca, din fericire pentru ei nu aveam apucaturi gastronomice franco-italiene.
Drumul de TAF se orienta spre sud-vest si in final spre vest, lasand vederii prin bresele fagetului tot mai apropiata Custura Cetatelei (adica o portiune din peretele sau est-sud-estic) si deasupra ei izolatele gospodarii din Dealul Corbului care anticipeaza coborararea in serpentine la puntea Salnitei (peste raul Lapus).
La ora 13 atingem Custura Cetatelei (extremitatea sudica), apoi ne deplasam spre nord, in lungul ei, ajungand la crucea de lemn romano-franceza dintre ienuperi. De aici coboram usor, depasim o ingusta liziera de huci din paducel, porumbele si fagi, atingand Custura Cetatelei propriu-zisa, avem de admirat niste stancarii impresionante la stanga, partial mascate de faget, si cu bratul est-sud-estic al raului Lapus la dreapta, spre Gura Vimei.
Imediat, avansand pe custura spre nord, catre inseuarea afunda ce rupe-n doua Custura Cetatelei, putem admira si bratul stang al Lapusului (adica cel sud-sud-vestic) abia iesind din marele U ce-si are maxima flexare la nord, adica in gura vaii Morilor si sub Piatra Ciutei.
Sub Custura Cetatelei, spre est, lunca Lapusului e parcursa scurta vreme de un drum inierbat ce duce spre o mica, fosta, cariera de piatra in timp ce dupa impresionantul U, malul geografic drept al Lapusului devine impracticabil, fiind abrupt si stancos dinspre Piatra Ciutei inspre aval si cu numerosi martori de eroziune cu alura de turnuri sau degete si care ascund in baza grote si pesteri explorate partial de SpeoMontana Baia Mare.
O pestera, de circa 60 m dezvoltare taie de la est spre vest Custura Cetatelei, urmand ca in curand ea sa fie reprospectata de catre speologi.
Nori plumburii acapareaza treptat bolta dinspre Codru Butesei, Sahelbe si Aspra, aglomerandu-se deasupra la Dealul Corbului si raului Lapus, in zona puntei Salnitei dar ceea ce parea a aduce aversa prognozata era caldura accentuat-umeda, ca de jungla.
Nimic insa nu ne putea infrana placerea popasului binevenit dupa 4 ore de mers.
Ne consumam merindele rememorand ture facute din Bucegi si Fagaras in Parang , Retezat sau Piatra Craiului, admiram hat departe spre Podurile Vimei si Piatra Cerbului acrobatiile uliilor si la un moment dat, cu totul nesperat, ascensiunea in largi volte, pe caldele temice nevazute, ale unei berze negre. Acestea habiteaza de ani buni intr-un restrans grup la Peteritea.
Eu unul mai admirasem un exemplar in urma cu doi ani, departe, in Tara Codrului, zona satmareana a Homoroadelor, la lacul pentru agrement Oteloaia, dar nu vazusem niciuna in Defileul Lapusului pana acum.
Ne luam ramas bun de la Custura Cetatelei si Dealul Corbului (pitoreasca extremitate sudica), o luam inapoi pe drumul de TAF pana la Gura Vimei si de-acolo in sus spre Vima Mica.
Nu peste mult lasam in urma prima gospodarie, apoi altele, imortalizand una ce-mi atrase atentia cu vreo trei sau patru ani in urma, iarna, amenajata cu bun gust drept casa de vacanta de catre un lapusan, acum cu pajistea verde dinaintea prispei minunat inviorata de florile portocalii ale sutelor de papadii.
Treptat intram in Vima Mica, admirandu-i arhitectura specifica, indeosebi fundatiile si chiar peretii ziditi din gresii, gradinitele cu flori in care localnicii aclimatizasera narcisele salbatice care cresteau alaturi de lalele si insangeratele tufe de gutui japonez abia inflorite.
In dreapta vaii Vimei, intr-o fanata, Ionica ne arata, surprinzandu-ne, o mica pajiste cu narcise salbatice.
Nu peste mult, in stanga, se iveste prima biserica zidita a Vimei Mici si, peste valea Vimei, casa parohiala greco-catolocica, veche, la dreapta.
Aici decidem s-o scurtam la stanga, pentru a vizita (unii dintre noi din nou) superba bijuterie arhitectonica a bisericutei de lemn din Vima Mica, monument istoric, una dintre cele mai vechi edificii ecumenice de acest gen din Maramures, daca nu chiar cel mai vechi, admirandu-i armonia desavarsita, dar si crucile, veritabile bijuterii cioplite-n lemn de stejar fixate pe peretele sudic, de-o parte si alta a scundei si ingustei usi, de jur imprejur discret decorata cu motive geometrice si florale in basorelief.
Impresionante sunt si cele doua turle inegale, una mica, de deasupra altarului, cu pristolul cioplit in gesii, si cea mare, de deasupra pronaosului, amandoua avand in varf niste cruci frumos lucrate-n metal.
Revenim la valcelul dinaintea bisericutei, continuand in sus (spre est) prin pajistea de un tonic verde punctat cu papadii, dam peste o turma de mioare, o zona cu pruni si hatas de porumbele, traversam un versant cu incredibil de frecvent si dens usturoi salbatic, apoi niste holde inguste de grau recent semanate.
Admiram in dreapta magurile impadurite, si cu abrupturi stancoase, culminand spre sud-vest cu Rapa Vimei, depasim un paraias modest si dupa un parcurs total de 15,7 km si circa 8 ore de mers, ne incheiem circuitul la rastignirea din Dealul Dintre Hotare.
De aici, beneficiind de superba dupa-amiaza, le reperam colegilor bucuresteni bisericuta din Codru Butesei
Ne imbarcam apoi, plecand catre Pensiunea Aurica din Targu Lapus unde, cu mult regret, dar mai ales bucurosi de cunostinta si splendida excursie realizata alaturi de colegii nostri bucuresteni, nesperat scapati de macar si un strop de ploaie, pornim spre Baia Mare.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
