Iata ca in penultima duminica a lui 2007 ne astepta o noua aventura turistico-oseneasca in conditii de ger (-13 C minima), cu sanse de neguri si apoi temperaturi pozitive cuprinse intre 2-6 C, asta daca prognoza www.accuweather.com aferenta zonei Gherta Mica si Turt avea sa se confirme. 
Rubinele frasinului din Oas – (c) Lucian Petru Goja.
Vezi GALERIA FOTO (click aici…)
Exact in urma cu un an, pe 23 decembrie, facuseram tot o tura oseneasca de la cetatea medievala Tamaseni la Gherta Mare de unde, panoramand spre cariera de andezite Turt, am suit pe Cetatea Mica, Cetatea Mare si apoi pe varful Pietros. Tura de azi este intr-un fel continuarea aceleia din 23 decembrie 2006, de la Saua Pietros–Frasinu spre est-est-sud.
Plecam din Baia Mare la 7,30.
Cer acoperit. Ger strasnic, asfalt uscat.
O luam spre Seini–Orasu Nou – mini statiunea turistica estivala Mujdeni (cu o deosebita rezonanta afectiv-emotionala pentru mine).
Ne angajam in traversarea unei portiuni a splendidei paduri de stejar de ses Tufoasa apoi o cotim la dreapta spre Pasunea Mare.
Admiram in fata piramida impadurita, cu relee pe crestet, a varfului Jeleznicu Mare. Satul Coca ramane in stanga iar noi oprim la o cafea strategica sub barajul lacului Calinesti Oas, la sirul de vetuste casute camping, Terasa la Misu, afumata de tigari si cu o prafuit – schingiuta masa de biliard, apoi o succesiune de moteluri, vile.
Suim pe taluzul inierbat si invadat de muschi brumati pentru a admira oglinda inghetata a lacului pe care vreo cativa starci cenusii circumspecti cautau ochiuri bune pentru pescuit. Negasind se inaltau cu lenese falfairi de aripi, zburand mai incolo, nu-i exclus infricosati de oameni/vanatori.
Negurile matinale invaluie nu doar lacul si marea comuna Calinesti Oas ci si culmile impadurite suinde spre varful Jeleznicu Mic si Mare, in crestet argintate de chiciura. Intram pe urma in dubiosul bar in care doi zugravi oseni loveau naprasnic si fara noima bietele bile in timp ce patronul, echipat in costum de comando si asistat de un imbecil pe masura, isi incarca pusca pentru a vana maidanezii aciuati in jurul stabilimentului.
In curand o bufnitura seaca se reverbera in lunca stearpa, urmata de un sfasietor schelalait. Oripilati, continuam spre Gherta Mica, admirand prin balcoanele vilelor recent construite dolofani Mosi Craciuni, suind infractional pe scari rosii spre ferestrele debordand de siraguri policrome de led-uri si stelute.
Nu peste mult, de-o parte si alta a pavajului zgaltaitor apar tot mai rarele, dar nespus de pitorestile, casute traditionale osenesti spoite-n verde intens ori ultramarin, in marea majoritate a cazurilor strivite pur si simplu de vilele ori mini palatele edificate-n jur dar…cvasi pustii.
Proprietarii, osenii emigrati la munca-n Italia ori aiurea, ori nu revenisera inca, ori nici nu aveau s-o mai faca… pana la Pasti, dovada hogeacurile sterpe, din care nu se prelingea spre zari nici cea mai vaga urma de fum.
Lasam in dreapta impozanta biserica greco-catolica, cu turla argintiu-bulbucata si cu o atipica clopotnita alaturi, mai mergem putin catre Gherta Mare dupa care o luam la dreapta pe o stradela asfaltata inca putina vreme, continuand cu ulita recent reparata cu macadam andezitic.
Tintim ca reper culmea impadurita, orientata nord-vest-sud-est, pe care vom talpui in curand.
Fiind inghetata bocna, continuam circa 1,5 km, poate chiar mai mult, pe strada recent practicata, poate chiar pe traiectul unei foste ulite, acum dublata de-o parte si alta de rigole nefixate, cu podete de beton si incipiente regularizari ale cursului unui parau modest dar violent-capricios la topirea zapezii ori dupa torentiale ploi.
Prin curti vedem autoturisme inmatriculate-n Italia, uneori Franta sau, mai rar, UK. Nesemnificativa animatie. Traditionale livezi de pruni abia defrisate pentru a face loc faloaselor viitoare constructii destinate… pustietatii.
Gustul bunastarii si realei democratii occidentale ucide patriotismul si nostalgia oseneasca.
Oprim la o raspantie, ne luam rucsacii, betele de trekking si pornim la deal prin gerul muscator chiar si prin pufoasele manusi de Polartec.
Abia trecuse de ora 9 si nu se intrevede nicio sansa de-a evalua in mare viitorul traseu de parcurs.
Urmam drumul ce suie serpuind.
Lasam in dreapta faleza unei foste terase aluvionare post-multimilenare deluvii, loc de prelevare a arocamentului necesar repararii ulitelor.
Sus, in culmea-tinta, chiciura confera un aer presarbatoresc padurii de gorun.
Nu peste mult taiem albia-ravena a unui parau in timp ce la stanga se contureaza un saivan cu staul de oi.
O ceata consistenta de oseni are ceva de impartit acolo, dovada intretaiatele dialoguri animate, purtate de neguri catre noi.
Imediat incep sa hamaie cainii.
Privim in urma (sud-vest) si abia putem deslusi vatra Ghertei Mici dominata de biserica.
Ne apropiam de liziera gorunetului in care deslusim traiectul drumului forestier, corect intuit de catre noi ca leaga Gherta Mica de Culmea Ursoi–Lechinta si Calinesti Oas, partial parcurs in urma cu doua saptamani ( 8 decembrie 2007, spre sud-est) dupa coborarea din Saua intre Palne, atunci insa orientandu-ne spre Ghizuini–Lechinta.
O luam direct spre gorunet si apoi la dreapta, pe carosabilul forestier pietruit cu roci andezitice din zona.
Nu peste mult ajungem la o raspantie din care un suis abrupt o ia spre stanga (nord) -varianta de TAF ce ne conduce pe culmea Frasinului dupa circa 1,5 km.
Isi fac apartiti andezite negre tinere- hialo andezite conform geolog Dumitru Istvan – adica niste roci negre antracit si sticloase pe sectiune, reprezentand lave rapid ajunse din strafunduri la suprafata, neapucand sa cristalizeze.
De jur imprejur bolovani hialo-andezitici de diferite forme si marimi, adesea ciocaniti de catre mesterii pietrari pentru a vedea daca se preteaza prelucrarii in monumente funerare sau placi slefuite, cu alte destinatii decorative, alternand cu grohote andezitice cu aspect aluvionar, postdeluvian cuaternar.
Panta scade treptat in timp ce ne orientam spre nord apoi catre nord-est.
Obarsia vaii traversate de catre noi in preajma saivanului, se ivi la stanga iar dincolo de ea versantul arid, acoperit cu tufe de paducel, maces, alun si-apoi culmea suie molcom spre varful Frasinul Mare.
Din urma auzim murmurul vag al Ghertei Mici trezindu-se la viata apoi incantatiile preotului ce-si incepuse liturgica slujba duminicala pe care se suprapusera melodios-tot mai indepartatele dangate grave ale clopotelor.
Corbi croncanira grav in timp ce un stol policrom si zglobiu-saltaret de sticleti se muta in alti paducei ori macesi debordand de margele rubinii.
Alb-argintiul imaculat, pur si diafan, al chiciurei ne obliga la scurte popasuri si sedinte foto.
Doar gerul aspru ne grabeste s-o luam din loc.
Ajungem dupa vreo 45 minunte pe un platou inseuat.
De aici suie spre nord-est drumul de carute/TAF spre varful Frasinul Mare, o vreme de-a coasta.
Toate ramurile par niste ireale betele efemere, alb-stelar-catifelat-argintii, dar un farmec aparte-l au tinerii si delicatii mesteceni ce-si plang in liniste ramurile incarcate cu matisori violet-maronii.
Orice ram, orice buruiana sau ciulin acoperit de chiciura stimulata de impenetrabilele neguri devenise un fantastic obiect de arta-happening.
La stanga, spre nord-nord-est si mult in vale, era Camarzana in timp ce Gherta Mica ramane tot mai in urma, spre vest-sud-vest.
Drumul traditional de culme intra pe versantul nord-nord-estic, in fagetul matur in care aleatoriu apar cei dintai molizi si urmele jafului craciunesc, apoi o coteste 90 grade la dreapta dar dupa circa 200 m coteste 90 grade stanga.
Codrul, negurile, lipsa perspectivelor si reperelor naturale, limiteaza drastic sansele de orientare, ca si putinatatea marcajelor silvice.
Dupa 1ora si 45 de minute de la plecarea din Gherta Mica poposim pe varful Frasinul Mare (660 m altitudine), intr-o mica poiana cu un fag.
Cautam degeaba o borna topo sau silvica.
Este aproape ora 11 iar soarele se cazneste fara speranta sa penetreze plafonul negurilor dense, generand tranzitorii feerii multumita chiciurei.
Ne rehidratam cu ceai si cafea apoi decidem s-o luam pe busola si harta geo spre est. Incepem astfel de fapt o prelunga rataceala.
Versantul estic pare foarea abrupt si atunci o luam spre sud-est, de-a coasta, trezindu-ne nu peste mult ca traversam cateva succesive obarsii de paraie cu albiile sapaten-n andezitice grohote, toate curgand spre Camarzana.
Ne apropiem total aiurea de aceasta straveche vatra a dacilor liberi, dovada tot mai fermul latrat al unui caine de la vreun salas de iernat oile.
La un moment dat… dam in traseul pe care suisem spre varful Frasinul Mare dar… nedorind sa revenim pe acelasi drum… ne continuam rataceala apeland frecevent la busola pentru a tine directia est-sud-est sau sud.
Incepe sa cearna o nea grisata ce facea codrul de fag sa susure minunat iar frunzisul ruginiu-fosnitor sa se acopere cu o vaga pudra purificatoare.
In dreapta sus se iveste o culme dar noi taiem versantul deosebit de abrupt, cu grohote andezitice.
Dam peste o mica colonie de Pleurotus sp. inghetata, mai traversam in urcare un versant pe directia sud dupa care ajungem la culmea marcata cu H silvic rosu (orientata nord-sud).
De-acum suntem pe o poteca larga, cu un deset de fag la dreapta.
Nu peste mult se iveste o ramificatie de drum de TAF spre sud, mai abrupta, si o varianta spre inainte, est.
O urmam prin fagetul treptat intercalat, in fine inlocuit, cu gorune (indubitabila dovada ca suntem pe directia buna) din moment ce avem drept tinta Saua intre Palne si rastignirea – ciudata piatra de hotar de acolo.
Acum, aproape fara sa stim, din pricina lipsei reperelor, coboram versantul din ce in ce mai abrupt, cu plantatie de molid inspre sud-sud-vest, catre poienile ce leaga Saua intre Palne de culmea Ursoiului.
Din varful Frasinul am ratacit astfel, fix doua ceasuri, pentru a ajunge la bazinele de captare a apei (doua, amplasate in cascada, la cateva zeci de metri unul de celalalt) si imediat dupa aceea, la drumul auto-forestier ce venea dinspre Calinesti Oas – Lechinta – Ghizuini pentru a ne indrepta, in ceva mai bine de 5 km catre Gherta Mica.
S-a facut ora 13 dar fiind asudati si afara era deosebit de frig nu oprim pentru pranz.
Decidem sa o luam spre Gherta Mica, avand de-acum drept vagi repere aplatizata claie impadurita a Gruiului spre sud-sud-vest (aflat la dreapta soselei Calinesti Oas–Gherta Mica), respectiv zona Ghizuini a Culmii Ursoiului (cu gorunet aproape ras prin exploatare forestiera recenta) la est-sud-est.
Saua intre Palne cu plantatia de zada si molid ramane la circa 150-200m nord-est.
Deplasarea devine facila, gerul aproape la fel de muscator iar negurile si mai asezate, obtureaza orizontul.
Doar uneori putem deslusi prin pacla sura crampeiul gopodariilor Ghertei Mici din preajma monumentalei biserici dar era suficient.
Uneori auzim autoturismele ruland spre/dinspre Turt.
La dreapta avem codrul dominat de gorun, frecvent marcat de grohote andezitice, alteori de blocuri hialoandezitice ori piroclastite andezitice.
La stanga se contureaza o vasta pajiste pe o terasa valurita, frecvent punctata de mici tauri inghetate si sinuoase obarsii de paraie modeste.
Nu ne imaginam ca vom avea de marsalui mai bine de o ora si jumatate si peste 5 km pentru a ajunge deasupra saivanului.
Pana acolo admiram si imortalizam diamantele simetric incadrande ale unui paraias si mai apoi un cascadat repezis inghetat pe andezite.
Dupa o ora si jumatate de la atingerea drumui auto-forestier si o fugara degustare a merindelor, ne aflam deasupra saivanului, la valea-ravena, incheindu-ne circuitul.
Inca o jumatate de ceas ne mai trebuie ca sa parcurgem ulita betonata de ger, de la saivan pana la primele gospodarii si la masina.
Panoramam prin aceleasi becisnice neguri spre buricul Ghertei Mici, fara sansa de-a surpriunde ca lumea un cadru foto.
Au trecut aproape 6 ore cand ne-am imbarcat.
Pornind spre Baia Mare pe unde veniseram.
De-acum constatam animarea circulatiei auto, dovada ca osenii trageau tare inspre casa, purtati de sclifosite Peugeot, Audi, BMW, Mercedes, Volvo, Mistubishi si Toyota 4×4…cate o ratacita Dacia berlina ori Logan parand de-a dreptul stranii in acest context stradal occidental.
De la Tufoasa o luam spre Mujdeni–Orasu Nou, si in continuare spre Seini–Baia Mare, unde ajungem pe la ora 16,30.
Circulatia se anima si mai mult, prevestind iminenta sarbatoare a Craciunului si a Nasterii Domnului.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
