Circuit turistic nemarcat avand drept obiective atingerea culmii principale dintre Poiana Mesteacanului–dealul Plesa si dealul Comsa ce separa Maramuresul de Tara Oasului sau accesul in continuare spre varful Paltinu si Pietroasa, spre est (din varful Poiana Mesteacanului traseul fiind marcat turistic cu banda rosie). Din acest traseu, la nord de dealul Poiana Mesteacanului, se poate cobori spre Baile Puturoasa si-n continuare in localitatea Vama din Tara Oasului.
Lungime traseu: aproximativ 12-14 km. Durata parcursului 4 ore jumatate -5 ore jumatate.
Nu exista riscuri si zone expuse
Total contraindicat accesul in galeriile miniere de pe traseu si escaladarea haldelor de steril, risc major de surpare si accidentare
Apa potabila se gaseste numai la izvorul din cea de-a doua poiana de la nord-vest de varful Plesa (consumarea apei din paraiele intalnite e nerecomandata, aceasta adesea provenind din vechi galerii miniere)
Salamandra – Autor: Lucian Petru Goja
Vezi galeria foto (click aici…)
Sambata ploios mocaneasca, faina insa multumita corcodusilor, piersicilor si prunilor ornamentali care-si arboreaza, pe nesimtite, frivolele rochite florale albe si roz, mestecenilor de prin putinele scuaruri baimarene plangandu-si ramurile delicate si incarcate de salbele ocru-verzi ale miilor de matisori, straniilor tipete ale cucuvelelor, ultramatinalei galceve a ciorilor si trilurilor nebune ale mierlelor oportuniste.
Soseste primavara. O tradeaza si boschetii cu flori portocalii, gardurile vii inmugurite, din carpeni, palcurile de narcise si zambilele, magnoliile imbobocite…
Duminica dupa ora 8 pornim spre Ilba.
Cer noros, tern, nu ploua insa.
Ajungem in Ilba. Din nou ne atrag atentia casele vechi si surile imense, din ce in ce imputinate, cu influente arhitecturale, din pacate si sinistrul bloc central de locuinte, o aparenta ruina postbelica.
Continuam in sus, spre Handalul Ilbei, lasand in dreapta moara pe apa, functionala din sec. XVIII, firida alba cu statueta Sfantului Anton, ocrotitorul minerilor, pe urma accesul inspre valea Purcaretu (amonte).
Asfaltul e bunicel, necesitand insa o grabnica plombare, gospodarii modeste, cu anexe mai mult sau mai putin ordonate, tradand subzistenta existentiala de dupa crahul maramuresan a industriei extractive si de prelucrare a neferoaselor.
Cu vreo suta de metri inainte de biserica din Ilba Handal o cotim la stanga, in amontele vaii Colbului, cu ape ruginii, subteran poluate.
Oprim in dreptul galeriei asecate si a statiei de epurare, cu o suita de instalatii de filtrare si tratare-neutralizare plus doua bazine deschise si o capacitate de 1250 mc cubi fiecare, oferind ostentativ si mincinos vederii celor ce ajung pe-acolo apele epurate de culoare azurie.
Ciudat, insa, ni se pare faptul ca apele din valea Colbului, incolor-cristaline in amonte de statia care costase miliarde de lei, in dreptul acesteia devin ruginii-chizoase.
Imediat realizam si cauza. In vale, mal geografic stang, prin doua canale subterane de azbociment amplasate pe sub bazinele de sedimentare, sunt evacuate apele nefiltrate provenite din galeria miniera asecare ecologic inchisa, pe alti bani multi, oneros si din greu supti de firmele mafiote implicate-n astfel de activitati pe baza proiectelor finantate de catre Banca Mondiala, atentie, sumele, deloc modice, fiind rambursabile, adica puse in carca natiei!
Mai vazuseram facaturi eco-minieresti similare pe valea Bradului, sub gura tunelului Tibles–Dragomiresti, la Borsa, pe valea Secu si valea Burloaia, apoi la Nistru, Baiut…
Am citit numeroase articole legate de acest subiect in mass-media locala si centrala si constataseram, ca in tot ceea ce inseamna lupta anticoruptie si jaf postlovilutionar romanesc, complicitatea si indiferenta autoritatilor, dublata de un emfatic declarativism pro Natura/pro mediu (pur electoral sau oportuist dedicat urechilor sensibile ale UE, CE, UNESCO, ONU, Greenpeace, WWF etc.).
La ora 8,45 ne luam rucsacii si pornim pe valea Colbului (in amonte).
Luam aminte la succesivele si uriasele halde de steril, gurile de mina (neinchise, prin urmare oricui aventurier sau habarnist accesibile) dispuse pe varii orizonturi, mai apoi la peretii stancosi formati din andezite tinere, pe alocuri intens alterate hidrotermal, ocru-galbui, alteori intunecate si acaparate de inviorante smocuri de ferigute.
Mai apoi versantii din ce in ce mai apropiati si placati cu cuirase stamcoase, sunt formati din piroclastite riodacitice badeniene.
Carpenii si fagii tineri, bine inmuguriti, acopera versantii abrupti. Mai sus exista o plantatie de zada, aceasta atragandu-ne atentia cu laviul verde pal al coroanelor inverzinde, mai apoi o restransa plantatie mai tanara de molid (la confluenta cu valea Marului, pe unde ne vom inchide circuitul).
Valea Colbului e curata, exceptand vetrele de foc si pet-urile abandonate de muncitorii forestieri sau picnicari in anii trecuti.
Am depasit o alta halda mare, ramasa-n dreapta, si o remorca-ghereta pentru paznic, in zona amenajandu-se o viitoare exploatare de andezite-n cariera, pe stanga ramase o poienita cu loc de popas de mult amenajat de silvicultori.
Ajungem la dealul Plesa (poalele sudice).
Dam de o bifurcatie a drumului auto-forestier si ne angajam pe varianta din dreapta pentru a continua pe valea Baii de Nord.
Ciudat ni s-a pare marcajul silvic H rosu separand arealele a doua districte silvice, amplasat aici pe firul vaii (de regula acesta se iveste pe culmile principale) apoi, la rand, bornele silvice au fost reinoite prin vopsire rosu-alb dar simbolurile lor nu au fost inca inscrise. In consecinta nu pot fi luate drept binevenite repere turistice.
H-ul rosu silvic urca pe dealul Plesa (un picior sud-estic).
In curand remarcam la stanga si sus o alta imensa halda, pe arbori niste indicatoare din aluminiu, un altul cu sageata conducand la dreapta pe deasupra unei alte halde inierbata patial si apoi, pe un picior stancos nordic, o galerie surpata partial si alaturi de ea o cruce noua de lemn cu o jerba din flori din plastic.
Ne aflam in locatia relativ recent consumatei tragedii umane in care, aici pe valea Baii Nord, Balan Vasile, fostul minier din Ilba, de doar 49 de ani, murise strivit de tonele de roca prabusite peste el in galeria miniera ecologic inchisa, pe multi, multi, bani veniti in baza guvernamentalelor proiecte de la aceeasi Banca Mondiala, in timp ce incerca sa fure fier vechi pe care.
Valorificandu-l la centrele de colectare, spera sa-si poata asigura traiul sau subzistential de pe-o zi pe alta si pe acela al familiei, in plus, spre propria-i onoare si mandrie patriotica, sa-si poata achita facturile la intretinere si birurile etern, diabolic, servil si meschin aliniate standardelor europene (evident, corelarea acestora cu veniturile fiind una hilara si iluzorie).
Ne aflam la cota 337 m (confirmata de GPS) conform precizarilor de pe o alta placuta de aluminiu menita sa ia fata limbistilor institutionali si a celor veniti pe-acolo ca sa admire acuratetea si europenismul lucrarilor de inchidere a acestui fatal fost perimetru minier, pe de alta parte incapabili sa remarce ca galeria ucigasa, ca si o alta aflata ceva mai sus si pe valea Baii (mal geografic stang), sunt in continuare deschise.
Cat tupeu, cata nemernicie, ce jaf porcesc romanesc!
Ce pazesc oare APM, GNM, CJ, Prefectura Maramures si, in plus, organele de supraveghere fiscala abilitate sa verifice modul de implementare si executie a proiectelor majore cu finantari externe sau bugetare?
La ora 9,50 ajungem la marcajul silvic UPII/40 plasat pe un fag la o confluenta de vai.
De acum incolo ne vom bucura frecvent observand abundenta faunei cinegetice… de la coleoptere (scarabei abia iesiti din hibernare si tarandu-se pe frunzisul jilav) la salamandrele inexplicabil atrase de cursurile reci si curate de ape pe care voiau sa le traverseze, in rest pitigoi, cinteze, gheonoaie.
Versantii abrupti sunt acoperiti cu tot mai intinse insule de coltisori (Dentaria grandulosa) cu floricele ciclamen-violete, anemone (Primula veris), policrome palcuri de mierea ursului (Pulmonaria officinalis), calugarii (Erythronium dens canis) ciclamen aparand mult mai tarziu.
Aici dam si peste o singura inflorescenta roz de muma padurii sau cucuruz (Lathrea squamaria).
Mugurii unor fagi stau gata sa erupa-n verde crud, fiind alungiti, bulbucati si cat niste migdale.
Drumul auto forestier se termina. Suntem nevoiti sa continuam pe unul de TAF care coincidea cursului, abrupt, al unui zglobiu parau.
La stanga acestuia curge un alt parau sarind in mici si argintii cascade.
In putin timp ajungem in saua aflata la vest de varful dealului Poiana Mesteacanului.
Daca am continua de aici spre est, am intalni marcajul turistic banda rosie, de culme principala, facut de satmareni dinspre Vama–Baile Puturoasa spre varful Salhij–Paltinu–Pietrosa–Poiana Soci…
Cu alte cuvinte ne aflam pe linia de demarcare administrativ-teritoriala a judetului Maramures si Satu Mare.
Noi avem ca urmatoare tinta varful Plesa, situat spre vest.
O poteca larga si lejera continua la stanga, noi insa urmam riguros H-ul silvic si ajungem in curand in Poiana Plesa (altitudine 641 m conform cotatiei GPS) aflata la nord-nord-vest de varful Plesa (686 m).
Aici, ca si pe varful Poiana Mesteacanului si varful Comsa, ne atrag atentia tufele vesnic verzi de dobru (sau matura-Genista tinctori), mestecenii supli, fagetul frumos, cu numeroase exemplare monumentale dar si niste ciudate alipiri ale trunchiurilor acestora.
Pe o cioata de fagdescopar prima colonie de bureti fragezi si negriciosi de Pleurotus sp. din acest an.
Negurile invadeaza orizontul de la vest spre nord, impiedicandu-ne din pacate sa panoramam spre Tara Oasului. In plus se aud din ce in ce mai tare bolboroselile indepartatelor tunete prevestind ploaia.
Trebuie sa continuam spre vest, urmand riguros H-ul silvic. La un moment dat dispare. Il redescoperim dincolo de-a doua splendida, dar incetosata acum, poiana, cu ajutorul busolei si a hartii puse in situ.
Aici avem drept reper un imens si solitar fag ce domina poiana inclinata spre nord.
Traversam o zona impanzita cu muri taratori si decorata cu splendizi calugari dupa care dam de poteca larga, de culme, decupata in fagetul frumos.
Spre sud apar cei dintai goruni.
La tot pasul aceeasi fauna cinegetica reprezentata de lent tarandele salamandre si din ce in ce mai marile insule verzi de coltisori apoi, spre nord si nord-vest, mestecenii sunt intercalati cu fagetul.
Un marcaj silvic ciudat inscriptionat ne atrage atentia. in dreapta potecii, cu albastru, II/232, aproape de el, cu verde-fistic, II/32, la stanga potecii, in teritoriu maramuresean, borna silvica IV /107.
Mitica descopera si el o colonie de Pleurotus sp.
Nu peste mult incepem sa suim usor spre vest, dand de-o parte si alta a potecii de bolovani mari, albiciosi sau alb-roz-sangerii, marmoreeni, dar si de frecvente santuri de prospectiuni geologice ale IPEG Maramures.
Initial, personal, am crezut ca e vorba de cuartite hidrotermale dar Mitica I. si Ionica P. m-au lamurit ca e vorba de calcedonie, ambele fiind niste roci silicioase, primele insa cristalizate in timp ce calcedonia e amorfa.
Tangent dreapta (nord-vest) poteca duce in scurt timp spre dealul Comsa (care domina Seiniul si incipienta, spre vest-nord-vest, depresiune a Tarii Oasului), la stanga, pe curba de nivel (sud-vest) spre Dealul Inalt, noi aflandu-ne de-acum pe dealul Beneci, acolo unde IPEG Maramures prospectase in urma cu mai bine de doua decenii zacaminte de baritina (sulfat de bariu) prin santuri geologice si in mici cariere.
Aici incercam, fara succes, sa dam peste mostre de baritina, caracterizate printr-o densitate si greutate specifica superioara cuartitelor hidrotermale apoi revenim la poteca ce conducea spre Dealul Inalt pe care o urmam pana in dreptul fostei Poieni Nicoreasa, azi acaparata de mestecanis, aflata la stanga potecii.
E devreme, nu ploua si noi nu intetionam sa ajungem prea repede la statia de epurare de la Galeria Secare Ilba Handal, inchizandu-ne astfel circuitul turistic, decidem sa alegem un drum ceva mai lung.
Abia a trecut de ora 12,30 si continuam putin spre Dealul Inalt apoi de-a coasta, la stanga culmii si pe curba de nivel.
Dam repede de o poteca din ce in ce mai abrupta, trecem pe langa o balta intunecata si cu scaldatori vechi de mistreti, ajungem intr-o sa.
De aici, daca privim spre nord peste un picior defrisat la ras, vedem varful Plesa, la est-nord-est varful Poiana Mesteacanului si culmea pe care tocmai am parcurs-o spre dealul Beneci.
La ora 13 poposim pentru scurta vreme dupa care, in loc s-o luam in jos spre est, o luam spre sud-est.
Urmam marcajul silvic banda rosie si dam de o poteca din ce in ce mai abrupta.
Parcurgem apoi o zona arida si custuroasa in cele din urma, cu o belvedere spre valea Colbului si albul constructiilor Statiei de epurare de la galeria asecare, inainte de ora 14 ajungem la confluenta acesteia cu valea Marului ce curge in dreapta culmii abia coborate.
Circuitul nostru a durat 5 ore si pana acum am scapat neplouati.
Ploaia incepe insa imediat, tachinandu-ne pe cei circa vreo 300 m pe care-i mai avem de parcurs pana la masina iar la ora 14,30 ajungem in Baia Mare, fericiti ca am reusit sa bifam o alta bucla traseistica peribaimareana, integrand-o-n prealabilele noastre trasee montane aferente zonei de vest-nord-vestice a Masivului Ignis.
Sursa: Lucian Petru Goja
– Servicii de creare site web
