Orașul Baia Mare este situat pe cursul mijlociu al râului Săsar, în depresiunea formată de lanțul munților vulcanici Oaș – Gutâi – Țibleș, la întrepătrunderea vechilor ținuturi românești Maramureș, Chioar și Lăpuș.
Prima atestare documentară a orașului Baia Mare este sub numele de “Rivulus Dominarum” (Râul Doamnelor), atestare regăsită într-o diplomă imperială a regelui maghiar Carol Robert de Anjou, în 1329.
După câteva decenii, în urma unui incendiu, privilegiul orașului a ars, iar la 20 septembrie 1347, ținând seama de incidentul petrecut, regele maghiar Ludovic I acorda o nouă diplomă privilegială orașului, prin care se stabilesc hotarele orașului și multe alte drepturi, printre care și unele privilegii privind mineritul. Se mai acorda locuitorilor și dreptul de a-si alege singuri judele.
În timpul domniei lui Matia Corvin (fiul lui Iancu de Hunedoara și regele Ungariei), mai exact în anul 1469, acesta acorda orașului, la cererea judelui, dreptul de a se înconjura cu zid împotriva atacurilor din afară, venite din partea românilor din Moldova.
La 30 august 1468 este arendată orașului Baia Mare baterea de monede în schimbul sumei de 13.000 de florini, aici realizându-se aproape jumătate din toată cantitatea de monede bătute in regatul Ungariei.
În anul 1412 este atestată prima breaslă din Baia Mare, cea a “Croitorilor”, alte bresle fiind atestate în deceniile următoare, cum ar fi: breasla aurarilor și argintarilor, ai căror meșteri sunt amintiți încă din secolul al XV-lea, breasla olarilor fiind atestată în 1508 și multe altele. Procesul de dezvoltare al breslelor se întrerupe la mijlocul secolului al XVI-lea, din cauza condițiilor politice nefavorabile (expansiunea otomană și înfrângerea armatei maghiare la Mohacs).
Breasla a reprezentat de asemenea o organizație de ajutor reciproc, iar dintre bunurile mişcătoare ale breslei, la loc de cinste se afla “lada” care reprezenta simbolul instituție breslei.
Lada breslei măcelarilor din Baia Mare (secolul XVI) este realizată din lemn de stejar de formă dreptunghiulară, având pe fețe câte două casete cu chenare din profile proeminente, iar pe capac un element sculptural reprezentând o vită în poziție culcată. Legea promulgată in 1872 prevedea desființarea breslelor, dar tradiția continuă, schimbându-se doar esența.
Una dintre atracțiile turistice ale orașului Baia Mare este Bastionul Măcelarilor (sau Bastionul de Muniții), construit în secolul XV. Bastionul este situat pe Str. Izvoarelor 2.
Bastionul Măcelarilor figurează în lista monumentelor istorice din România, fiind considerat un obiectiv de categoria A, reprezentând interesele naționale. La sud de poarta maghiară era zona unde se executau pedepsele capitale (locul unde a fost executat Pintea Viteazul in urma revoluției antihabsburgice din 1703).
De-a lungul timpului, în urma evenimentelor istorice, arhitectura turnului a fost afectată, construcția fiind refăcută de mai multe ori. Breslei măcelarilor îi revenea întreținerea turnului și obligația de a apăra orașul din acest punct strategic în cazul unor atacuri, de aici si numele pe care îl poartă bastionul. Turnul măcelarilor este o componentă importantă a vechii centuri de piatră din sistemul medieval de apărare a cetății, demarat in ultimele decenii ale secolului XV.
Este o construcție specifică sistemelor de fortificație medievală, iar poarta de la parter servea într-o anumită perioadă la depozitarea muniției folosite în apărare. La partea exterioară, turnul este construit dintr-un amestec de roci vulcanice, cu fundații care coboară adânc sub pământ, pentru a-i asigura stabilitatea, având 2 niveluri și o înălțime de 13 m. Parterul are o încăpere circulară boltită și cu pereții străpunși de 3 găuri de aerisire. Comunica cu exteriorul printr-o ușă, care are un ancadrament de piatră decorat simplu, specific stilului renascentist timpuriu.
Bastionul a fost refăcut de mai multe ori, fiind parțial deteriorat în anul 1567, iar distrugerile mai mari au fost in 1672 și 1689, când orașul a fost atacat de trupele imperiale austriece. Trecerea prin două conflagrații mondiale a influențat desigur și segmentul cultural, instituțiile muzeale fiind temporar închise, iar redeschiderea lor, după 1950, a permis reluarea procesului de îmbogățire a colecțiilor.
Proiectul de restaurare a Bastionului a fost realizat de arhitectul Niels Auner și ROMAIR SA Bucureşti și a fost executat de Agecom BM și Rustic Construct BM. Cele mai importante lucrări de reabilitare a bastionului au fost: desfacerea în întregime a învelitorii de țiglă şi letuială, asigurându-se vizibilitatea pe toate fețele structural. S-a realizat ancorajul suplimentar prevăzut de proiect, legându-se întreaga structură de o centură de beton armat, încastrată în coronamentul zidului. O altă lucrare importantă realizată a fost înlocuirea grinzii principale care susţine întreg acoperișul.
După terminarea recondiționării tuturor elementelor structural deteriorate s-a trecut la înlocuirea în întregime a letuielii din șipci, realizându-se totodată lucarnele de tip “ochi de bou”, care mobilau odinioară învelitoarea.
S-au mai realizat două construcții importante în preajma bastionului, cum ar fi: un corp administrativ și ateliere meşteșugărești administrative.
Unitatea arhitecturală și stilistică între arhitectura “sobră a monumentului” și cea a “atelierelor administrative” a fost realizată prin utilizarea în proporții însemnate a materialului lemnos prelucrat îmbinat și decorat în sistem tradițional, realizându-se astfel o trecere firească între cele două tipuri de arhitectură. Ansamblul arhitectural creat prin proiect are foarte multe valențe și posibilități de punere în valoare a Bastionului, putându-se organiza aici expoziții, lansări de carte, târguri meșteșugărești, lecții deschise cu elevii sau studenții etc.
Astfel, Bastionul Măcelarilor devine un “muzeu viu” și un punct de atracție important în circuitul medieval al Municipiului Baia Mare.
– Servicii de creare site web
